luni, 14 noiembrie 2022

Mircea Dorin Istrate - INTREBĂTORII

 




INTREBĂTORII

 

 

~*~

 

V-ați întrebat ce e VECIA? Cea lungă ZI  NEÎNSERATĂ,

Un ÎNCEPUT ce-a fost odată, și-acum NICICÂND nu se mai gată,

CLIPITA ceea NEÎNTRERUPTĂ, ce își luase cândva zborul

Tot adunând în ea într-una, PREZENT, TRECUT și VIITORUL?

 

Ce-i INFINITUL? Două MARGINI ce încă sunt necunoscute,

NIMICUL  care nu se vede, cu UNIVERSURI nou născute,

Cu-atâtea LUMI ce-n gândul nostru n-au loc de-acum să le-adunăm,

De stăm prostiți gândind într-una, mai câte încă învățăm?

 

Și-apoi venind mai pe aproape, v-ați întrebat cumva vre-odată

Ce suntem NOI, acești de-acuma? Care-i poveste-adevărată?

Câți sunt ca noi prin Universuri? și de când stau prin cele lumi?

Or fi ca noi făcuți războinici? ori blânzi, smerelnici și mai buni?

 

Ori v-ați gândit cumva vre-odată, că cel NIMIC ce zace-n noi,

ATOMUL cela ce-i în toate, și-n el sunt Universuri roi?

Și el la fel ca cela Mare e poate-n lături necupris,

Și-așa în gândul nost se-adună, povești ce par a fi de vis?

 

Și cine-i DOMNUL din cerescuri ce toate-n mâna Lui le are?

Ce-a fost ’nainte de-nceputuri în cel pustiu fără hotare?

Cum hărăzește El destine la lumile făr’ de sfârșit?

Cum știe El ce fac acuma, eu, cel nimicul prăpădit?

 

***

Cândva, la toate neștiute găsi-vom poate un răspuns,

Chiar de va fi când lumea noastră se va afla la-l ei apus,

Măcar atuncea ADEVĂRUL  adevărat,  poate-l vom ști,

Păcat că noi, întrebătorii ce suntem azi, nu vom mai fi.

 

 

~*~

30.04.2021

Mircea Dorin Istrate










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu