FERGHETE - MERE PADURETE 76 (needitat/necenzurat/necorectat)

 

MERE PADURETE 76

Lasă-i pe ruși, în tri-supărări, cum îi blestemă țiganul Lingurar Gălățeanu, din Sâmpetru-Almașului, însurat și, el, în Ciubăncuța după Roza fata lui Badea Gusti: Lăcătuș Augustin. Cartea-i la DOMNUL prof. Șalapa are el o Editură Holfman care-mi editează, (mi-a spus, că până atunci, îmi vine numărul de înregistrare de la Bibleoteica națională, tu adaugă-n volum și eseul tău cu OȚETUL, spune-i lui Dan Șalapa și el e un prieten minunat, cum mai rar găsești. Scriindu-ți acolo, cum să-ți spun? Ceva bun se întărește pe timp îndelungat, cu paletă diversă în dar de dar, se întâlnește, în culori de neliniște peinia Onedin, se întâlnește ceva bun, cu ceva bun inteligent.

- Am făcut comanda deja la Mere pădurețe.

- La scris, nici nu mi-o trecut, prin cap, să renunț, cât timp mintea va mai putea face servici: cugetare adâncă și muncă și dacă nu pe lună, ci la scris, în roz și interzis paradis ca Robin Hood, în codru mândru, fără modru, cu ziua crește și noaptea scade, în secunde, că și frunzișul se rărește fără efort dacă fericirea ne-o construim singuri filozofește. Nu uit, că Mihaela m-a chemat ,rechemat, la Cluj, în ciudă, că deabia am ieșit din Recuperare unde la Neuro etaju 4 am după al doilea AVC, că mă trata Dr. Primar Vasile-Marius Rusu neurolog. Ca atare Mihaela-Ștefania Celemen mă cheamă la Cluj ca să am grijă și s-o ajut să meargă la baie și am fost la Cluj, cu Vica 5 luni.

- Ce anunt sec, dureros! Deci mai capoteaza o revista de cultura- si aflam asta de peste hotare, semn ca aici, in tara, evenimentul este unul p[rea banal, comarativ cu aventurile la marile lumii ale vip-urilor noastre stralucind de prostia fanilor lor... PotLogaru.

- E un ultim tren spre etern, barosan, că ești năzdrăvan, că șuhan, nu trăiești, în van că Mircea Eliade năzdrăvan de la Gingis Han, în nopți de Sânzâiene, cu românesc firesc omenesc. Din banal, cu ochelari de cal, cotidian sari, în național și ești național-universal genial-monumental educațional moral și natural. Scrisul mi esență religioasă și cea morală, în ce privește viață mea pe Arca vieții, cu unicul și specificul meu Dumnezeu cum rar, îmulțit, în har, cu un deplin divin de talanți. Era, în Las Fierbinți, că e vorba de bețivul Celentano, Firicel e dat naibii. Toți ca personaje pitorești erau mai țigănești, în circ de doi bani, nu cu nu știu ce episoade lungi, des întrerupte de publicitate, cum v-am mai zis și vă repet, că ni ciuntit, în serial orice farmec, de bun gust, ea televiziunea, pentru banul dracului, cu graba lor, într-o ureche după ureche, strigând, totu bunul augur și acest care de altfel s-ar putea numi filme ca filmele lui Stere Gulea și Moromeții, să zicem așa de dragul filmului de succes ca cele regizate de Sergiu Nicolăescu, cu fime de patrimoniu. Și acuma de ziua Americii, e dezmăț-debandadă și atac, că se pușcă-n viu, în talismane vii, se face băii de sânge în mulțimea care se agită văzând, că-n jurul lor se moare, că nici într-un fel nu-i Joana, hora din dumineca satului, cu o lege și tradiții, în America, că-i prăpăd și omor. Când ești sănătos habar n-am pentru ce provita, mă simt bine, am starea de fericire o simt, în pielea goala pur și simplu, vorba garantul și nobili universal genial Eminescu pur sânge rc omân pur și simplu. Ce părere ai dumneata, om de bine, traducător a lui Eminescu, în limba germană, din română? Ce părere ai despre carte?

- Fiecare om se naște cu acea scànteie divină care este constiința binelui și al răului. Pe parcurs, în mediul, din pĉate, uneori alterat, se pierd din calițăți și se înlocuiesc cu ceeace ne dă societatea, Pentru  a îmbunăti ceeace ne oferă familia și societatea, avem; la îndemànă rugĉiunea care făurește credința. Atunci omul devine întreg folositor lui și societății.

- Unii atei sunt oameni minunați.

- Dar acei oameni minunați ajung la concluzia filozofului Voltaire care atunci când a simțit acel mare gol lăuntric de refuz dumnezeiesc a rostit ,,Dacă Dumnezeu nu ar fi existst ar fi trebuit inventat” Deci pacea sufletului este doar acolo unde  se simte prezența lui Dumnezeu. Colecția ,,Mere pădurețe” aduce în fața noastră și  sentimente de mare evlavie și meditații care sunt pline de răstălmăcirea unei linii sănătoase civic și social, apărute instinctiv în text. Felicităm pe autorul acestei opere pe care o dorește monumentală, Scriitorul Pavel Rătundeanu Ferghete, Felicităm pe dl. Ben Todică, în special. pentru bunăvoința dusă la maximum de a dezveli din mulțimea de mere pădurețe, linia unei cărți dorite de 10 tomuri, din lestul frunzișului, Dar cum această muncă pretențioasă și istovitoare poate deveni prea grea pentru tehnoredactor, ideal ar fi ca autorul șă facă toate corijările pe care  poate și chiar de două sau de mai multe ori. Nu este din partea mea sugestia unei stagnări în creeație, dar așa procedează fiecare scriitor, iar Dl. Ben Todică fiind în convalescență trebuie cruțat fiind liderul nostru important din Diaspora. Doresc inspirație și sănătate tuturor. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Viață ni așa cum ne-o facem, cum zic și mării soliști, cu valuri de bucurie, aducând medalii acasă, în România. Ne pasă, că suntem dintr-aceea la care ne pasă de un trai mai bun, dar asta după cum sănătoasă ni firea.

- O prezentare în haină folclorică dar de o realitate precisă, a anilor 1935, cu târgul popular de la Ineu, unde în cele mai frumoase costume populare românești fetele din satele vecine vin cu căruțele și feciorii la acest târg. Cu această ocazie mulțumim distinsei  noastre poete Melania Rusu Caragioiu, care la vârsta domniei sale merită tot respectul nostru, urând Poetei și Scriitoarei MELANIA MULȚI ANI ÎNAINTE CU SĂNĂTATE ȘI FERICIRE. I.M.Gepianu

- Multumim frate Ionica! Le-am adaugat la comentarii. N-am muncit degeaba, cu încâlceala care m-a blocat, m-a îmbârligat și enervat.

- În mere pădurețe e viață mea și viață ta ca o balneo-terapie provita, fericire, pentru ceilalți, cu drept la înviere. Mi clar, că-mi depășesc limitele, prin scris, unde mai crește adrenalina, hormonul fericirii.

- ”Fete la târg la Ineu”. O poezir reală  cu fapte petrecute la anii 1935, și pentru care avem să mulțumim  doamnei MELANIA pentru acest DAR folcloric dar de realitate precisă. Cu multă Prețuire, Ioan

- Un dar din dar, inspirație, din viață, cu un spontan, divan ad-hoc, cu chirilice din Ineu. Eu scriu, ca despre asta să vorbească alții, în limba maternă română, să scrie, cu bune intenții: adevărul să șporovăiască, cu limbaj, vorbire, de biserică, în îndemână pentru toți. Prin tine am primit, câștigat, marea încredere, în mine. Cu latina, cum zicea bunicul Viorel Ferghete de învățătorului Rătundeanu și Nichita, din Sâmpetru-Almașului, din povest ca-n filme legendare; bunicul un magic care sincer, îmi spunea, că chirilice din cărțile lui vechi, bisericești și cărți de duh, el, bunicul întrebat de mine, că, în ce limbă e scrisă, el Viorel Ferghete, îmi spunea molcom, blajin și sincer, că sunt scrise, în latină, cu toate, că eu am reușit, cu limba rusă, fiind unele excepții și inventivul inovativul care zăcea undeva, în inconștientul meu, eu reușeam să citesc, în cărțile din biblioteca, de pe altarul, lui, din casa de către fântână și dinspre Valea Sâmpetrului. Sițim tot ce putem simți, brav Marcel Proust a limbii române, în tele portare, că-mi mai am și eu ideea mea, cu zeea femeia, că voi știți sunt sigur, că tonomat nu sunt, că sunt cel ce sunt: iubit între pământeni și dacă n-ating, în iubirea recomandată, cu superlativ ideal, în creeativ perspectiv. Serialul e mult sfară decât jumări, abundă mai mult decât miezul fierbinte a filmului, e abuz de publicitate ca-ntr-un altul Vlad, că aieștea schimbă partidele ca șosetele aiești moaie poame și fără performanțe, fără noblețe și nici generozitate. Vica asemeni Angelei Similea era ca Corina Chiriac, o rănită din dragoste, rănită de dragoste, că era ceva de poveste și legendă/de veșnicie, de Românie de poveste profundă, cu drept la înviere și fericire. Vica era clar ca bună ziua, îmi da flacără iubirii. Când păream să fiu, în cumpănă, îndemn din toate părțile:

- "Trage aer, în piept, că mâine este o zi" (Daniela Ghorfi), larg mie personal:

- "lasă treacă noaptea și mâine, vei vedea care-i rezolvarea, că după o noapte de odihnă, gândești mai limpede, mai lucid". Îmi spuneți ca primesc o poezie dar nu apare nimic, bănuiesc că ar trebui să fie atașată. O să apară, dar eu doar cu telefonul și nu totdeauna reușesc. Noi, chiar așa ce facem? Tu, cum iei viață, în piept, că viața e un festival, un trend, cu tabu, cu țintă, defăimarea proiubire, în premieră? Acuma mai avem probleme? Merg pe drum de drum mă țin. E o stare de spirit, irizație emoțională Asta m-ar motiva, mă motivează Mere pădurețe, îmi deschide drumul, chiar dacă drumul mi foarte greu.

-  Ziceți, că-i codul de securitate dar are mai mult de 4 cifre. Nedumerit sunt pentru ce m-ați încurcat și m-aș blocat cam nesocotit.

Unde bate inimaromână-n Munții Bucegi?

Nu cumva-n România legendară și profundă, C-aici întàlnidu-se ceva bun, cu ceva bun,

de limba română,

de limba noastră maternă?

*

Omul trăiește și muncește, ostenește și agosinește. Uite cum scrie și ce scrie profesorul vrându-mi binele.

- Ce mai lume, valelelu

Printr-al nostru Empireu!

Prididii a lectura

Si-mi veni a fluiera... MI

- Eu oricum, cu prea mult binelor, îmi cășun rău, dar și răul exagerat, ne face rău. Noi suntem de toate pentru toți, da că Cei trei mușchetari români? Bine, dar, tu, ce mai zici, în dor de dor? Între mine și Pr.Al.Stănciulescu-Bârda, cu toată diferențierea intelectuală intelectuală că formare, în calitate, omul aiesta, nu ține cont și suntem prieteni, cum și cu voi ceilalți suntem, că cine se aseamănă, că cine se aseamănă, se adună, nu-i o zicală, proverb mincinos, că pe deasupra are aură și nimb, ceea ce se vorbește, suntem de excepție, cu prezență, în evidență. El e ca o floare de la țară, în orice culoare, din România mea că hora de la țară, un frumos cum rar omenesc. Suntem la acțiune izvor la altitudine izvorul minunilor, viața fiindu-ne ca o cântare, asumată, cu încântare de binecuvântare.

- ASTIA SUNT PUSI PE TINE RAU FRATE PAVELE DE TE TOT SACAIE. M-a intreabau daca mai vreau sa primesc corespondenta de la tine. O nesimtire totala.

- Care-s deștepții aieștea, dragule, Ben, ca, chiar așa de ce corespondezi, cu mine și eu de câte ori, nu te-am întrebat, tu având altceva mai bun și serios de făcut, nu-i așa cocarde?! Alt frumos spiritual, tradițional, în spirit național raportat la omenesc și universal ca acel genial monumental Eminesci, un El Grecu al românilor. Plimbarea dacă nu-i ci disconfort a coxoartozei și durerile acute și de la gonoartroză, să mai am, în aerul greu de inspirat și expirat, respirat, ar fi fără toate implicațiile/ fără dureri, ar fi floare la urechi, mi-ar fi mai lejer, ușor, aș putea și eu răsufla ușurat și plimbarea n-ar avea de ce să nu-mi priască, cu toate, că mai bine de musai sus sai, în sănătate luminos, să sari ropcii-copcii ca un sfârnel, în starea de bine, că m-aș simți prevăzător mult mai bine, comod ca, în puf, umflat, în pene Borzești, că cine nu-i bine, când e bine și ai atracție, în ce-i plăcut, vrere și, chiar și lui Dumnezeu plăcere, ce-i bine, în bine. Ingredientele succesului, unde le găsim? Nu văd orbieții, orbitor, nu vede Magnus laude, că tu, ai loc, în inima ta, pentru toată lumea? Nu-mi fac griji, Ben, din asta, că vornindu-te, chiar și de rău, mai ales de rău, asta înseamnă, că tu exiști că și cum tu, te îndoiești, deci vorba lui Decartes, francezul, zice cum și tu, știi, ca-i exista dacă te îndoiești fudul și, nu deștept destul, în stilul tău preferat, filozofule, cu toate pentru toți, cum se merită, chiar dacă eu sunt omul care te face, să mai zâmbești, tocmai, că-s mai dificil, numărul nevoit, de strugurii ursului că Răpiți, în plină zi!

- Cine-s, nu cumva-s Hecheri?

- Tu, nu le-ai spus, că tu lui Ming și mie, numai mie, ai jurat iubire și numai mie, cum cântă Diana Matei, cum și eu am jurat lui Vica ca și, tu iubite, Ben, să juri numai mie ca ce mi mai drag, pe lume mie. Probabil, că lumea-i foarte mică și talentată, iartă-mă pentru ce sunt că sunt că universul, iartă-mă, că sunt, iartă-mă pentru pasiune, pentru rațiune și înțelepciune, că tu ești iubirea și salvarea noastră. Că soarele și luna strălucim într-una, Ben mai dacă tu mă luminezi și, când vii mai ales să comentezi.

- Ai o energie frumoasă.

- Ești ieșit, din tipare miraculoși ca apa din naturale izvoare. Din dragoste pentru ce-i operă românească și era cucuiul mai cucui dacă scenarist ar fi fost Eugen Barbu și regizor Nicolăescu, însă și tineretul face bravadă, în doi pași. Era un dacică leagă ca la jocul de la cămin/din șură.

- O știre bună pentru toți. Este o știre îndrăzneață. Mă  bucur de această inițiativă a românilor noștri, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- "Dorul și dragostea, Vica mea, mă întreba de ce am venit la Pavel doar eu și dragostea?" Chestiunea nici la națiunea mea nu era deplasat, chiar dacă pentru noi festival, noțiunea și înțelepciunea de festival era lucru, la colectiv, în hotar și, cu ea aveam o campanie aleasă gata să dau plec, în zile mai bune și efortul ne era sinfonia din mulyele zile, în care ne ostenea și eu toate acestea le aveam, în memorie ca frunza sun fag și fruza-n fag, eu acând-o pe Vica cu drag și-n sărbătoresc și-n făinoșag, că ea cântă, chiar și, când lucra, că ea fain și horea, în timp ce mâinile îndemânatic ca-n liturghie și-ntr-e vecernie, că atunci, când clopotele răsună cutele, în biserica de pe răzor, de pe deal, s-adună, cu voe bună și vlavioasă fidel și credincioasă cu iz de ixmă și busuioc, că era un frumos armonios, în ce ne-o dat Hrisos cel luminos. Era, în noi o dragoste a noastră pentru sat și pentru oamenii oameni. Aici mi tot ce trăiesc și tot ce visez și toată relaxarea, a doua natură, în a fi. Ceva-i peste poate neexistând nu se poate. Cum mai e și vorba, boacăna:

- "Călătorului I se stă cu drumul luat, în piept și când, în drum, din drum e oprit la și sub mărul lui Beniuc, sub Mărul de lângă drum ca Chivără Roșie, pe Muchie de cuțit".

- "Că dragu mi omul cărunt, că merge rar, dar merge mult".

- Lucru bun mă bucură, că lucru fușărit nu miar fi nici plăcut nici mie, nici lui Vica, am o plăcerea asta s-o văd și am plăcută amintirea cu ea. Suntem și noi, în Aghireș-Fabrici, de la centru, școală,la Gară..., că moară n-aveam, n-aveam nici cară care coboară cu rozmarin și razachie ca-n Sâmpetru-Almașului, unde caru din bătrâni lăsat de Grigorescu desenat, pictat, că Vica era învârtiți pe sub mână de acel fecior care se bate și pe picior distinct, deosebit ca cel mai iubit, în pilde neîntrecut.

- Frumoase zicători populare, Poporul este o neasemuită sursă de ceeație, Felicitări,

- Copiii, îi erau în brațe la piept. Sechinuia mult, dar o nesuferită, Vica nu era.N-avea mătrice/mătrică, reomatism/romantism. Fost-am tânăr și zglobiu, m-am cumințit mai târziu. Acăr cât pe drum merg, bătrânețile m-ajung. Ho, ho! dragostea pe furate, e ca sarea, în bucate, la Vica. La ea aveam gură de țucat. Eu sa mă înveseleasc cu ea, cu Vica. Regina, îmi cota în boabe și-mi ghicească, că Vica mă iubește, că și mie, no! Dragu mi a trăi, în lume! Viață toată e o scenă și oamenii-s actori (tu, cum, altfel vezi, lucrurile?) O mai enervam și eu pe Vica, dar n-o nevoia să-și zică:

- "Calmează-te, Vica, calmeză-te, că stoică, mă răbda, Vica. Acuma avem seceta, sete pedagogică și lucru grav. Era călită ca oțelul și cu viață așa cum a fost și a lui Nicoae Iorga. Eu, în corespondența mea, scriu dus cu pluta, scriu banabalități, dar  el mă crede metaforic ca Fănuș Neagu. Tu, totuși ești mai freș ca niciodată. Noi ne vedeam binișor de treabă, de ispravă.

- Aleksei Tolstoi: „Moscovia - Taiga ruso-mongolă, sălbatică, întinsoare a jafului”. F. M. Dostoievski: „Nație ce cutreieră prin Europa și caută ce să mai distrugă, să facă praf, pur si simplu, totul. Din batjocură”. Mihail Bulgakov: „Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași”. Maxim Gorki: „Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”. Etc.

- TOTI IMPERIALISTII SUNT LA FEL - FARA SUFLET.

- Da, ce sunt drepturile de autor, munca cinstită trebuind, mă și plătită, deși de asemenea drepturi eu, nu mă necăji, că n-am drept, că unde nu-i cap, vai de picioare, că-i de tulai!

- Stimați Scriitori, Felicitam f călduros pentru Vol I și II, ,,Mere pădurețe” pe autorul Pavel Rătundeanu Ferghete și pe Dl  Ben Todică, tehnredactor, îngrijitor de ediție. Acuma am început să citesc din volumul II. Mi-am exprimat părerea asupra ,,merelor pădurețe”, ca fiind maxim pentru ce a așteptat o editură. Tare mi se pare că anul acesta vor fi mai mulți candidați pentru premiul anului la beletristică. Vom vedea atunci ce banchet o să tragem și pe deasupra vom vedea și ,,Ciubăncuța”. Vă felicit din nou din tot sufletul și am să citesc pentru sufletul meu. Cu stimă, Melnia Rusu Caragioiu. Multe mulțumiri pentru zelul și dragostea puse în slujba României și a tot ce este românesc, pe toate undele scrise, undele audio, undele video. Am făcut și noi și alții toate acestea din instinct și inimă spre a ține sus steagul României între popoarele lumii Sunt convinsă că zelul nostru a impresionat pe mulți. Dumnezeu să ne ajute în continuare!

- De ce trebuie să facem de ce trebuie să facem ce credem, Ben?

- Ca sa nu ne tradam existenta. Sa nu tradam stramosii.

- E posibil și așa ceva, impecabilule (cum se face așa ceva, cum e posibil?)

- Nu te convertesti, Nu intri prin dos. Crezi ca devii o somitate daca iti schimbi sexul?` Oricat de destept ai fi daca te murdaresti ramai PsihoSchitzofrenic. Daca ai penis si il tai sa devii doamna tot barbat ramai pentru ca e in amprenta ADNului scris: PULA. Deci Cum se face? Ramai asa cum te-a facut MAMA.

- Niciodată n-am suferit de slăbiciunea aiasta, eu eram cum eram fără nevoia de a-mi schimba sexul, nu eram cu asta sufletul la gură, nu eram schizofrenic, mie plăcându-mi de anume, sexul frumos care mă atrăgea, mă celular atragea, că ce ochii vedeau, inima-și cerea, dreptul fiind genul slab o atracție. Nu, pricep, cum o femeie transformată chirugical, în bărbat s-ar putea reproduce/ cum și ce plăcere simte făcând sex! Se zice, teorie a chibritului, că nu sexul, e de fapt dragoste, că altceva-i dragostea etc.

- DEZVĂLUIREA CĂDERII ÎNCEPUTURILOR

- Cu o bucată de pâine, frate-meu hrănesc și un pisc, un om și un câine. Vica avea părul texturat, un păr natural, minunat, nu ca a meu aspru creț, dar care cu siguranță era, cum era mereu spălat și pieptănat prins cu sens de con ciu, cum și-l prideau muierile satului aflate, chiar și la radio-șant, la bârfă pe marginea, pe șanț, că nu se testura cu ulei/sare de mare, dar îi era frumos grijuliu aranjat, pieptănat, dar pentru ea stăruia mult Vica, pe care că unei mirese, i se fură pantoful și, chiar și ea ca mireasă a fost furată cu mare tămbălău și artă tradițională. Mai ai probleme de sănătate, Ben, că doctorii de văd și te consultă cum te văd și ochii poliției? Aspru și excelent lucru! Cui zâmbește zâmbetul/ Surâsul, și arșița verii?

- "Viața-i numai una, lume!" Cântă și Mariana Ionescu Căpitănecu, cântă cum cânt în Ciubăncuța și cât era câmpul și hotarul, din hotarul podișului Someșan, a Solnoc-ului-Dăbâca voievodului Gelu, chiar, în Dăbâca, pe culmea dealului fiind cetatea ca, în Cluj pe cetățuia era Bellvedere și turnul de parașutele. Ca oameni suntem stresați și din cauza nervilor stresați senzibilizți și terminali, din pielea care o avem că derma facem boli de piele.

- Un „reportaj” din Apocalipsa. Ce va urma? Să ne bucurăm de lumina care încă nu s-a STINS, de florile ce încă înmiresmează pe marginile lumii, să ne bucurăm de glasul acesta, care ne povestește!

- Multumim distinsa doamna pentru generoasa si lucida apreciere facuta reportajului poetic intitulat STINS 3 !!!

- S-avem parte numai de bine de la bunul și alduitul Dumnezeu! Domnul Ioan Miclău reușiți să citiți vol.2, urmând să primesc de la corectare, nu peste mult timp de la Dumnezeu, Dan Șalapa, un om dotat, cu acest scop urmând să-mi trimită tot la prăpăditele mere acre,vol.3; Eu oricum trebuie să vă mulțumesc la întreaga treime imunitar de bune intenții și de bunăcuvință lăsată de Dumnezeu pe pământ, că pe noi ca trio istoric ne-o tunat, fulgerat și adunat în scop de a sluji aparte limba română pe fiecare cu calități și responsabilități ca cei botezați, cu duhul sfânt al inspirației și talentului îmulțit unic și specific fericirii națiunii noastre eminesciene aparte și preferați de poporul nostru magna cum laude.

- VESTE BUNĂ  PAVELE. SĂ DEA DUMNEZEU CU BINE A  APARE ȘI CARTEA MERE PĂDUREȚE-3 Cu drag - I.M.Gepianu

- Un bine mare de tot tuturor prietenilor și ne prietenilor, cu sănătate mai bună că toate, oameni buni de acasă și de prietutindeni, cu viață bună și frumoasă, cu iarbă verde de acasă !

- Multe Felicitări!. Am văzut volumele tipărite. Este imptresionant. Dl Dan Șalapa vă va face cronica. Sunteți deja autor de carte a primelor două volume. Ne mândrim cu Dumneavoastră, Cu stimă. Melania Rusu Caragioiu

- Vica era fenomenală fără a se linguși, că era totală, în iubire dăruită, așa cum tu, bănuiai, intuiai, nu-i așa?

- Frace BENULE ai aci o mică poezie ”CÂTE VREMI ȘI CÂTE FLORI”- pentru fila prestigioasă a Publicației frăției tale; dacă o găsești potrivită. Cu multă prețuire Ionica din Cringila

- Felicitări! Vica-mi vindecă rana tinereții, dragostea, că era o exaltată de mușcă. La noi birocrația e înflore, se descurcă greu un lucri, din colimatorul mișcării hàrțoagelor, hârtiilor, cum s-a sesizat și reporterul Alexandru Stark. Vica se ruga pentru fericirea mea și, în bunătatea e se ruga pentru ceilalți, pentru fericirea lor, în rost bine rostit, rânduit.

- Daria mereu, cu telefonul, cu insustența ei, o enervează pe Mihaela veșnic obosită ca Vica, de multa ei osteneală și din cauza epuizării nervoase, dar degeaba-i zic să n-o obosească cu telefoanele ei, ea insistă, că vrea să aibă cu cine vorbi, că doară nu-i din pădure. Credință lui Vica putea să mute munții. Amândoi ne jucam rolul principal cu ritmul zilei, că și această floare albastră, Vica, era ce vreți din zestre noastră de Românie cu zare ca zefirul lovitură de ciocan albastră, superbă și, cu candoare de binecuvântare de Românie profundă și mare prin propria-i voință de unificare sub soare.

- ..Prietenia, soluția salvării, Un blogspot plin de sentimentul uman, plin de exemplul cum trebuie făcută apropieres sufletască dintre oameni, cum se pot transmite îndemnurile bune către semenii noștri, sunt mobilul, Inițiativa, Doamnei din Vaslui, Campioanna mondială de gimnastică, Profesoara Elena Anușca Doglan, Toate aceste obiective aplicate cu grijă fac aerisirea minții, fortificarea corpului, , realizându-se precum la vechile popoare înaintate acel benefic rezultat: ,,Mens Sana in corpore sano” și a sudări spiritului de echipă și a prieteniei și intrajutorării semenului tău, omul de lângă tine. Iar dacă se mai face și o analiză psichologică a procesului educativ prin sport, exemplul de față al Domnului Director RTVRo, Melbourne- Australia, vom avea numsi de câștigat. Mulțumiri pentru semnalarea acestui Concurs național de gimnastică și analiza amănunțită a rezultatului său indirect asupra tinerelor lăstare și a sportivilor adulți performanți. Cu multe mulțumiri și urări de succes participanților și organizatoarei, orgnizatorilor, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Mai sunt doua zile in care pot fi trimise creatiile pentru concursul de poezie, iar cativa dintre voi mi-au cerut detalii organizatorice pe care nu sunt in masura sa le ofer, eu retragandu-ma, iar stafeta fiind preluata de tinerii de la revista "Regal literar'.

- Pe mine nu mă premiază nici prof Ilie Marian, sponsorizându-mi prin premiu, publicarea cărților Mere pădurețe. Cu Vica simțeam, că pluteam.

- Cu adâncă mulțumire pentru susținerea strâns unită, comvingătoare și de îmbărbătare a scriitorilor care ,,cântă” întâieatea limbii româțne,, într-ale lumii ginte mari”, Vă dorim multă sănătate, ajutor de la Dumnezeu și putere de muncă.

- Dacă auzim că sunteți sănătoși cu toții ne bucuroși, fi-v-ar numai de bine! Cu toții suntem bucuroși, voioși și sănătoși dacă vi bine, Ben.

- Da. Sunt mai bine. Am primit un sirop care a luat cu mana tusea intensa si de la o suta a redus-o la 2. De doua zile dorm linistit in ciuda faptului ca ma trezesc leoarca. Ma schimb si continui.

- Mă bucur pentru tine, că boală, nu doar pentru tine, ci pentru oricine, e grea povară, un năduf, o neliniște, sudoare, transpirație și of, un insuportabil al suferinței ca brend și doină de pomină care așa cum ai zis te miri, că te-ai lasă să trăiești, că de fapt te canonești, te târăști că șarpele care o ispitit-o și păcălit-o în viciu discordiei, pe Eva, pe Ming și, de ce nu posibil și pe alduita de Vica!? Bine că pentru cojoc, s-a găsit ac, probabil cel prin a cărui urechi se trece cămila, adică croitorul croitorașul viteazul, ața, camilio. Uită, că până la urmă și pandemia că pe vremea Principelui, Ciumei I s-a găsit leacul, așa, că-i clar, limpede, că și tusei tale măgărești, în ciudă, că la voi nu-i lapte de măgăriță, incredibil și adevărat, nu prin leacuri băbești, ci prin știință medicinei, tu, ți-ai găsit medicația adecvată, salvarea, prieten drag de la antipozi, cum ar veni de la așa mare și amară distanță mi te-a salvat fără că aiestea să fie doar vorbe, în dorul lelii și cântând Iordăne cu, troparul, cu Iordan botezătorul... Ce bine, că cine râde la urmă, râde mai bine, râde sănătos și luminos. Ușor nu ne-o fost, dar după ce o trecut răsuflă, în voe, c-a dispărut ca și cum nici n-a fost Conul de penumbra, căderea liberă.  Femeile-s, Vica mea, e ceva de speriat. Dacă există artist parfum de Gambia, avem și noi arome, în mărime naturală, parfum de România, ciudat există acel aparte a marilor pădurețe specific și unic. Vica-i un mister și un miracol. Izbăvească-vă Dumnezeu de orice tulburare, Amin!

- Din cenușă spiritualui mă ridic ca Phonex.

- Totul era cum se descurca, în rostul lor și Octavian aiesta lui Gologan Goiancea Mureșan din Poiana-Uănțâ ca Purece care deveni neamul lui Mobilă, în cronica, după cronica, lui Grigore Ureche.

- Da, da, Deșteptă-te române a limbii și literaturii române, cum o duci?

- O car in spate ca Isus.

- Și Ioane, Ioane, pe Florica lui o țuică și o adorme, dar ca minune de om o gigiulește, îi cucerește inima ca-n tinerețe, în Oradea, din Bihorul lui, că-s amândoi ca guguștucii și la ochi și la sprâncene ca acei porumbei frumoși la ochi și la sprâncene, legănat. Bravo, omule! care-i culmea politeții? (un bărbat cedează scaunul de electrocutare unei femei, zice cântăreața bănățeană, Voica.

- O țuică pe măsură sentimentelor lui nobile și sublime, în iubirea lui cu înălțime.

- Tot ce-i frumos, parfumat și misterios ca lavanda ne încarcă aromat sufletul, cu un soi de energie, în omenie și, cu excelență a poporului meu. Copiii-s, cu grijă față de mine. Voi sunteți punctul meu de referință, Ben. Tu, vezi lucrurile artist, realist. Nu ți-am mai spus, că:

- "Te respect la virgulă, cum zicea careva, în dorul lelii".

- Dumnezeu, chiar și greșeală, zic italienii, ți-o transformă, în dragoste mare, omule, ori nu știai? Masca Zorro film californian, cu o istorie înteresantă a sclaviei și, cu cei care fac dreptate.

- Ghiță a ajuns la Munchen, bătut ca măru.

- "Nu te flexa, nu te stresa!", zice cuiva Mihaela-Ștefania Celemen, a spus bonus, plină de bunăvoință și bunăcuvință.

- HABAR N-AM CUM ȘTI, CUM ÎMULȚIT CU TALANȚII MAI RAR: RESPONSALIZAȚI CA CEI BOTEZAȚI.

- DE CE SUNT BLOCAT? Eu, am configuratie, facebook, în română și acuma, no care-i baiul, mă nepamenilor!?

- Atunci i-am condamnat pe toți la moarte.

- "Ți-am spus, mă că eu mă descurc (și s-o descurcat la primărie Recea-Cristur). C-o fi, că pățim, noi copiii de Boboteaza, prin curțile, ocoalele, sătenilor, cu:

- "Chiralesa no, măi no !

Grâu până-n brâu,

Secară până subsuară,

Să iasă popa și dinții afară.

 

Iară o avertizare, că după noi vine popa, cu diacul și fătul, cu Iordanul, cu Crucea/ cu Botezul, cu sfințirea casei, cu agheasmă, că se umbla cu crucea să stropească popa cu apă sfințită prin camere. Noi ceata de copiii mergeam, cu o casă, două înaintea popii că să atenționanăm, că mintenaș vine și popa cu fătu și diacu, dar noi într-un an, în neastâmpărat nostru că colindători, o luasem razna și nebunatica o luasem mult înaintea cetii popii, în cât popa puseră niște Pârliți de copiii mai mici să mergă înaintea lor, aflu de la bunicul care sosi mai târziu acasă, de cum noi isprăviserăm noi, cu uratul, ba chiar ei mai având și-n ziua următoare după cum noi harnici isprăviserăm cu uratul/cu colindatul.

- Despre aromàni, despre Banat, despre Timisoara, despre ajutoare... Un nucleu de bănățăni cu care ne mândrim.

- Mișcarea mi înceată ca, în reluare, îmi zice și bună Simona Halep, o Maria de România, un bochi-șhow. Nu mai sânt ce am fost: fasole de post, că și așa periculos n-am fost, că nu mi firea să fiu.

- FRumos. Impresionant!

- O zi plăcută și pentru dumneavoastră! Irina Fodor, momente grele departe de casă. Ce a pățit prezentatoarea: ”Au vrut să ne dea și nouă o misiune”. Miha mi se plânge, că trebuie să le dea bani de țigări, lui Mariana și lui Andreea, dar apoi uită să se plătească de datorie. Adjudecat pentru 4 milioane de euro, Castelul din Balc, bântuit de spiritul unei prinţese, rămâne tot fără stăpân. Cumpărătorul s-a răzgândit. Ca ce nu ne dau înapoi tezaurul?

- Vorbe și iar vorbe. Amestecul rușilor, în treburile altor state ca niște zgaibe și mule încălțate, dromaderi, țânțari dobitoci...

- Rușii în loc s-ajute pe domnitorul scriitorul și academicianul Dumitrașcu Cantemir, l-au ajutat să se exileze la ei în Rusia, că atâta le putea capul, de la român având ce învăța, înavuțindu-se cu această valoare intelectuală, spiritual acest mare om fiind o valoare culturală național-universală. Dimitrie Cantemir Crestin Ortodox.

- Cheile Nerei, un poem cinematografic din 1970 a devenit o capodopera artistica, un tablou si inchinare Tinutului Banatean de tanarul cineast Ben Todica.

- Nu bați câmpii, nu, îndrugi polonjenii, prostii, tu, prin tot ești sincer, reper de cer.

- O LUNTREA STELARA, un tanar poet indragostit de neam si locurile tineretilor sale, nebun dupa tara sa.

- Vestea țintă cu tusa/viroza, peste care ai trecut, m-a bruscat, ofilit, în suflet cu umbra care m-a umbrit, dar binele, c-ai trecut peste ischemia aiasta care putea fi cu risc la etatea noastră, însă, când totul e bine e o veste bună că cea dată de aranghelul Gavril lui Maria, așa, că, păstreze-te, Iisus, sănătos, luminos, creeativ și frumos ca să emani lumină de grădină cu flori și albină!

- Tusea nu a trecut. Acum ma pus doctorul din nou sub penicilina si sirop de tuse ca nu ma pot opri. E dezastru, nu pot dormi din cauza flegmei care ma face sa tusesc si nu pot adormi. Stau pe scaun. Tusesc mai rar.

- Are impact ce spuneți, cu tot neajunsul care cu amărăciune, cu sâcâială. La Pro TeVe, îl văd și pe Florin Busu-busuioc chelind, tușind, c-o dormit desculț ca desculțul din Omida, Darie, a lui Zaharia Stancu. Mihaela revoltată:

- "Nimic să nu poți face din cauza unor gunoaie ".

- Are dreptate. Asta i-am spus si lui Obama - sa nu-si mai bage nasul.

- "Nu poți fi cu curu-n două luntre." Mariana Mangalia, Mandrina, lui Mânzat Nașu:

- "Toți avem o de aia la cap, dar nu la fel, tu Mihaela." Ioana din Căprioara/ Veronica din Pruni, două asistente îndemânatice și, cu mână ușoară.

- Super!

- Andreea Neste mai notează,în caietul-agendă:"zodia săgetător",data nașterii 16.12.1987.Dej,jud.Cj. mai  scrie:"La o cafea eu stau și gândesc,multe amintiri din trecutul meu,totodată am iubit și eu. De multe ori m-am întrebat de ce viață trece repede și ce stă, în locul ei? Un lung tren ne pare viață. Ne trezim, în el mergând.

Și nu putem să ne  dăm seama

Unde ne-am trezi și când.

 

Câți copiii urcare,

Câți copiii au mai coborât

Iar câte-un bătrân coboară

Supărat și necăjit.

 

Așa merge trenul vieții

Cu viteză înebunească

Și nici un împegat de Gară

Nu-l poate să-l oprească.

*

Eu fiind mai neglijent, Vica avea mare grijă de mine, respecta cum i-o zis și doamna din Escu, o femeie, cu meserie, că profesional era croitoreasa, o femeie citită, Căprar, căsătorită cu Ioan Pintea:

- "Să ai grijă de Pavel ca de un prunc."

- Am corectat ultimul text al dlui Pavel de România, din 14 iulie, postează-l, te rog, în locul celui deja postat! Cu salutări prietenești, D.S.

Nu mai sunt ce am fost: fasole de post, că nici așa periculos, n-am fost, că nu mi-i

 

firea să fiu.

Un cor îngeresc.

Eu mă încred în Domnul.

 

Mulțumesc, nemaipomenit de curajos. Sper într-un viitor nu prea îndepărtat

 

spre consternarea generală. În plin război.

 

 

Felicitări, Ben!

Am fost plecat și acum plec iar.

 

Cei care ați rămas în viață, unde credeți că vă este locul?

 

Nici

 

nu se ridicase bine elicopterul când "hienele" au şi făcut primele victime!

 

Şi de aici

TOT ÎNAINTE

spre “binele” României!

 

 

Și ce,

 

nu ne dau înapoi, tezaurul?

Vorbe, vorbe și iar vorbe.

 

Amestecul rușilor în treburile altor state, ca niște zgaibe și mule încălțate,

 

dromaderi, țânțari dobitoci...

 

 

 

Rușii în loc s-ajute pe domnitorul scriitorul și academicianul Dumitrașcu Cantemir,

l-au exilat la ei, în Rusia, că atâta le putea capul, de la român având ce învăța,

înavuțindu-se cu această valoare intelectuală, spiritual acest mare om fiind o

 

valoare culturală național-universală.

 

Vorba ta:

 

-"Facem lucruri cu rost și fără rost, că așa suntem făcuți, în concursul vieții

transparent, sănătos având posibilitatea să trăim artistic și lucid,

 

ca vacă într-un copac, cu un ac de croșetat...

Totul era cum se descurca,

în rostul lor, ca Purice,

 

care deveni neamul lui Movilă, în cronica după cronica

 

lui Grigore Ureche.

 

 

 

Frate, Benule! - Am reînviat, că numai de tușesc puțin,

 

se alarmează lumea că am virus – acu’ nu mai tușesc că iau din grădină usturoi și

ardei iuți, și am scăpat și de gripă, am luat și injecție de ”flu/răceală

 

de nu mi se mai scoală,

 

e o poezie de suflet, și de iubire ancestrală, a tuturor Neamurilor.

 

 

Dumnezeu,

 

chiar și greșeală, zic italienii, ți-o transformă, în dragoste mare, omule, ori nu știai?

“Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” de Sergiu Nicolaescu!

 

Faci lucru bun,

 

îl faci bine, bravule, că nimic, cu nimic neputința nu te împiedică.

 

Îi torid, arșiță în plin soare, la mare,

 

unde eu nu sunt,

 

 Mergeți la mormântul lui Vlad și horiți până se trezește.

 

 E frumos,

 

dar și pe la noi, în podișul Someșan, e frumos eminescian,

 

cu spirituala lui genială național-monumentală, cu irizație universală de România,

 

specială și excepțională convențional decisivă.

 

Eu fiind mai neglijent,

 Vica avea mare grijă de mine,

 

respecta

 

cum i-o zis și doamna din Escu, o femeie, cu meserie, că profesional era

croitoreasă, o femeie citită, Căprar, căsătorită cu Ioan Pintea:

 

-"Să ai grijă de Pavel ca de un prunc!"

 

 E minunat,

 

ca “Ultimul cartuș” / Dispărut, în misiune, plimbă ursul și comentează, mândrule,

 

mândruțule, drăguțule! Masca!

 

Omul de Neanderthal este încă în tramvaiul din Zürich

 

 

- TEZAURE -

Tezaure Umane Vii.

 

 

 

(ATENTIE! Ghiță a ajuns la München, bătut ca măru’)

 

HABAR N-AM CUM ȘTI, CUM ÎNMULȚIT CU TALANȚII, MAI RAR:

 

RESPONSABILIZAȚI CA CEI BOTEZAȚI.

 

???

 

DE CE SUNT BLOCAT?

No, care-i baiul, mă, nepământenilor!?

 

 

~*~

 

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

*

Omul de Neanderthal de Ben Todica, text PAVEL RATUNDEANU FERGHETE -Un video fotoclip recitare la textul poetului intitulat: Omul de Neanderthal  (film românesc) ~*~ Nu mai sunt ce am fost: fasole de post, că nici așa periculos, n-am fost, că nu mi-i firea să fiu. / Un cor îngeresc. / Eu mă încred în Domnul. / Mulțumesc, nemaipomenit de curajos. Sper într-un viitor nu prea îndepărtat / spre consternarea generală. În plin război.

- Departe ești de mine dulce înțelepciune, minune și dulce pasiune, că de nu te mai zăresc, Vica mă îngălbenesc prăpădesc și mă prăpădesc; Departe sau aproape, eu Vica să știi, că te iubesc!

- Vizionează „le Monde de Ben Todica, versuri Catalin Afrasinei” pe YouTube. Acest you Tube aduce în prim plan autorul Catalin Afrasinei cu tema mondial majorâ a civilizaèiilor care s-au dezvoltat și s-au automistuit datorită propriilor greșeli sau ajutate și de fenomene cosmice, Este impresionantă filozofia sugestivă a Maestrului Ben Todică de a ilustra cu multă inspirație cause, atitudini, regi cu aliură de câine sugerând inima câinioasă. Fiecare imagine este un tablou cuprinzând spusele autorului, ideile realizatorului video, multe concentrate în amănuntele fiecărei secvențe. O amplă lecție pentru cine vrea să zăbovească și să înțelagă toate sensurile celor ilustrate și misterele, Felicitări și admirație, Cu stimă,  Melania Rusu Caragioiu

- Comentariile dumneavoastra distinsa doamna si sora in Duh sunt Oscarul dorit de orice mare suflet de artist. Pentru dumneavoastra merita sa starui GRATIE pe langa FACATOR! Domnul fie cu noi si CUVANTUL SAU, Ben Todica

- Vorba ta:

- "Facem lucruri cu rost și fără rost, că așa suntem făcuți, în concursul vieți transparent, sănătos având posibilitatea să trăim artistic și lucid ca vacă într-un copac, cu un ac de croșetat... Sunt gesturi pe care le percepem hăt mai târziu după consumarea faptei, pricepută de Vica, în ciudă c-am sărit peste că-l, dar, înțeleapta asta știa ce știe și ea. Iată distincția. Totu-i un regal. Apa ne ajută la termoreglare că e o poveste pusă cap la cap, apa bând-o de câte ori ni sete și avem de câte ori avem nevoie, fraților, că trebuie și avem nevoie, că noi avem de câștigat sau nu crezi, c-avem nevoie de un echilibru fiziologic, pragmatic, în dreptul de a fi. Clipele fiecăruia sunt scumpe și nu se pot vinde. Hai, omule, spune ce ai de spus și, că ce ai, în gușă așa ți și, în căpușe, no, nu-i așa!? Ceva are Ilie Marian, în capul lui, însă dacă te mai doare capul ți-l legi, cum legi hârburile oalei, cu drod/sârmă.

- Imi mentin parerea fata de revista aceasta, exprimata in volumul "Ce pana Corbului lui Poe!"(Urmasii Printului de Aur, p.150 ), si mi-e greu sa intelg ce rost are gramada de premii (cu toata sustinerea arhiepiscopala), la o revista atat de subtirica - daca e sa o compar cu sutele de numere de reviste literare si de cultura redirectionate de mine catre voi. Nu stiu ca dintre toate acestea sa mai existe vreuna care sa-si descrie colaboratorii astfel:

- „Din cele 63 de nominalizări, am ales să premiem, evident, lucrările cu sens, serioase. Foarte multe nominalizări au venit din partea unor autori tineri de literatură senzuală, sexuală, pornografică, delirantă și fantezistă, literatură provenită din frustrări, depresii, mândrii, traume, neputințe, răzvrătiri, ideologii felurite și necunoaștere, unele putând ușor să impresioneze profanii printr-un stil erudit și impunător de exprimare, având ocazia să fie socotite drept scrieri valorice de către unii."

- Ghici ghicitoarea "Campu-i alb, oile-s negre, cin' le vede nu le crede, cin' le paste le cunoaste"? PotLogaru

- Până pe a viii-a era un mediocru fără nici un chef să mă pun cu burta pe carte și silitor și, harnic, să învăț mai mult decât modest, artist, silitor, cu stil sănătos de viață și normal, cum și eram capabil și compatibil, ci cu mintea-mi ageră, învingând durerea și oful, aleanul, cum s-ar zice. Frige, dar n-are gură să strige. N-aveam doar 16 ani, că eram mai târziu întâmplarziat ca romanțe pentru mai târziu de Ion Minulescu, cu tot ce întmpla, în sufletul meu, c-a fot de adevărat, când și ce s-a întâmplat, că Dumnezeu ști, cum făcu ce făcu, de ne--am îndrăgostit unul de de celalalt, îndrăgostit de minunată Vica, de fata cu buzele fragede ca fragii. Nu se există între mine și Vica tot timpul, nu se există ce să ne spunem, c-avem ce ne spune, mai tot timpul, că oamenii au ce au unii cu alții, eu mai ales având oarece, ce aveam împreună, unul, cu celălalt. În noi era sensul și ce se întâmplă, cu noi, ce...pentru a fi. În viața lui Vica, îmi doream să fiu și la bine, la greu și, la rău, vroiam să fiu pe primul loc, în viață ei. Tu, Ben Todică, că ști tărâmul făgăduinței care mi-a atins inima, cu îndemnul:

- "Scrie, Pavele, scrie și lasă-ți ce scrii laudă de zestre ca moștenire, în vecii-vecilor, nu a mea, ci a urmașilor-urmașilor, cum zice, dragule și Ștefan cel drept și sfânt al sfinților noștri pururi istorici. Contează calitatea oamenilor, prin ce fac ei ca lucru bun, unic și specific prin valoarea autentică și, reală. Ce vă sprovăiesc eu legat de buclucaș minsecnifien, e chiar un fleac, de, crede-mă nu știu de ce vă servesc a naibii pe tavă că ceva important de la Șurubel acela glumeț de la PROTEVE, un fel de ceai dansat al dimineții, cu Micul Dejun servit ca și, cu-campion, cu scumpa Daniela Zeica Augustin Buzura.

Am ajuns, în Cuj, la Recuperare, în zorilor și aici, până a ajunge aici, la medicul de familie, din nebăgare mea de seamă, deși asistentei, îi susem frumos, politicos, i- am spus, că pentru Daria vreau trimitere la Recuperare și am subliniat, că pentru Neurologie, dar i-au dat pentru Reabilitare Medicală și ajuns la Cluj, îmi atrage atenția amabul medic neurolog, că nu ni bine adresată trimiterea, așa, că mă trezesc, cu drum hora unirea făcut inutil, fără rost, făcut prost, în pierdere, hora unirii că la regele poeziei,Vasile Alecsandrii, vezi Epigonii lui Eminescu, chiar dacă Pepelea era moldoveanu era cel înțelept, cel care nu era, în zadar o risipă de talanți/o jucărie, în mână hazardului, cel cre-și avea cuiul, în casă lui și după ce-și vânduse casa cuva, că să aibă unde să-și pună clipul la nevoie-n cui.

- Mult Simate Domnule Pavel Rătundeanu Ferghete, Scuze pentru că am absentat,  cauză de urmări vaccin. Îmi reiau fluxul mesajelor zilnice între minimum 60 și maximum 112, Domiei voastre vă mulțumesc pentru  multele informări, Domnului Ioan Miclău Gepianu pentru productivitate literară și trimiteri și mie, Domnului Ben Todică pentru arta scenică și arta sufletului care ne vorbește atât de frumos și de cald precum un părinte care ne ocrotește să nu greșim și ne îndreaptă întotdeauna pe drumul cel bun. Pe aici așteptăm un ZOOM în engleză din India, Ocazionat de Di Președinte ASRAN, Alexandru Cetațeanu. Vă voi ține la curent și voi invita și prietenii din Israel. O sărbătoare multiplă, cu iie, sport, program artistic, noutăți, toate la Val David, câmpul românesc și vom afla noutăți și de la Câmpul românesc Hamilton. Toate să fie bune cu ajutorul lui Dumnezeu. Vă mulțumesc și vă doresc Sănătste, inspirație și Susținerea a tot ce este românesc așa cum procedați întotdeauna, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- O după amiază de 16 iulie, departe de cotidianul apăsător, cu poezie, muzică si cărti la Câmpul Românesc de la Hamilton, cale de 70 km de Toronto, organizată de grupul de la Observatorul. Sănătate si numai bine vă dorim.

- Doamne, ce frumos progtam, o adevărată galla. Ne-am răzbunat cu toții pentru claustrarea impusă de pandemie. Mulțumim Domnului, Organizatorilor, Conducerii și interpreților autori și artiști, Cu multă bucurie și stimă, Melania

- Ce se dorește de la mine, În limba lor păsărească, despre ce academie vorba, că eu nu-s, în nici-un caz Dimitrie Cantemir? Accept, dar ce accept, Ben Todică?

- Socieatea Consjurmedia din Craiova-RO, caută parteneri și colaboratori în domeniul educației.

- Pe Daria o duc Cluj, la clinica Recuperare. Am vorbit telefonic, cu Neurologul Vasile-Marius Rus, medic primar ca om un om distinct și deosebit. Măi, bădie, graiul e a mămichi vorba lui bădia Creangă, fagure de miere și scânteie sub copita Murgului de sub șahaua haiducului a lui Dulișu durerii și a pricazului, of, din Sâmpetru-Almașului care-și arătă prețul mânerului, lupui, cumătra: capra, cu tri iezi, cumătrului care-și schimbă părul, dar năravul ba ori ce, tu, ești, Ben, de altă părere?

- Nu-i vorba de mâner, ci de lup (fără să vreau mi se tastează aiureli, erori.

- Multă zoală am și azi să dau telefon la medicul de familie, că-s încă, în Cluj și am dat deja și azi, marți aflu, că nu-i, în comună așa, că doar mâine voi călători spre Recea.

- Bucurii și sănătate!

- Cu bine.

- O jumatate de ora cu o lansare de carte... aparte.

- ORFEU de Ben Todica, versuri VERONICA BALAJ - Se făcea că Orfeu / coborâse de undeva / sau din lună / sau din viaţa de apoi / ne înşiruise pe toţi / cu ochii / spre-o cale necunoscută / şedeam cuminţi / aşteptând un semnpoate-o minune / să ne vindece de teamă / şi tăcere / porumbeii poştaşi / nu mai erau nicăieri / să trimitem vreo veste.

- Consistent și frumos! Veronica este o prezență culturală distinctă, iar tu ai pus-o foarte bine în valoare cu sunetul și imaginea. Auzindu-te recitând, sper că ești mai bine cu sănătatea. Doamne, ajută! Alex.

- Multumesc pentru apreciere. Sunt inca sub antibiotice si continui sa tusesc, doar ca le scot afara din inregistrare prin montaj. Azi am fiert trei cepe si un sfert de kil de nuci sfaramate. Merge. Tusesc mai rar insa nu incetez. Incerc sa darui cat pot.

- În năstrușnicele nostru se ascund orătănii, gingășie sau bestii, cum zice Putin-Dihanie ciudată alcătuită din contraste/o bestie ordinară, deși omul e o ființă extraordinară, pâine de o ființă, conștiință universală, Ben.

- În năstrușnicele nostru?

- În năstru nostru. Pe al nostru tricolor e scris iubire de popopor și unire, întregire. În seara asta văd, revăd Cocoșatul, film al copilăriei ca Cei trei mușchetari și alte spiritualiți cu capă și sabie.

- Dorim  frăției tale multă Săătate, Fericire și Succese în tot ceea ce cu atâta tragere de inimă realizei în arta literară, în scrierile tale. Am citit și valoroasa scriere dedicată frăției tale de Ben, o apreciere ce o meriți, și publicată la Revista Art-Emis. Sunt, și am fost întotdeauna alături de Ben și de tine Pavele.Ți-am mai scris și eu despre ceea ce prevăd in viitorr, adică a fi un exemplu de valoare generațiiei tinere ale viitorului culturii  în general, al artei literare românești. Acum, iată, dl. Ben Todica, prietenul nostru și sfătuitor iar te readuce pe linia din față a celor mai  străduitori creatori de arte și iubitori de Țară, Limbă și Credință Creștină Românească. Doamne ajută!

- Care ți starea se spirit, buna dispoziție ?

 - (Dragă Pavel, nici eu nu stau prea bine cu sănătatea, ba parcă suferințele reumatice mă strâng tot mai mult, simt amorțirea mușchilor la picioare și sar repede să mă mișc, că sunt și eu amenințat de paralizie, La ai mei 82 de ani nu am ce să mai zic, decât - Să mulțumim Lui Dumnezeu, că incă mai vedem cerul înflorit cu stele și lumină, răsărit și apus de Soare.) Te îmbrățișez cu mult respect și prețuire, Ioan Miclău-Gepianu, Australia.

- Îmi făceam tot timpul grijă pentru Vica mea. Cu Vica era totul romantic.

Pe Argeș în jos

E-un oraș frumos

Unul ca-n povești

Denumit Pitești

Vestit prin lalele

Și prin cafenele

- Prima, bunăoară

Fiind cea literară

Nu vă spun  brașoave

Când susțin că... Cafe-

neaua literară

E-o revistă rară

Revistă sadea. – (MI)

*

- Mă întreb ce probleme pot avea de poveste? Vica nu-mi făcea nod, în papură. Ar trebui zi de zi, pâine de toate zilele, să mulțămesc lui Dumneză pentru tot ce sunt ca om împlinit, că ne-o mai dat încă o zi de trăit (facem aiasta convingător și, cu încredere, sincer, plini de caracter? Partajez „Plugusorul Arenei literare” cu dvs.

- Cine a scris plugusorul?

- Nu știu, că mi-a apărut pe telefom fără nici o specificare, chiar și eu crezând, că-plugușorul, dar nu-i plugușorul trimis de nepotul, Fergbete Sabin feciorul  verișorului Ferghete Viorel, feciorul lui Pr.Ferghete Sabin (ca atare, încurcat lucru, că și Ferghete Sabin e nepotul bunicului Viorel, frate cu popa din Dâncu, AGHIREȘ, Cj., dar așa ce tura-vura, că pianul, își are claviatura? însă plugușorul, nu mai știu, cine l-o fi scris/ conceput, de  nu cumva, Plotogaru, Prof. Ilie Marian, c-ar fi stil și genul lui? E un moment norii cu dragoste ascunsă, în teilor, adică unde anume, că Sorescu e oprit sub, la lilieci, să de vorbă cu dragul de Vlad Țepeș nestresat fără stres, că-istoric poet de comedie, cu râsul garantat, dar care rezonața zilei, că tu oricum nu-mi faci o vizită pe nepusă masă pe meleagurile noastre eminescian-someșene. Țăranii cuvintele le rumegă cum rumegă nutrețul.

- Cuvintele-s rumegate de țărani cum runegă vitele nutrețul, că-s instruiți și educați. Ce om admirabil național care tot național, în național, bravule Ștefan Dumitresscu ai putea scrie o bravă și isteață, patriootică recenzie la cartea Mere pădurețe, că nu-i mai prejos ca Vânătoare regală de DR Popesscu scrisă, cu drag și făinoșag asemeni lui Mircea Cărtărescu și așiderea nu mai prejos ca Marin Preda..., dar de ce mă laud, când lauda de sine, nu miroasă a bine doar ca advocatul nebăgat.

- O ZI BUNĂ, DRAGI PRIETENI, ROMÂNI ADEVĂRAȚI CU SUFLET MARE SĂRUMÂNA MINUNATĂ DOAMNĂ MELANIA, MULTE SUCCESE IUBITE DOMNULE BEN. Cum să nu iubite, domnule Pavel Rătundeanu, cu mare plăcere. Abia aștept să  găsesc un timp liber ca să mă dedic cărții dumneavoastră și să scriu despre ea. Dar dumneavoastră cum puteți să îl faceți cunoscut pe Ștefan Dumitrescu? Mulțumesc, vă îmbrățișez cu drag,

- Am primit cu mare bucurie cartea dvs, e un dar de mare preț pentru mine, deoarece vine de la dvs, un uriaș. Un mare Om și un mare român, de la capătul lumii, care încă simte, trăiește și vibrează românește. Vă mulțumesc! Semnalul de primire a cărții a fost deja publicat pe Facebook și în revista noastră! Cu reverență!

- S-ar zice ca mai jos avem un exemplu de editura pusa serios pe treaba. Mie Inspirescu nu mi-a inspirat si nu-mi inspira incredere, cel putin prin ceea ce stiu ca a facut pana acum. "Croitorasul cel inspirat (in turca, terzi inseamna croitor) stie asta. Poate ca motivul lipsei mele de incredere este legat tocmai de lipsa de personal competent - pe care, iata, incearca sa o surmonteze. Oricum, obiectivele ce si le propune editura (multe concursuri, antologii, tipariri de volume, premii, salarii etc.) ma duc cu gandul la Cervantes - nu revista de fata, ci personajul de la Manchga...

- Mult suflet și mre suflet de grandios român.

- Din pacte, nu avem si coperta, dar revista este interesanta. Felicitari, Vialia, pentru grupaj - si multumiri pentru dar!

- Un contrast literar și de suflet stelar.

- N-am emailul tău, nu pot să-ți trimit din ce scriu, fiecare ne-avem mândria și orgoliul.

- Un poem care cuprinde în el doar inimă. O inimă iubitoare și jertfelnică. Greu de ilustrat, dat nimic nu i se potrivea mai bine decât mustirea apei care pătrunde în fiecare fibră și pe care fiecare din noi am simțit-o cu bucurie, cu înfiorarea picurilor cu visul luminos care urmează ploii. Cerul, ploaia, vântul și alte fenomene frcvente fac diversitatea unei vieți platonice, Despre ele, reverberând asupra omenirii au vorbit, vorbesc și vor vorbi mereu, ( alături de altele), Academiile lumii bazăndu-se pe existența Învățătorului modest sau a Învățătorului Lumii. Mândru zici impresionând, în felul tău mai atent, cu gust și artist unind ceva bun, cu ceva bun și, chiar aici e ceea ce e vis excelent, impecabil extraordinar explicabil și acel legendar care ne place și place tuturor, din viitor și lui Dumnezeu place, că natura ne dăruiește super.

- Scrie bucurie îmbcure-te - bucuria lui bucurie!

- Eu, n-am nici o ieșire, în spațiul public, cu băi de mulțime, în care transpiră și Băsescu aflat pe vaporul care luase foc, incendiu ca rugul aprins a credinței pe nicăieri ca nimenea, că Trăian aiesta, chioru era cu-ochi, în pod la slănină și cu celalat, în cămară la fărină, că ăsta-mi era amirarul, prin politic ajungând președintele țării. Pe Mihaela-Ștefania se ervează pe mine, că ieri la telefom mă întrabă:

- "Să-ți cumpăr căpșuni, pere și alte fructe" și, mi-a cumpărat și azi vine comerțul stradal, Paul din Snihaiul-Almașului vine cu dubița-Aprozat și mă hărnicesc și cumpăr și ea se abițiomază și mă sfădește, ceartă, că dacă a cupărat ea, de ce am sperat, cheltuit și eu, că fructele, nu se strică, altereazș și, nu stau, că-i vară torid și arșiță. Pe merit mă ceartă și asta mă supără și eu devin trist, abătut și stresat ca dracu fir-ar să fie naibii, frast, cum zicea colo la școală, în Liceul agricol, la ei se duduie cu dute-n frast, cum ar vemi: du-te dracului/ naibii! Miha mai apoi, după svurtă circuitare își cere iertare scuză, că-i obosită că țara arde și baba e culcată cu pompierul/ tocmai atunci cu  pardon, cu podrom, aflându-se-n treabă, bate cu apropo câmpii, cu sorcova-vesela.

- Asa e soarta pensionarului, toti dau in el.

- Eu puteam fi o panoramă și era doar o moimă, cum zice bunicul Viorel, un țăran fain-fainel fără noimă. Tu, ești ca un selgros bine aproviziona și bine aprovizionat de Foua master chef. Nu, cumva viceversa căutați viceveesa pe chichirița-miță, cum e Tică a lui Chirița, să zicem. Anticârcel, ne salvează, dar pe mine stop cârcel m-ajută.

- Să fii sănătos și viață bună! Cu lumină din lumună!

- Care mai de care bisericile, în Transilvania-s, frumoase și monumetale. Iată ce știu. DRAGOSTE DE VIAȚĂ BUNĂ, versuri Pavel Ratundeanu Ferghete

- Ne bucură pe toți românii acest ,,Clip-Recitare~ atât de pios laudativ închinat Limbii Române de către Dl. Pavel Rătundeanu Ferghete și subliniat cu multă căldură de Liderul nostru național-al Limbii Române, Maestrul polivalent Ben Todică. Dumnezeu să binecuvinteze gândurile noastre curate.

- Oamenii speciali, nu-s cu nimic, cu nimic, întru nimic sepeciali. În viaț mea n-am zis:

- "Plecați din casa mea", ca celalat să zică:

- "Țineți câinii acasă". Un mare suflet de român acest Ștefan Dumitrescu, artist a scrisului, cu succes.

- Era un premiant, în profesia lui de medic neurolog primar. Eu un cum rar, filozofare a filozofării, comora comorii literară, așa cum altora nu le place să recunoască, nu-i, că-piele de drac, ci pentru că-i bun român nu vor să-l reconoscă de bun român, cum e, nu vor să-l recunoască: de calitate scriitoricească, de viță șoimărească/ românească- Dumitrească. Neurologul s-a zbătut și de mâine marți mă internează la recuperare.

- Esti norocos ca au spatiu.

- Cu-n om, cu suflet ca a lui mare, toată lumea are noroc, că suntem, în România unui suflet mare. Tu, ca un om ești, cu limba română, mă supravegheți cu mărgăritarele tale de plai mioritic și sorelnic, luminatic-carpatic, de rai, în drept de a fi român, în mândria de mândră România, că-i ca draga de Vica mea. Ce grozav a grozăvii neurologul Vasile-Marius Rus, om a lui Dumnezeu. M-a și băgat la perfuzii, c-auzi, aș fi și dezidratat.

- Drag prietene Pavel , să fii iubit de breasla scriitoricească. Numai sănătate și succese. Mulțumesc de ce-mi trimiți. Cu ales respect și considerație, Ioan Miclău-Gepianu.

- Sunteți oameni nesmintiți de vicii din lanțul omenesc de slăbiciuni, românesc! Nu vă pot uita, cum nici Darie a lui Zaharia Stancu n-a uitat desculții din 1907. Sunteți o culme, în lume a prestigiului românesc, sunteți un omenesc, cum rar o comoară.

- Mult Stimate Domnule Director Ioan Miclău -Gepianu, Multe felicitări pentru alcătuirea volumului de reînvierea mitologiei. Este exact cum v-am prezis și lăudat, Scriitorii rămân uimiți de stilul perfect adecuat pe care îl folosiți în  materialele din volumul cu specific de mitologie Aveți un fler foarte fin spre a percepe substratul subiectului tratat, Este un mare har, Vă felicit și mă bucur mult de faptul că datorită Dumneavoastră am în biblioteca mea acest volum, MRC

- Ați rămas un harnic și bun praznic a scrisului, cu succes. Din toate zile vreau să-mi piară relele.

- V-am trimis spre lectură un nou Rinocer (nr. 6-7 / iunie-iulie 2022) care conține și constanta doză de sonetoterapie. Adrian Munteanu

- Pagina 53 e ce-a mai FRUMOASA! FELICITARI TITANULE!

- Tat care are fată, nu-i flând nu-i niciodată, că ea voioasă:'

- "Tăticuțule, hai la masă!" Tata care are fată, nu-i flămând niciodată.

- Deacord frate Pavele. Ai fost BINECUVANTAT CU DARIA.

- Nu doar cu ea m-a binecuvântat Dumnezeu mai dându-mi prin Vica și pe Mihaela ca pe Mihai viteazu, pentru România, în unire profundă și mare, de a păstirului blajin și bun, specifică și sărbătorească. Îi ca gată-te mireasă bine, c-amu venim după tine: Someș, Șomeș, vorbitor vii cu al meu gând gânditor s-astâmperi al meu dor de dor, prin lume destrăbălat, destrămat și călător dor de dor. Nu-și dă modestă aere. A fost Vica și sortă și destin, cu cer înorat și senin, c-amândoi, eram cu cine mi drag: omenie, soare, și făinoșag, minuni din pardis de proscris, mereu să ne dăruim și să ne iubim cu rost, în lume, să ne dăm dând fiorul inimii și acel cer senin, dând iubirii înălțimi și profunzimi luminii din lumină a luminii, cu dimensiune și înțelepciune, rarisime, avis raris, că Vica era iubirea -mi de vis, în toate cu artă, c-așa o fost Vica, cât o fost: omenie și artist de Românie, alturist, dulce ca mierea, că fire-ai Vică, mi-ai fos, în fiere, fierea, bila, fii, cu dreptul de a fi, fiii lacrimilor Măriei sale, precesta zilelor vieții mele, cu viața bucurie, jale și jele, în bonus de zile. Vica trăia ca și cum ar fi ultima zi, ca ultima zi rațional și național, că știa ce vrea de la viață și ea trăiește ca-n ultima zi, cum zicea indianca Gandhi, trăia profund, din ficați, din  rădunchi. Durerea m-a trezit zăludă. N-o mai pot răbda pe nebuna. Cum cântă Florica Bradu, la inimă este, un leac, cum rar să nu simțim durerea-veac și lainimă dragă Dora să avem îndestulător dor și leac. Ce frumos era, când veneam pe la Radio-Cluj (în Donat, un ghiveci, cu prieteni!) Pe mine și Vica și de m-o bătut vânturi și ploi, la bine și la nevoi, am rămas cu pruncii și noi amândoi ca să facem pipi joi, roroi, prin sat, prin Ciubăncuța, pe la noi pe unde erau și ei, prietenii mei, cu care lucram din zori de zi, zi de zi, până noapte, îngânând/ sfidând ploia și vântu, lucrànd, în hotar ușori ca pana și ca gându, că nu eram ițiți ca moșu, baba, când ne era năzdravăn cocoșu roșu. Eu cu Vica am dus-o și am împărțit, cu prostioare aceeși soartă, integră, bogată, în viață și o moarte cu socializare, de mare bucurie, de Românie amploare (numai Dumnezeu știe ce-i, în mintea zeii, femeii, ce mare înțelegere, în plin de divin a provocării și iubirii, provocării și deplin de pozne- bazaconii, cu poezii aparte, mai presus de moarte, Iisus mai presus de moarte, cu aparte mai aparte foarte înțeleaptă, de artă, că-i specială Vica-Ludovica, când trăiești, iubești și muncești pe deaaluri și văi, cu plai și guri de rai ca, în povești, că exiști, că ești, că asta-i dacă vrei bine să trăiești și să petreci, să sărbătorești fără urâtu-i din ce-i făcut, -aici e drg și bine, cu ce ce se cuvine, în drag, omenit și bine, dar cu Vica nu-mi era rușine, că cu ea, cu Vica îmi era drag și bine, că era o frumușea și era o cuminte, de suflet, de pâine fierbinte, că era frumoasă, curioasă, această crăiasă, drăguța de de Ciubăncuța, Vica.

- Ce mai face draga ta muiere, asiatica Ming, profesoara, drăgostoasa ta muiere, viguroasă la trup, cu inima care nu încetează să bată inimă de crăiasă, din țara soarelui, dar chiar așa ce face, când la joc se pornește voinicește și intelgentă și să fie inimoasă și, cu artă cu arta succesului, pe altarul soarelui, imensă tablă de șah al soarelui și al văzuhului, sfântului Duh cu bucurie de China și de România, cu omenie, în dragoste nemărginită ca soarele și luna neperitoare, nepărtinitoare, că-n har și dar de dar, că noi n-avem, în bine hotar. Ai și o vorbă bună și școala vieții, nu-ți bați capul adoua zi și liniștit poți dormi. Vica a fost mai cu foc buze dulci și culmea Ming îmbătată cu apă rece, culmea e acuma buze dulci și împăcată ține-n brațe pe Ben men, bucuria din casă, că te îngână chineza, asiatica, în limba română că nu uită de fapte bune provita pentru lume, o adevărată culme lumina, să ne lumine și durerea, în alean să ne aline. Dorm iepurește cu tot smniferul primit, că la  cea mai fină mișcare-s treaz ca pe vremuri, când veneau la mine țărani de pe sate, c-aveau animale bolnave de anume, că nu-i vorba de Animale bolnave, roman a lui Nicolae Breban, romancierul șj academicianul... Eram, în salonul 419 și dormeam cum dormeam chinuit, canonit, de parcă eu eram cel mai rebel om de pe lume, cetâțeanul Petre Petre din Răscoala, om cu toate grijile lumii, un om necăjit de a lui Sadovianu. Pe pacientul cu patul, îl văd și aud scărinindu-se la picioare pe varice și deștept ca fătul Viorel Ferghete, din Sàmpetru-Almașului o fac pe deșteptul, că așchia nu sare departe de tăietor, de trunchi, că-l sfătuiesc să se rabde și să nu se scarpine, că poate face ulcer varicos.

- FELICITĂRI BEN PENTRU TOT CE FACI. Admirația mea pentru tine.

- Multumesc dragul meu Vasile Menzel! Multa sanatate si impliniri. STINS 3 - PESCAR de OAMENI, de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un clip recitare la versurile marelui poet intitulat: -”PESCAR DE OAMENI” ”PESCAR DE OAMENI” – așa-i zise HRISTOS... Bietul Apostol – din Mintea-i – căzu Jos : lepădând  Etichete – când EL l-a înfierat cu DUH DE FOC – e Semn că... TOCMAI (...pe Sine...) S-A AFLAT !

- Dumnezeu fie cu voi aripari-arhangheli a Domnului Dumnezeu! Tu/voi, ne bucurați, în inima cu limba română. Tu, faci lucru normal-natural, cu mare încărcătură divină ca năframaui Veronica, mama, în totuși iubirea, nu mama. Numai gândindu-mă la Vica simt emoțiile iubirii. La invitația lui Miha-s tot, în Cluj și dacă-I Luni, pe la 9 trebuie să sun pe Dr. Neuro Vasile-Marius Rusu și să văd ce rezolv cu internarea, în clinica de recuperare, din Viilor nr.43. Azi am fost internt, în jur de ora 11. Împărtășiți de Dumnezeu sunteți, ca un buchet de flori alei sfinte treimi, pe câmpul de flori de amin, cu a Tatălui și fiului și sfântului Duh-Amin!

- Doamne ajuta sa te faci bine repede!

Vica nu-mi zice zicea, că nici n-avea de ce zice:

- "Tu,Pavel,nu știi mă strânge,în brață."

- Dumnezeu sa-i ocroteasca sufletul neobositului scriitor patriot Vasile Tarateanu! Fie-i amintirea o stea calauzitoare pentru fratii nostri din Bucovina de Nord si din Basarabia! Un exemplu demn de respectul romanilor de pretutindeni.

- Dumnezeu, îl odihnească și ocrotească! În familia lui Rătundeanu învățătorului, la grădina ursului, unde nu se mai vedea nici ruinele acelei casa, coliba, răzămată-n bàrne, casa învățătorului, cu pe puțin 11 copiii (apropo acei, oameni de despre care, deși nu se temeau, c-au să moară de foame, nu aveau teamă să făcă copiii cu grămada și erau la casă lor ca furnicarul, în mușuroi/ albinele, în stup roind), casa Rătundeanu era pângă casa lui Jeler Simiin-Duliș haiducul, casa dracului bătrân Zdroba și pe lângă cea a lui Mâcioc, cu toții locuind peste vale, loc unde de amiează zi se vinea cu vitele, cu iosagul, vita mare, la adăpat, că era duse de ciurdar, cu ciurda, gulea (pe la Recea-Cristur la păstor i se zicea de la gule: guleș), că nu se putea ținea pe pășune, pe imaș, în pășune, în arșița, toridul verii, în câmp, în hotar numai dacă cumva vroiai să le prăpădești, aici de-alungul afluientului Sâmpetru găsindu-se răchiți care făceau umbră și răcoare, de vitele aveau în dricul verii, în plinul verii, aveau un surâs și o gură de aer (se putea inspira și expira de voe), era o stare de bine de se putea trăi ca-n sânul lui Avram. Surâs, în plină vară, îmi aduce-n memorie pe Papaianii și guguștiucul lui și-mi revine, în minte, cum lucram eu și Vica, în colectiv/ agricultură, cum eram osteniți frânți de lucru, dar nu ne plângeam și n-aveam nici eu nici Vica pe nu pot, în brață, c-așa ne învățase povățuindu-ne Iisus: Să ne ajutăm reciproc până la moarte unul pe altul, chiar fiind amândoi un singur trup. Vica te-am iubit la nebunie, în soare, pe sub merii pădureți ca o Mesie a iubirii, cu dor de malul mării, cu am un singur dor de dor, la curți de dor și de amor! Dă-ne, Doamne, cât putem duce! Cu danțul vieții îl ducem tăt așa.

- D-apoi io măria mea, tată-tu măria sa, tu măria ta, dar cine dracu ține sacu? Frânturi de limbă.

Tot citesc la ea de-aseara

La Arena literara

Recunosc, si-mi pare bine

Sa ma citesc si pe mine... (MI)

*

- Vroiam imposibilul: păr din palmă/păr de pe broască? Care nu vorbește despre el, din mândrie, egoism sau de ce nenicule, Ben? Ne trage, ce mecanism către ego nostru, ego de care, nu se ști de ce nu ne lepădăm.

- FELICITARI APARITIILOR DIN ARENA!!! Ca sunt APARITII. ADEVARUL E REAL, SE MOARE PENTRU EL. ADEVARUL CERE JERTFA, ORI: NIMENI DIN CEI APARUTI NU E DISPUS S-O FACA PREFER SMECHERIA PREFACERII.

- N-are de ce să văroșească nasul, obrajii și să vă fie rușine, că nu se cuvine ca la curcanul care se înfoaie și cocorează, el știind de ce bai te sfădește, ceartă, în culori de neliniște stil Lucian Gruia-Dejenul.

- Pe toti acei care vor sa vada totul in roz ii numesc NISIPISTI iar publicatiile lor NISIPISTE. Nu e vina lor ca pretind fericirea. E greu sa lupti cu NEGURA. SPERAM CA VA FI BINE SI PENTRU EA SI PENTRU MINE SI PENTRU TINE VECINE. Împlinirea a 100 de ani de la nașterea marelui scriitor Marin Preda a trecut neobservată.

- Frace Benule, Mulțumesc foarte mult, așa cum recunoșteam și azi, ești Omul cu drag de Oameni și de Cultura cea binefătătoare, atât pentru fratele Pavel cât și pentru mine. Cu drag și frăție - Ioan Miclău-Gepianu. Ai găsit cea mai expresivă fotografie a lui Artur Silvestri, pentru poezia mea dedicată marelui plecat la Ceruri. Asta numai e calea libertății spre Nirvana cea dorită și de Eminescu, a deplinei liniști și lumină!

- Dragi prieteni, Trimit, in atas, procesul verbal de jurizare cu rezultatele concursului de poezie patriotica din cadrul Forumului Brancoveniana, editia a IV-a. Felicitari premiatilor, celor cu mentiuni si tuturoor participantilor. (MI)

- FELICITARI CASTIGATORILOR !!!

- Dramaturgul și prozatorul, din Coldău, Beclean cetețean de onoare a Dejului, zilele trecute a fost, înmormântat, eu spre regretul meu eram internat, în Clinica de Recuperare, în Zorilor, în alduitul Clyj de Cluj. Tu, Gruia ai fost la îmormântarea prietenului nostru Ștefan Mihuț, în Dej. Ca atare amândoi am călcat pe bec, am buctato, dar nu de la bunăcuvință, oprindu-ne o stare obiectivă să fim, în acțiune.

- Nu am fost întrucât soția mea este bolnava la pat de doi ani si nu o pot lasă singura. Multă sanatate! Lucian

- Noi avem noroc chior, că trăim, Lucian Gruia, trăim de canon, eu cu Vica moartă și, tu, cu Maria fostă contabilă, doamnă neaoșă, dar acuma beteagă, bolnavă, la pat (ce ghinion,pricaz a naibii!) Candidat[-ul] la fericire a murit, în Dej, deși, îmi era prieten acest cetățean care n-a trăit, în van, făcând degeaba umbră pământului, pe pământ era verde iarbă, iar, în cer era albastru, cu tot să iubesc, că pot și mie Domn Savaot există ce există și eu să iubesc pot, să iubesc tot. Că vă spune fața, Ben, că mare minune-i și bucurie, cu Ming, ți bună viața liliac, leac, cu flori- leac, pe veac, Ming fiind dragostea din suflet de poet ca să nu ai durere, în veac, în suflet.

- Asa e la batranete. Omul sta unul langa altul. Sprijin la batranete. Tu cum te mai simti?

- Gândiști, că n'ar fi rău. Unii vin, în Cluj păcălici ca pici, cu lipici ca să facă circ meșterind la cric. S-a tâmpit în capul gol, că mireasa n-are țol, până mirele a tunde câinele ca să-i țeasă Creagă torcalău, mirele.

- Vă invit să ascultați ediția a 24-a a emisiunii săptămânale on-line RADIO DIASPORA 2022, dedicată ROMÂNILOR DIN SPANIA. Aștept opinia voastră. Ediția următoare va fi dedicată ZILEI INTERNAȚIONALE A TINERETULUI. Cei care doresc să colaboreze la această temă pot scrie la maier.viorel@gmail,com până miercuri 10 august. Puteți trimite mai departe. (VM)

- "O ploat astă noapte," zice pacientul Pop Cornel din Câmpeni.

- "O plouat, dar nu așa cum s-a pregătit,"; adaugă Ticos Mircea.

- Acuma-i alt trai de trăit, ai tot trăi, în zori de zori.

- Vremurile aleargă precum vijelia și inspirația este din ce în ce mai originală. Ne găsim liniștea numai în fața altarului și în rugăciune. De acolo ne vine gândul bun de a face binele și de a-i admira și prețui pe cei care trăiesc pentru binele societății. Nr gândim la ei cu drag și le urăm de sănătate. Vica nu se socotea o proastă cum multe o făceau alte muieri zâite, prostite, știi, tu, în ce fel fie soare, ploaie/ vânt, în vara fâră limită. Eu, nu sunt bărbatul ei potrivit. Nepotrivit. Sunt burzulit, cu drumul de a merge, cu Daria la Cluj. O samă caracteristic suflă și-n iaurt punându-se turistic, în atistic, cu valoare, cu vigoare, cu-n brio și cu bingo. Mâine iar am pornit, în zori de zori spre CLUJ. Ce știm noi la metru, că metru Chioreanu plutoneru din Moigrad lui Chira Alexandru, Plopu, din Escu, îi zicea așa, deși meșter lemnar la colectiv. Ca cetățean să mă fac, în fața nenorocitului de Putin de măgăreață nu mă fac, cetățene Ben. 

- Biden are covid. Tu stii cum procedeaza magicianul, iti distrage atentia: iti spune uite te acolo la BAUBAU ca vine sa te pape in timp ce el, magicianul te buzunareste, iti reguleaza familia si-ti trage si-un picior in fund aruncandu-te in strada din propria ta casa. Tu ai suflet magicianul nu, asta e diferenta.

- Vinovatul de sângele vărsat la revoluție, Ion Iliescu, nu e condamnat și pușcat pentru acest a lui, păcat. Câtă esnță, chitesență.

- Frate Benule Mulțumirile cele mai frățești. Am înțeles, erai ocupat probabil cu Clipul de recitare  - Ca un clopot- și deci nu putea-i ridica telefonul. Cudrag și multă, multă prețuire pentru un OM ca frăția ta. Ionica din Gepiu.

- Pavele mi-ai trimis o fotografie. Cine e? nepoata ta? Fica fratelui tau. Etc. Scrie poezii. te admira pentru scrierila tale? E frumusica! Cum o cheama? Etc. Vino cu Cetera din Ciubancuta...

- E nepoata Roxana-An-Andreea fiica lui Mihaela-Ștefania. Fără inovane, somnifer, nu pot adormi. Grea problemă, o dificultate. (sunt eu duficil de felul meu/natura serviciului meu și oamenii cu animalele lor care îmi conturbau somnul mi-au stricat rațiunea somnului?

- Gandeste-te la copilarie daca vrei sa adormi ca la viitor nu sunt sanse.

- Se trezise să meargă la baie, îm salonul 4¹9 Ticoș Mircea și Bucur Mircea.

- Vizionează „CA UN CLOPOT de Ben Todica, versuri Ioan Miclau-Gepianu” pe YouTube

- Multe felicitări, Imaginându-mi duoă cele citite, văzute și auzite în acest youtube, planează un diafan clinchet pământesc de ceramică rezultatul mâinilor și sufletului talentat al olarului, Este ca o lecție de înobilarea muncii scrisă de poet și măiestrit redată de Artistul Bem Todică, Cu multe mulțumiri pentru emoția momentului, Cu stimă, (MRC)

- Cum crezi? Noi nu ecomiseam drqostea, că eu cu Vica n-o economiseam istoric, că noi ne consumam reciproc prgmatic. Pentru că iubirea era egal fără egal Dmnezeu sccetera, eccetera. Pavel nu se putea compara cu Iisus, dar cu blajinul Arhanghel Gavril era un cu totul molcom și blajin ca el vestitor de bună veste, că unde era iubire și Dumnezeu, Domn Savot era. Unii pe toți cei care scriem scriem suntem tra-la, adică figuri de stil. Fără a echilibra balanța/ fonturile, că-i frustrare. Că nu-i excelent pentru oamenii de rând. Nu li se recalcitrează pensiile. Inimă de-aș putea îndura ți-aș alina durerea legată cu pierderea lui Vica. Suntem oare vrednici ca Iisus să iubim și să iertăm pe ceilalți iubindu-i cum și eu am iubit-o pe Vica. Ce eu sunt un zăpăcit? Eu sunt cum sunt un amalgam de alfa și omega, dinte-un plan înțeles doar de Dumnezeu care-și înțelege dragul de fiu sfios și blajin, blând păstor. Efort și spațiu este pentru tot ce iubești. Conducătorii, își arată colții, și-i arată nu ca colț alb, ci foarte urât, fioroși. E ca un joc înghesuit, cu mingea pusă în joc, cu pasă bună/ rea, în lumea rea. Tu, ești un om fain, servus lume! Eu mă bag și unde nu-mi fierbe oala, dar atunci de ce mă judec? Eu nu port o haină care nu-i a mea, de fapt refuz ce nu-mi aparține. Visul meu își are regulile lui. Cuminte ca în curtea școlii, îi pune din pase pedică. Principalul motiv, iuțeală, de dezechilibru. Să ai parte aoarte de bine!

- "Salult băiatul cu fiatul," zice Miha care la Marius, îi zice :

- "Sugaciu de Marius" SLR decorata de Presedintele Romaniei.

- Multe Felicitări!!! Iubite Maestre Laureat Dr. Lucian Marina. Faima de capacitate excepțională și muncă plină de abnegație, cărora s-au închinat spirite din Diaspora, toate unite în țelul recunoașterii meritelor românești a culminat alegându-se azi în prim plan Personalitatea Dr. Lucian Marina, ajungându-se spre ai fi recunoscute și lăudate meritele de către înaltul nivel Guvernamental românesc. Vă înconjurăm în continuare cu iubire, admirație și doriri de înalte succese în continuare, Cu mulțumiri Proniei cerești și Domniei Voastre de Român, Dr. Lucian Marina. Cu deosebită stimă, (MRC)

- Iubească-vă Dumnezeu, că noi suntem fiii lacrimilor sale, și nu ne lăsa să pierim pe cale: de viață și adevăr precum și, de Luceafăr! În România nimeni n-a luat taurul de coarne, ca atare suția, nu-i cu nici o soluție, cu nici o reformă, că nu-i nimic rezolvat, cu o rezoluție, că totu-i numa balonare, gaze, dureri de stomac, pe toată linia politică, inflație/criză ce n-are nici un rost, n-are nici un un normal. Soare este erupt, răsărit, este răsărit din noi amandoi, din Vica și din nine. E o parte de joc de deagoste izvorât cu soarele ei. Noi avem un punct vital de coerență, o logică a realului exustenței, în care nu mă încurc, nu, că am trăit cu Vica artistic și peagmaric, o viață integră și întreagă.

- Frumos le grăiești, gavarești, în românește, cu culori materne de pace și pâine, pe înțelesul universal al păcii și omeniei României tale cale, viață și adevăr cu lumină de soare și luceafăr, cum rar comoră cu pisanie și rugăciune pro-patrie limba română provita, cum cântare a cântării cânta iubirea iubirii noastre, în verde albastră de vatră/ lăcustră inteligentă, ilustră de artă genial-universală.

- Susținem existența cărții și nu dispariția sau transformarea ei. FELICITARI!!!

- Se vorbește nejustificat despre dispariția cărților tipărite, cu parfum de literă proaspăt tipărite care-ȚI Țucă ochii, în ziorerde ziuă ochii înrouurați, că-s spălați, cu apă neâncepută, c-atunci, descânți de deochi, în acea cântare a cântării ca o învioirare de dimineață. Se vorbește răsuflat.

- Cu o femeie, ca exemplu, eu cu Vica nu m-am purtat ca un mârlan, cu mârlănie. Vulgar n-aveam cum mă comporta cu Vica, un înger păzitor al sufletului meu.

- NU SE VEDE - DOAR O PAGINA ALBA

- Tehnica nu-i învățată cu mine/eu, cu ea?

- GÂLCEAVA SONETELOR DE LA NEPTUN

- Cu orice chip tot un frumos și luminos stelar al creiației. Ne trec tot felul de gânduri prin cap: ce a fost, cum mi-a fost viața împreună cu Vica, cum, cu cât drag lucram împreună, cum ne-am dus lucru bun până la  capăt? Nu că n-ar fi existat și vreo gâlceavă, că noi de te miri ce ne certam necugetat îndoindu-ne ca să exstăm, în firescul și măsura lucrurilor. Atunci, când crezi, în Iisus, nu mai este trecut, ci iertare, mântuire și înviere. Omul ca să facă binele are toate posibilitățile din lume, nu ca nenorocitul de Putin. Nimeni,nu-i perfect. Niste Andreea e din str. viilor nr.34, Cuzdriora și zice forforoasă, făloasă, zvăpăiată, zăpăcită și sfrijită, lui Mihaiela, îi zice și celorlate fete care vorbeau și nu știu dacă o auzeau și pe ea:

- "Am vrut, cu-n brâu, în dulap, nu știu ce-mi veni ca să mă spânzur."

- Toti vrem sa ne spanzuram dar mai intai sa va taiati unghiile de la picioare si sa le spalati, ca arata urat cand vin aia de la morga sa va dea jos din latz si atunci sa auzi barfa. Un an o sa vuiasca satul ca ati fost o puturoasa si ca aveati picioarele murdare si unghiile negre cand v-au dat jos. Bagati la cap ca o sa rada si Iadul de voi. "Cum vine asta la cazane nespalata ca sa ne murdareasca smoala?"

În jurnal mai însemnează Andreea Niște sub titlu poezii.

Eu sunt, un copac frumos

Folosit ca adăpost,

Pădurarul mă înseamnă

Ca să fiu tăiat la iarnă.

 

De-aș fi o păsărici

M-aș băga la găurică

Tu de-ai fi un păsăroi

Te-ai băgat la găuroi.

*

La tine e Puterea dreptății, prin sustenabilitatea limbii române, că ești magic, Ben, ești pragmatic. Multe lucruri nu-s chiar ușoare, nu-s ușor de pus, în practică. E minunat ca Ultimul cartuș/ Dispărut, în misiune, plimbă ursul și comentează, màndrule mândruțule, drăguțule!

- Spune daca vrei sa adaugi sau tai din text ca vreau sa il citesc.

- Fă cum crezi tu, că-i bine. Fă cum crezi, că-i leac pe rană și peste veac, bravule!

- Bine.

- Care-i idealul tău, Ben?

- Sa nu-mi pierd credinta.

- Tu, avioane, asisderea tuturor, dragilor, că străluciți, strălucești pri felul, în care scrii ca elita scrisului, cu succes, Dumnezeu să vă dea sănătate, Doamne v-ajute, în succes, Domn Savaot, în tot și toate și, cu sănătate să va alduiască, că o meritați, cu toții! Vica era frumoasă, că se spăla cu rouă din grădinuță și, cu zăpadă zânelor, cum zicea și Maria Golban.

- Un gram de experență e mai valoros decât o tonă de teorie, deoarece numai, în experență e sensul vital și semnificația pentru viață-scrie Andreea Niste, Pop și apoi continuă: E mare fericire să fii iubit. E una și mai mare să iubești. Cine le are pe amândouă e mai presus de lumea timpului, mai tare decât soarta, mai tare, decât moartea! (Al.Vlahuță) Construiește repede un ideal, alegând, din săgețile profeților, pe cea mai înaltă ca să nu-i poți vedea, în luptă, cu umbra vârfului niciodată (Tudor Arghezi) Viață e ca o oară de matematică, în care aduni și scazi, împărți și înmulțești, dar, când realizezi, că ai greșit, sună de ieșire. Cel care n-a simțit niciodată farmecul unei prietenii sincere și dezinteresate, nu cunoaște toată fericirea pe care un om o pate primi de la un alt om. Când lupți numai pentru tine riști să devii prizonierul tuturor (Tudor Mușatescu). Când ți se cuvine ceva nu cere, ci pretinde. Idealul suprem al fiecărui om este fericirea. Ți-o dăruiesc, din suflet însoțită de cel mai prietenesc zâmbet care va rămâne veșnic viu. Fiecare om este un ghem de timp deosebit care se desface fără să se știe de mai înainte și al cărui fir se cunoaște după ce s-a isprăvit.(Tudor Arghezi) Vorbește mai sigur înaintea celora care se pot controla, decât înaintea celora despre care nu ești sigur, că te înțeleg. Amintirile sunt că mătănii unui călugăr. Când le înșiși pe degete, deși sunt toate la fel, fiecare are legendă ei personală. Fiecare inimă are podul ei cu vechituri pe care nu se îndură să arunce, dar le mai scutură din când, în când. Alegeți în viață drumul cel mai plin de trandafiri, dar nu uita, că și mai frumoși trandafiri înțeapă... Fii atent, cu caracterul tău, pentru că el va fi destinul tău! Baftă și mult succes, în tot ceea ce faci! Nu întoarce spatele viitorului posibil înainte de a fi sigur, că nu ai nimic de învățat de la el. Încearcă să nu-ți uiți prietenii, chiar dacă timpul trece, distanță și timpul nu trebuie să distrugă amintirea. Cele mai frumoase zile din viața noastră  sunt zilele pe care le îngropat în cripta amintirilor. Firea omului fuge de singurătate, caută întotdeauna un sprijin și nu este altul mai sigur, decât inima unui prieten bun. Trecem adesea pe lângă fericire fără s-o vedem, fără s-o privim sau dacă am văzut-o fără s-o cunoaștem. Idealul fiecărui om este fericirea,ți-o dăruiesc din suflet. Nu te ascunde niciodată în tine, caută să-ți împărtășești gândurile și suferințele prietenos, astfel viață ta va fi mai ușoară. Iubește și vei vedea, cât de tare te vei simți prin tine însuți, cât de ocrotit te vei simți și nu-ți va fi frică de nimenea și de nimic. Iubește și vei vedea, că lumea e mai bună și mai frumoasă, singura în care mulțumirea sufletească e cu putință. Dacă norii varsă lacrimi și iubirea n-a trecut, poate mai apare o samă. Să pornim de la început punând baza unei relații de calitate. Atunci, când crezi, că totul e pustiu, în viață e pustiu, închide ochii, ascultă bătaia vântului ce-mi poartă vorbele dulci: "Te iubesc sufletul meu drag!" Dacă aș putea m-aș: într-o stea, aș sta mereu la geamul tău, iar când vei închide ochii aș coborâ să-ți sărut buzele Fierbinți și ți-aș șopti: "Te iubesc!" Să prețuiești întotdeauna o dragoste care ți se oferă,decât una pe care trebuie s-o cucerești! De inimă te lasă, la mine să te gândești, trimite-mi un ESEMES ca să vad, că mă iubești. De vei plânge pentru mine, spune-mi ca să plâng și eu, de vei plânge pentru alta, îți doresc să plângi mereu. Prin umbra nopții te privesc în lună, eu te-am trezit să-ți spun:

- "Nopte bună !" Puișor, eu mă rog la un singur lucru, să pot șterge o singură zi, un moment, în care va trebui să mă uit, în ochii tăi și să îți spun:

-"Adio! că pe o lacrimă pentru totdeauna. Aș vrea să fiu o pernă moale ca un fulg să dormi, cu mine-n brațe și să nu mă lași, chiar dacă eu aș încerca să fug. Momentul contează pentru noi fiecare, că e o ardere, de o trăire intensă scrie Anndreea Niste, Pop, dar continuă super reper, cu sper reper de cer, sinceră fără să se zgàrcească la timpul care pe toți ne calcă pe nervi devirându-ne cu nerăbdarea lui că pe Marin Preda maistru că Marcel Proust, ilustru măiestrie scrisă, cu talent, talanți îmulțiți al prozei sfinte și omenești al neamului omenesc și românesc. Daria a fost pe la mine pe ascuns de Teci Marin și telefonând la Miha aceasta sune că vine ea și Marius la țară, la mine, că-s acuma-s la Valea Chinezului. Agricultura ni pâine, că munca ne croiește, cu calitate și, în realitatea de fi oameni între oameni ca pașoptiștii Bălcescu, Iancu și moderator Ioan Rădulescu Heliade, oameni Onești și cinstiți altruiști, cu omenia și altruismul lor pentru ceilalți oameni. La joc, la dans, nu prea eram eu amator, dar intuiesc și eu cum trebuie să mi se desfășoare ispravă, așa cum venea ispravă cu puiul învață pe cioară? Mă, voi știți, că acuma este un pozitiv negativ, zice Pr. Nicola Comstantin. Noi părem mai deștepți? Cum răsturnăm sistemul de gândire, cunoscând valorizarea noastră? Mulțumiți-i lui Doamne- Dumnezeu, cum de altfel, cu rostul-rosturilor, în cântare a cântărilor și eu, c-așa paralizat cum sunt cu AVC, eu mai scriu, ca atare, cu autentică valoar trăiesc și scriu, frate. Voi, mă sprijiniți, că aveți vorbele la voi și, nu sunteți zgârciți la verbe, proverbe-vorbe superbe și e O.K., că sunteți cumsecade, magna cum laude, cu undă verde.

- le Monde de Ben Todica, versuri Catalin Afrasinei. Un fotoclip recitare la versurile poetului realizat in Melbourne, Australia intitulat: le Monde ~*~ diminețile începuseră a ni se sfârâma –ntre dinți / precum moștrii lui goya / dacă e de rău nu-mi spune / dacă e de bine / nu-mi răspunde nici la excedentara  întrebare / ,,și cum și unde, încotro”

- Nimic nu ne poate fdespărți de Iisus Hristos, de iubirea Lui. Era uman, în anumită perioadă să fiu gelos pe Vica, să nu cred, că de fapt, că ea, Vica, nu mă înșală, îmi era posibil, că pe dragă, îmi era țăranca asta, tot timpul părându-mi-se o femei-zee, de duminică, sărbătorească prin tot ce era toată numai dragoste și sentimente nobile și sublime și, prin arome, cu și, în frumusețe, cu noblețe și de mere pădurețe. Suflă vântul tare și-mi străpungere prin aducerii aminte, cum zicea Magda Ilie, zis Cârtița:

-"Domnu, doctor, cineva o scos balontul de paie, din gaura vântului de suflă așa de amarnic! Mihaela, zicea lui Flaviu care:

- "Uită, sunt la malul Oceanului Atlantic, dar ea, Miha:

- "Te doare-n patină."

- Felicitări Ben! Am fost plecat și acum plec iar. Cu bine, Pasy

- Chiar și răul, necazul, ne dă energie și nu ne desparte de dragoste și de fericire, de iubire-de Iisus-Dumnezeu. ÎN LARGUL FĂRĂ EGAL GENIAL-UNIVERSAL Esența e Biblia vieții, evanghilia a lui a fi, cu Dumnezeu, în portativul de gusturi, cu responsabilități, în ale vieții tainice întru botez de pâine și pace, în vecernie și liturghie universal fără egal, cu-n larg vital proteic și vitaminic: pragmatic etic și pricipial-Biblic și estetic, din gramatica algoritmică Eminescu, în limba română, cu îndemână și maternă. Noi prin Eminescu nu pierdem pe Dumnezeu, cum nici Iisus n-a pierdut pe Maria îngenunciată sub cruce, dar nici Maria n-a pierdut pe Iisus-România, dar nici Limba română, că-i pururi/eternă-pâine de o ființă și națională conștiință. Revista online „Colocvii dunărene” " Îmi pare rău, dar eu sunt ferm convins că nu se va mai naşte în România niciodată un preşedinte de Uniune care să-i stimeze şi să-i slujească pe scriitori aşa cum a făcut-o Zaharia Stancu. Scriitorii trebuie să fie atenţi, când votează, pe cine votează. Dacă vor să mai existe ca breaslă. Mi se pare însă că statul şi-i doreşte răspândiţi prin nimicnicia pustiului."  - din interesantul interviu cu Maria Sa Rege Baraganului, Fanus Neagu.

- Dăm de metaforicul nebun al marilor orașe, Fănuș Neagu. Dacă n-ai sănătate, n-ai nimic. Ești sănătos, întorci lumea pe dos. Unde adevăr e, viață e și iubire e, în culori de liniște pace și pâine al limbii veșnice române! Frumosul are diversitatea generos-hristică și larghețea sa dezinteresată, că românul știe să se dăruie iubirii provita și fericirii celuilalt. în noi e un irațional care ne dă încrederea, că putem imposibilul: să zburăm schinbând lumea, în mister, tainic despre care ne zice poetul, filozoful, L.Blaga, în culorile, în care veșnicia s-a născut la noi mândru și fară modru, în satul românesc pitoresc și firesc.

- „PE DRUMURILE ARTEI de Ben Todica, versuri IOAN MICLAU GEPIANU” pe YouTube

- Ai drumul tău inedit loial artei, cu talentul îmulțit ca om potrivit, om pentru oameni ca om între oameni, cu lucru bun, în măsura lucrurilor. Și torul din toate e ca o cântaere a cântărilor, în rostul lucrurilor și sănătate, în toate, bună în toate ca o esență, în esențial. La urma-urmelor dovediți, că și mâine e o zi.

- Vacanta fiind terminata, ne-napoiem spasiti la "Vatra" si la frumoasele-i surate - ca vine toamna, cu bucate... Bufniţa cenuşie.

- În Bufnița cenușie totul e convigător, credibil, adevărat Viața ne convinge de necesitatea de a ne proteja natura, naturaleța și dreptul de a fi,de a supravețui ca oameni, componente a naturii îmbrăcați,în cămașa fericirii, cămașa lui Iisus hristos,un drept la veșnicie,limba româñă pâine de o ființă și de națională conștiință. În alt sezon Destine rătăcite ep.2 o văd pe Bunic ca pe Chira Kiralina a lui Panait Istrate o dârză, cu trăsături de spărgători nemți de bănci, un Duliș care ca țăranul JELER SIMIONSÂMPETTREAN și e sănătos încăpățânat în bine, știe pe bune ce face. Scrie sfârșitul episodului 36 la Destine rătăcite, dar bătrâna asta care joacă teatru excepțional, are un chip grumos ca Vica, are trăsături de zână bună supărată, dar luminoasă și când ea Vica era supărată, că întârziam cu treburile mele pe sate, dar nu-ntodeauna motivat de servici. Cu acea pușcă-n mână Bunica era impunătoare, pornită contra celor care-i cășunaseră rău.

- Mulțumesc, Benule, pentru constanta dăruire de frumusețe! Am tăcut de ceva vreme, pentru că am trecut prin covid. Întâi soțul, la diferență de câteva zile, eu. Viroza în sine, tratată acasă, n-a fost mai rea decât alte viroze respiratorii, dar am simțit cum acest „prichindel artificial” nu se lasă alungat cu una, cu două, ci caută să-și facă de cap și după ce credem că ne-am vindecat. L-am văzut/auzit la TV pe Dr. Bacalbașa, de la Galați, spunând că un an după ce a trecut prin covid a luat anticoagulante (heparină fracționată, pe care a găsit-o foarte greu, chiar medic fiind!). Mi-am propus să mai luăm și noi câte o aspirină din când în când (eu ar trebui să iau zilnic pentru insuficiența cardiacă și insuficiența venoasă, dar nu vreau să trec în extrema cealaltă - pot fi situații în care sângele trebuie să se coaguleze normal). Suntem programați la pneumologie in septembrie, să vedem dacă am rămas cu ceva urme - sperăm că nu! Soțul meu a făcut o formă mai ușoară și a fost în avantajul meu, că a avut cine să-mi acorde îngrijiri când nu mă puteam da jos din pat. A fost și aceasta o experiență îmbogățitoare. Voi relua vizionarea clipurilor trimise, de unde am rămas - mulțumesc încă o dată, să-ți dea Dumnezeu sănătate, la fel și familiei tale! Cu prietenie, Alex

- Doamne ajuta si insanatosire grabnica distins suflet si sora in Duh! Suferinta e motorul sufletului, Cu drag, Ben, - Crezul de veacuri al românilor este:

,,REÎNTREGIREA PATRIEI".

 

Ţara noastră-i despărţită,

Codrii Bucovinei plâng...

Vrem cu toţi ţara unită:

Doamne bun iubit şi sfânt!

Cât pe lume avem Frăţia...

Nimeni nu ne mai desparte:

Să trăiască ROMÂNIA!

                                                  (Virgil Ciucă)

*

- ÎN LIMBA ROMÀNĂ ETERNĂ ÎNDEMÂNĂ Să cer lui Dumnezeu-Cuvânt-curcubeu, să-i cer pe cuvântul me, să-i cer ca cer și reper, să-mi fie prieten, prietenul meu, să-mi fie sincer, îi cer, fir-ar să-mi fie, drept de fi, drept la poezie, drept la veșnicie, în limba română îndemână eternă. Fie-mi Dumnezeu ceea ce mi mai drag mie, drept la veșnicie, limba română ca o mamă, în dragoste eternă și, cu îndemână: pururi și eternă. Enjoy!

- Limba e dintodeauna mama, română, zâna bună, nebuna. Trăiască și înflorească Limba Noastră cea Română!

- Un nebun, nu e nebun, când lucru e bun, nobil și util-durabil. Când, îi vorba de Drgomir și Hilu, fratele lui Iacăla evreul, cu care lăsat cu soru-sa Sabina, în legăn, în gârliciul peniței, că era umbră în acea vară toridă, când a fost lăsat acasă să aibă grijă de soru-sa și după ani de zile găsesc, în bocul Rapidului, în ap.7 niște scrisori scrise cu mâna lui Dragomir cerându-și iertare pentru fapta de panarmă și nu știu cui, îi venise-n cap năstrușnicia de a împinge legănul, în jos pe treptele beciului prin izbitură deschizând ușa legănul ajungând, în pemniță izbutind chestia ca să nu mai plângă Sabina, dar dacă nu da dea mârăind venind, în curtea bunicilor la fântână, cu videra, găleta după apă și auzind mârăind o salvase, nici urmă de Hilu și Dragomir nemaifiind, prin ocol la noi, c-așa era gluma proastă al acestor năzdrăvani de copiii care se putea termina urât, catastrofic, cu sfârșit tragic ca-ntr-o comedie tragico antică, dramatică, dar ce? Vă zic dumnelorvoastră? Hilu ajunse, în USA. cu surda, cu lelea Veronica Avram a avut o fată din flori care rămase, în Sâmpetru, România că tată-su Hilu Fidman despre care eu, nu mai știu ce legături fraterne mai întreținea cu Iancăla evreul rentors, în sat. Trădători era amenințați:

-"Te omor cu mâna mea, imbecilule!" Și țara nu era lupsită de patrioți, cimbatanți. Gros era spuon rus, Avea o rețe exetinsăă de spioni, chiar și între artistele de veriteu înfiltrate. Intrăm în război de parte Atantei.

- Mult Stimate Domnule Prof Univ, Dr. Lucian Marina, Onorstă Comunitatea Romțânilor din Serbia,  Asociașia Literară Serbia. Vă mulțumim pentru frumoasa invitație la Evenimentul, Colocviul deosebit închinat omagial Academicianului Radu Flora. Vom fi cu toții alături de Domniile voastre factic sau virtual, spre a  auzi, a afla din activitatea neuitatului erudit, Radu Flora. Vă dorim  multă aidiență și vă mulțumim pentru desfășurarea lucrărilor evenimentului. Cu deosebită stimă, Melania Rusu Caragioiu, Vicepreședintă ASRAN.

- În casa bunicului exista Biblia, o traducere greoaie, cu care bunicul se descurca excelent, cu ciritul excelente și a fost prima carte citită ca un roman.

- Dupa ce am vazut pe ce risipeste  dez-onor ICR banii contribuabilului, sa vedem si un proiect pe care eu cred ca statul ar trebui sa-l sprijine. Sunt subiectiv, este adevarat, dar si daca nu au as fi implicat, m-as situa pe aceeasi pozitie. Avem, in fond, atatea valori autentice de promovat... Cate nu s-ar putea face cu banii risipiti pe  creatorii porno-grafomani vizati de mesajul precedent!

- Cititul meu era cu stil și pasiune înțeleaptă. Unchiu, învins, în 1907 pentru că a predat, în Limba română sfidând și predând, în linba romànă interzicându-i pur și sânge de notar și de jandarmul cu pană.

- Gros era spion rus, Avea o rețea extinsă de spioni, chiar și între artistele de varietate înfiltrate. Intrăm în război de parte Atantei. "Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine." Voltaire.

- Dragă PAVEL Mulțumesc pntru cuvintele de suflet cu care mă onorezi și-mi faci diminața asta frumoasăă! Cu multă prietenie, și multă-multă prețuire, Ionica din  GEPIU.

- ...ascultați mărturiile doamnei Anca Sârghie care a cunoscut-o pe Elena Danilo și Aurel Cioran.

- Un declin a vieții, o dramă. Sunt integru, în tot ce fac fiind lui Dumnezeu pe plac, cu o viață frumoasă și sănătoasă. Eroii lui Lidia Lazu sunt virtuoși, cu viață virtuoasă.

- Un gest minunat, nobil omenesc. Mulțumesc, Lidia! Felicitări pentru tema aleasă! Felicitări invitatei! Cu pretuire, Elena

- Dialog fratesc.

- 31 August - Ziua Limbii Române, gânduri bune si urări de bine din Toronto. Gânduri bune si urări de bine din Toronto celor care iubesc si promovează limba si cultura românească, oriunde ei se află in această lume. Sănătate si numai bine vă dorim!

- Cred ca a venit momentul ca scriitorimea noastra sa ia atitudine fatisa fata de deraierile de neimaginat ale "trenului guvernamental" prin lumea literelor. Ca sa avem datele complete ale problemei, postez dedesubt si linkul unui artticol mai vechi, postat in urma cu doi ani pe blogul personal de Prof. Ion Coja, privind sumele "investite" de ICR in Mircea Cartarescu, articol din care citez: "Este incredibilă uşurinţa cu care Patapievici, în cîrdăşie cu Gabriel Liiceanu (titularul copyright-ului), au risipit cu Cărtărescu peste 4 miliarde de lei de la buget, adică echivalentul a 1000 de pensii amărîte, exact în perioada în care Guvernul Boc tăia chiar aceste pensii mici, impozitîndu-le pe motiv că nu mai sînt bani la buget!!!" -  cu mentiunea ca citatul vizeaza doar cheltuielile din perioada 2009-2012. In Euro, la vremea respectiva suma era echivalentul a aprox. 100.000 Euro. Cam 3.000 Euro/luna o fi putin? Ma-ntreb si eu, precum Ion Pribeagu: Pentru ce, toate astea? Si aflu tot la el raspunsul,

"Aseara s-a-mpuscat Bebe

Afland ca l-a-nselat Aglaia

Si toate astea pentru ce?

Ah, numai pentru... vorba aia!"

                                    (MI)

*

Vica a fost prima mea îndrăgosteli. Vica era discretă, chiar dacă avea păr lung n-avea minte scurtă. Dragostea se face cu dragoste, în dragoste de bună veste și de poveste. După15 cărți publicate, nu exclud să vă trec pragul Tipografiei! N-am auzit pe Vica zicând vreodată:

- "Nu-mi pasă de tine, că-i păsa de mine. Era o dovadă vie de dragoste, Vica. Mă gândesc mult la copiii mei și a lui Vica, la gălăgia lor, la zberet, zâmbetul lor și la tot felul de jocuri, că ei mi le-au spus cu plăcere, cu sufletul la gură făcând vrere și plăcere lui Dumnezeu minunății, înțelepciuni, precum și: cântece și jocuri-repertoriu copiii al mușchetarilor români și, de limba română, c-aici învinge maternul și eternul, esențialul și naționlul tradiționalul pitoresc și romànes firesc și fresc. Numai bine să vă fie, frați din diaspors și, frați din carpații mioritici! Narcișiștii metelor pădurețe incredibil sunt oameni distincți și deosebiți ca cei botezați și responsabilizați. Iuliana Pârlea e cu vremea, cu meteo, că septembrie e ca întotdeauna mai ploios și răcorus. La măsa Las Fierbjnți e o panarmă, dar nu se asamănă, cu Moromeții, că nici nu răsare, cu opera omnia capadopera. Ce-i mai scump și mie ce mi mai drag pe lume și cu renume ca limba veșniciei, limba limbii române; lapte,miere, pace și pâine, iubire, fericire și înviere provita pentru românul care român de a pururi rămâne. Pentru ce altceva, dacă nu pentru limba română să ne acordăm răgaz și timp, chiar dacă timpul poate să n-aibă răbdare cu noi? Enigmă-i și nu Enigma Otiliei e și cu moartea lui Marin Preda, un Moromete/ De Călărașu. De ce nu descoperă criminaliștii pe acest Putin criminal, cu om-uciderea marelui scriitor? Ca atare nu era Enigma Otiliei de George Călinescu istoricul literar: Istoria literaturii, literatura de la origini... Ultra performant nu sunt, Ben, așa, că ce problemă mai rezovi și, tu Ben men?

- Copacul la inceput a fost samanta, a devenit un vlastar si i-a trebuit ani multi ca sa devina copac. T-am recomandat de ani de zile sa-ti cumperi un calculator ieftin si sa incepi sa-ti gospodaresti cartile acasa si in felul acesta sa te impletesti in tulpina cartilor tale. Dar tu nu crezi in asta.

- E ceva nobil să ne gândim sublim la ceilalți, chiar dacă sublim ei ca Vica nu mai sunt, dar e semn, că-i mai ibim ca pe Ligia. E o dulce aducere aminte despre cei dragi, în cazul meu despre Vica, să zic ca pildă (nu mă gândesc la Pildele lui Solomon). Bufnița cenușie înteresant film un film plin de iubire. 0 poveste adevărată ca Mere pădurețe. Fir întins, că pierzi, că câștigi, tot comerciant te numești, zice Mitică Popescu, că drepturile tale sunt ca niște vitamine.

- Semintele tale sunt luate de vant si cresc pe unde nimeresc. Tu trebuie sa fii in gradina altcum vei plange mereu.

- Eu nu eram doar TATĂ DE DUMINICĂ, lângă Vica, ci un tată serios și de adevăratelea eram nici eu și eu, nu eram un tată sugativă/de gumă sau de glumă, frumosule! In filmul Tata... e vorba de cai mascați care și așa se pușcă..., nu-i așa? Am venit acasă la vaccinare contra pestei și le-am vaccinat pe ambele și trebuiau să fete pentru care am așteptat pe Marius, Mistrețu, Celemen ca să vină de la școală, că era un băiet destoinic explicându-i cum să moșească pe scrofițe și reuși să fete cu bine amândouă.

- Tot intru cinstirea limbii romane...

- Imbecilă și artificială-i America și ce needucatră e CU MOATEA PE URME și cu alte imbecilități, spurcăcilități a necivilizației, c-aici până și școlarii se pușcă, nu-i așa? Tu/voi mă faceți să nu mă rup de realitate și chiar asta- i grozăvia vieții pe Arca merelor pădureție vieții. Avem revelația. Ce pot scrie, dragă Vica?

Aferim noua - literatii

Ce navigam prin Constelatii

Cu-atat mai mult si-atat mai bine

Cu cat sunt cai diamantine!

                                 (MI)

*

Iisus mie unuia mi-a pregătit loc, că pentru asta s-a înălțat la cer ca să-mi pregătească ca la apostoli loc, în cer, dar mie, în inima lui Vica. Nici mama, nici Vica n-a fost soacră poată acră, nasule Ben, men Prinde-te, în joc și fă-ne fericiți! Realitatea are arome, iz-parfum de a României, că noi trăim pe mâna României, limba română.

CĂ EMINESCU E SOCIAL-UMAN FĂRĂ EGAL NAȚIONAL-EUROPEAN

Eminescu eminescian e ca mine someșan-național, e genial niciodată netrăind șuhan netrăind, în van,

că e năzdrăvan, că e socio- uman și, e fără seamăn-

fără egal-național-european.

 

PR-F&BT.