CINE
SUNTEM?
DE UNDE
VENIM?
ÎNCOTRO
MERGEM?
~*~
Motto:
Prin versul meu, eu vreau să spun CEVA,
Nu să v-arăt c-aș fi un CINEVA,
De mă citiți și judecați un PIC,
Poate-ți vedea că nu-s chiar, un NIMIC.
Sub țeasta
noastră e la fiecare
Un VIS
îmbietor și-o ÎNTREBARE:
Au CINE SUNTEM NOI în astă lume
Cu ce avem
în noi și rele, bune?
De unde
noi VENIM? Cini’ ne-a FĂCUT?
Cine-s
PĂRINȚII noștri de-nceput?
Și UNDE
MERGEM dar pe-al nostru DRUM ?
E cel
croit să fie lung și bun?
*
TĂTÂNELE
DINTÂI, ne-a fost cioban
Ce turma
și-a mărit-o an de an,
Cu ea a
CĂRĂRIT spre larga zare
Când
strâmt-a fost pășunea la mioare,
Și veac de veac s-a dus spre largul lumii
BĂTÂND
ȚĂRUȘI de ȚĂRI pe-ntinsul humii.
Și-a dus
cu dânsul LIMBA lui BĂTRÂNĂ,
Să-i țină
de urât pe lângă stână,
Și PORTUL
lui și DATINI și-OBICEIURI,
Și DOINA
să și-o cânte-n mii de feluri,
POVEȘTI cu
zmei, cu zâne și balauri,
Pe ANA lui
născută-n aste plaiuri.
Pe toate
le-a cuprins în DOR de DOR
Să-i fie
somnul nopții lin, ușor,
Și-AMINTE
să-i aducă-n veci de casă,
De ZEII
lui din vremea-i norocoasă,
Când toți
erau de-un neam de PĂMÂNTENI
Și beau la
vin din vas de CUCUTENI,
Și-și
ÎNCIFRAU povești la TĂRTĂRIA
Iar
fetele-și scriau cu acul IA,
Cu fir de
rază ruptă chiar din soare
Și le
spălau în lacrimi dulci-amare.
De astăzi
cauți înc-a lor urmă
Veți mai
găsi ciopoare mici din turmă,
Împrăștiate-n
lumea asta toată,
Pe
unde-abia de știm, c-ajunsu-mi-au vre-odată.
***
Și bucuros
aș fi să știu: DE UN’ VENIM?
Din APĂ?
din PĂMÂNT? din CERUL plin
De stele
ce ni-s CASĂ și DESTIN?
Avem
pe-acolo NEAMURI, de departe
În cel
străfund ce ni se pare-aproape?
Ne-a
căutat vre-odată CINEVA
Ce ne-a
lăsat pe-aicea, mai CÂNDVA
SĂMÂNȚĂ ca
să fim pe astă humă
La fel
ca-n alte, care stau s-apună?
De-aceea-n
nopți privim mereu la stele
Știind
c-acol’ni-i CASA, printre ele?
***
Și-aș vrea
apoi să știu: UNDE VOM MERGE
Când
urmele pe-aicea ni s-or șterge?
Ce-i RAIUL
cel promis, de-o fi să fie
În el să
toarcem TIMPURI de-o vecie?
Că nici
de-acolo nimeni n-a venit
Ne spună
CE-I și CUM s-a împlinit.
****
E miezul
nopții, eu privesc în sus
La stele
ce se nasc, ori mi-s la-apus,
Gândind la
ce-i pe-acolo, prin ceresc
Și ce-i
prin păcătosul meu lumesc.
Cât
veacuri peste noi mi s-or tot duce?
Și cine-or
fi răspunsuri să le-apuce?
~*~
08.01.2022
Mircea
Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu