PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - DRAGOSTEA, ÎN VIAȚĂ E COPLEȘITOARE, ...

 

DRAGOSTEA, ÎN VIAȚĂ E COPLEȘITOARE, ÎN ADEVĂR, CU BINECUVÂNTARE

 

 

~*~

 

Știai după cum, îmi sugera anatomia/fizonomia ei, a lui Vica, în frumosul și luminosul ei, cu soarele lucind printre frunzele verde podoabă la tei, în parc, pe alei,

că nu pot renunța la dragostea ei,

că mă fermeca, vrăjea

și nu era o simplă idilă ca la Lucian Blaga poet și filozof,

cu triologia cunoșterii/cu dor, durere la margine mării, Mesie a iubirii,

că eu țineam la Vica,

lângă ea fiind ca vrăjit, ca fermecat,

în o stare normală, principială, stare morală

care mă surprindea și pe mine ca pe domnișoara vorbărie, cu omenie de Românie făcându-mă să mă implic, în viața ei pragmatic și dialectic

ca un apucat, ca un nebun, om bun, Ben, men,

în acțiune, aventură, cu lucruri complicate,

în lucru bun și, în realitate,

unde dragostea găsește o cale, găsește viață și adevăr, ca Hiperion-Luceafăr,

că dragostea e copleșitoare, în binecuvântare, în adevăr.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE