Vasilica Grigoraș - CARTE, PURTĂTOR DE CUVÂNT AL POPORULUI ROMÂN

 

Vasilica Grigoraș: CARTE, PURTĂTOR DE CUVÂNT AL POPORULUI ROMÂN

 

Cunoscut ca o personalitate distinctă, cu o vastă cultură românească şi universală, şi în acelaşi timp, creator de cultură şi educator incontestabil al multor generaţii de tineri, iubitor al gliei şi neamului, prof. dr. Petrea Iosub a simțit întotdeauna că avea multe de spus şi de făcut pentru binele României. Şi pentru a-şi împlini misiunea divină pe acest pământ românesc drag, cum ar fi putut mai bine să procedeze decât apelând la ceea ce îi era mai la îndemână, harul şi darul scrisului.

Autor al mai multor volume din varii domenii, filosofie, publicistică, poezie, a adaugat operei sale o carte intitulată deosebit de sugestiv şi dureros în aceeaşi măsură, România – între umilire şi demnitate, Editura Thalia, 2013.

Cartea impresionează prin analiza riguroasă a societăţii vremurilor pe care le trăim. Metoda de analiză este incizia, operaţia adâncă în carnea vie a societăţii contemporane. Instrumentul ales în acest scop este busturiul raţiunii profunde, mânuit de o minte ascuţită, trează şi vigilentă.

Profesorul Iosub, a pornit în demersul său de la observaţia atentă şi meticuloasă a stării de fapt din România. Printr-o atitudine echidistantă faţă de fenomenele manifestate relatează faptele în mod realist, cu o logică şi coerenţă a argumentelor îmbatabilă. În acelaşi timp apelează la umorul sobru, trist, sarcastic, „face haz de necaz” asemenea românului hâtru, răbdător, dar neînduplecat atunci când îi sunt sugrumate valorile fundamentale cu care s-a născut şi crescut şi se transformă în „fiară”.

Prezintă un tablou veridic al societăţii româneşti în contextul globalizării, starea naţiunii române în degringoladă, datorată atât unor cauze interne, cât şi externe, dezvăluind astfel, cu tristeţe, amărăciune şi revoltă tarele societăţii postdecembriste. Cu acelaşi spirit critic se apleacă asupra Europei „zguduită de ambiţii individuale şi cu repercusiuni dintre cele mai triste pentru România”. De asemenea, realizează o analiză pertinentă a contextului internaţional actual, punând cu dibăcie pana scrisului pe rănile cele mai dureroase ale umanităţii, pe malformaţiile întregului sistem mondial, pe sistemul bine organizat cu planuri diabolice de supremaţie a celor puţini şi bogaţi, numindu-i „pungaşi”, asupra altora, mulţi şi săraci, luându-le din „ograda proprie până şi ultimele rămăşiţe de speranţă de viaţă prin înfometare, îmbolnăvire, analfabetizare”.

Pentru a prezenta adevărata imagine a României de astăzi, P. Iosub, reia ideea lui Mircea Eliade despre „lichelismul politic”: „tragedia şi paradoxul unui moment istoric în care predomină politica – este că oricine poate ajunge puternic, că nu mai există ierarhia valorilor şi a forţelor creative” (Profetism românesc, România în eternitate, Editura Roza Vânturilor, 1990, p. 134). Dezvoltând această idee, autorul notează: „Acest lichelism, infiltrat în instituţii fundamentale, devine însuşi statul şi şubrezeşte vitalitatea de apărare a societăţii, supusă mereu abuzurilor, şi reduce, prin sufocare şi secătuire, potenţialul şi capacităţile creative ale oamenilor. Totul se desfăşoară haotic şi dintr-un anume ordin. Se pierde perspectiva istorică şi astfel se instalează o dictatură ordinară, care va suprima până şi libertatea intimă de a visa frumos”. (România – între umilire şi demnitate”, p. 13)

Scriitorul atrage serios atenţia asupra mai multor pericole care pot avea repercusiuni dintre cele mai triste pentru România, printre care şi cel al natalităţii în regresie mai mult decât vizibilă, care se datorează după opinia domniei sale pierderii „valorilor creştine şi schimbării aproape barbare produse în viziunile şi atitudinile asupra vieţii şi familiei”. (p. 116)

Identificând „gunoaiele societăţii româneşti”, responsabile de starea jalnică din ţară semnalează oroarea de cultură a acestora: „Probabil există o preocupare a derbedeilor portocalii pentru a singulariza într-un anumit fel în faţa posterităţii prin oroarea faţă de cultură şi de sănătate a oamenilor!” (p. 85)

„În acest context încărcat de mizerie-prostie, minciună, sfidare, cât mai multă sfidare, – e şi firesc să asistăm la un amplu proces de deghizare a nonvalorilor în valori, de excomunicare a iteligenţei şi bunei credinţe din sala de spectacole a bâlciului politic, jenant şi oneros, triumfalist şi agresiv, găunos şi ţipător” p. 96

Tabloul general al societăţii româneşti bolnave mai este reliefat şi prin întrebări bine meşteşugite, dar deloc retorice: „Or, ce înseamnă a urî raţiunea, a urî ştiinţa şi cunoaşterea, a desfiinţa şcoli, spitale, centre de cercetare agricolă, industrială, fundamentală? Ce înseamnă să îţi izgoneşti specialiştii peste hotare şi să pui în fruntea unor instituţii fundamentale clonele tale?” Răspunde domnia sa: „Înseamnă să urăşti din rărunchi fiinţa umană, să-i eradichezi sămânţa (fertilitatea), să laşi foamei şi hazardului sute de mii de copii şi bolnavi. Mai înseamnă să vrei să pui mai repede capăt culturii şi istoriei neamului românesc şi să te retragi în barca ta în alt colţ de lume ca un laş lacom şi plin de sine.” Consideră că cei care conduc astăzi destinele acestei ţări sunt aprigi duşmani ai românului ca fiinţă umană şi ai României ca naţiune de sine stătătoare cu adânci rădăcini în istorie. Pe de altă parte, slugile laşe şi incompetente au ajuns să meargă în genunchi pentru diverse ciolane de ros de către ei, familiile lor şi acoliţii lor politici în faţa străinătăţii, dând la troc viitorul ţării şi al locuitorilor acesteia. Astfel, am ajuns în situaţia în care liniştea şi progresul României este la cheremul străinătăţii, „vântul de vest şi cel din est” clatină nu numai coroanele neamului ci şi rădăcinile acestuia. Ori “ramurile” întineresc, se împrospătează, dar odată dezrădăcinat un popor, este ruinat, este condamnat la dispariţie.

În opinia autorului, este limpede că puterea unor state este mobilul actului criminal de sufocare, de distrugere a economiilor altor ţări, însă cozile de topor sunt în ţară, nulităţi care au ajuns în fruntea statului prin mituire, şantaj, bolnavi de cele mai multe ori de maladia hoţiei, trădării, beţiei şi ghiftuielii.

Persiflează clasa politică comparând-o cu un „pod imens plin cu lilieci, care acţionează pe întuneric. După ce ajung la putere, migrează spre peşteri pentru a hiberna la rece. De fapt sunt captivi într-o pânză de păianjen, cu numele de ŞANTAJ“.

Conturează portrete morale hidoase ale unor personaje ajunse în diferite posturi de decizie fără a da nume, dar descrierea este atât de fidelă şi sugestivă încât, nu numai cititorul avizat ci un procent remarcabil dintre români pot înţelege, intui cu uşurinţă cine se află în spatele caricaturii literare creionate de prof. Iosub.

Din păcate, ceea ce se întâmplă în România postdecembristă nu este un fenomen simplu şi nici singular în istoria poporului român. În decursul vremurilor au alternat episoade de înălţare şi decădere, de înflorire şi ruginire a naţiunii noastre. Deşi, cu inima-i suferindă pentru ţară şi neam, Petre Iosub „are încă speranţe în privinţa vocaţiei morale a poporului român, un popor lovit în istorie, umilit adesea de ai săi, dar capabil din când în când de mari răbufniri justiţiare”, afirmă scriitorul Teodor Pracsiu

Îşi exprimă încrederea, asemenea marelui savant român Anghel Rugină cu care a avut o prodigioasă şi prestigioasă colaborare în a pune bazele renumitului Colegiu economic „Anghel Rugină” din Vaslui, că în această Românie, „tristă şi însingurată” ,,miracolul economic se va împlini atâta vreme cât va exista libertate şi o conştiinţă de Român.” (Anghel Rugină)

Am folosit în prezentarea cărții verbele la timpul trecut, dar și la timpul prezent. Deși, remarcabilul prof. dr. în filosofie, Petrea Iosub a plecat la Domnul în anul 2016, rămâne omniprezent în cultura, literatura și filosofia românească prin opera sa, scrisă excepțional. Remarc și faptul că autorul ne-a lăsat volumul prezentat ca un purtător de cuvânt şi simţire al fiecăruia dintre noi, al poporului român.

 

Publicat în revista NORD-EST CULTURAL, Nr. 14, 2023.