Arta scrisului
Recenta carte a scriitorului, cineastului
și jurnalistului Ben Todică „Din ABIS în DIVIN și invers”, Editura PIM, Iași
2022 are darul de a atrage atenția cititorului, în primul rând prin titlu, atât
de paradoxal, atât de incitant, atât de sugestiv. Și oprindu-mă la primul „atât
de”, înțeleg prin paradoxal – ceva ciudat, neobișnuit, contradictoriu care dă
naștere la o serie de întrebări ființiale și existențiale. De exemplu: cum și
de ce, omul creație a Domnului, dotat cu creier și inimă (rațiune și sentimente)
poate „șchiopăta” atât de mult și aluneca atât de rău, ajungând pe cele mai de
jos trepte ale trăirii?
Cum e posibil să accepte o asemenea viață?
Și nu putem să nu ne întrebăm: este oare posibil ca, aceia care prin propria
voință s-au rostogolit în „Abis” (prăpastie, hău, genune...)... mai au dorință
și putere să se înălțe spre „Divin” (dumnezeiesc, ceresc)? Greu de răspuns...,
dar este simplu de observat că acest paradox este cât se poate de incitant,
stârnește curiozitatea, ne provoacă și ne îndeamnă spre lectură pentru a ne
limpezi neclaritățile, pentru a ne explica neînțelegerile, pentru a beneficia
de ceva după lectura cărții. Consider că titlul cărții este și sugestiv, o
„emblemă” a lumii în care trăim, de aceea, în momentul în care avem această
carte, cu greu o putem lăsa din mână sau renunța la lectură.
Pe de altă parte, unora li se va părea un
abuz lingvistic sau chiar un păcat îngemănarea celor două noțiuni, întrucât
„Abisul” presupune căderea din starea de bine, înseamnă tulburare, neliniștie,
pe când „Divinul” este starea de grație a omului, taină, echilibru interior.
Volumul, alcătuit din 45 de eseuri,
articole se deschide printr-o prefață elaborată și pertinentă, scrisă întro
limbă română desăvârșită, semnată de prof. univ. dr. docent Nicolae Mătcaș.
Cu modestia românului, moldovean-bănățean,
autorul își ordonează eseurile în carte începând cu „Părerea unui om simplu sau
Bine ai venit pe Planeta mea!” – o prezentare generală, minimală a situației
lumii de azi pe un ton exclamativ-interogativ: „Pe oamenii ăștia bolnavi după
avere și război nu-i anchetează nimeni?
Familiile astea cu mii de miliarde de
dolari, în final se vor mânca între ei pentru a ajunge în vârf. Iar când vor veni
extratereștrii, îi vor întâmpina cu sloganul „Bine ați venit pe planeta mea!”.
Asta vreți?”
În această călătorie anevoioasă pe mările
și oceanele comportamentului societății actuale și ale cetățeanului, consideră
că: „Lupta individului cu societatea este o construcție artificială, un
conflict ireconciliabil.
Toți avem dreptul de a ne împlini în
această lume, dar nu în detrimentul celorlalți... Suveranitatea și frăția ar trebui
să meargă mână în mână și atunci responsabilitatea individului se răsfrânge
peste tot în jur știind că atunci când dai mai mult, vei primi mai mult.”
(Colonii și mobre digitale) Însă, mulți ar spune că pare o utopie ceea ce
gândește și dorește Ben Todică, în condițiile în care ne-am atomizat și, în
multe cazuri am devenit antioameni, dominați de instinctul de supravețuire și
de sentimentul inutilității în plan social. Refuzul mai marilor lumii de a
recunoaște calitatea de ființă umană, batjocura publică și legalizată a
demnității ne-au izolat complet și ne-au închis atât în abisul social, cât și
în abisul individual.
Maniera în care sunt scrise eseurile este
una benefică unei bune înțelegeri a ceea ce dorește să transmită autorul.
Formulează un enunț, apoi adaugă pasaje pline de argumente care ilustrează și
susțin afirmația inițială.
Această modalitate de a scrie dovedește că
scriitorul își organizează, ordonează gândurile, fără a face digresiuni inutile.
Chiar și introducerea pasajelor de vis, periplu în subteran ori în alte locuri
împreună cu Nefertiti, Herodot, Plutarh, Strabo... au rațiunea lor, cu valoare
filmică. Această digresiune are rigoare, iar scrierea sa dovedește o
articulație rafinată a gândirii.
Autorul nu este insensibil, impasibil, ci
este mai degrabă revoltat pe starea de fapt cu privire la izbucnirea războiului
ruso-ucrainian, un joc al puterii, o înțelegere grobială a conducătorilor
marilor puteri armate și financiare – în speță – Rusia și America: „Să nu vă
mirați când îl vedeți pe Biden visând frumos la televizor, în strană americană,
iar pe Putin în cea siberiană la vânătoare de stupi până la adânci bătrâneți!”
(Geneza conflictului din Ucraina după o seară nucleară)
Unele texte din volum au și anumite
sincope care, în fapt, sunt un excelent vehicul pentru o narațiune liniară,
creând imagini clare și tensiune, oferind și variațiune față de cadența normală.
Un lucru admirabil, care stârnește curiozitatea și împlinește bucuria lecturii.
Își stabilește subiectul care reflectă un fapt real, o imagine a societății, o
oglindă a unui arhetip uman, se concentrează asupra temei stabilite și o
tratează cu bisturiul ascuțit al minții, fără a folosi unguente în cazul
tăieturilor adânci, pentru că le consideră absolut necesare.
Amintim teme tratate cu mare atenție:
Pandemia, pe care o vede ca pe „o treaptă stelară” sau precum „o călătorie
stelară”, și într-un caz și-n altul dialoghează cu zeița Nefertiti, coechipier
în demersul său literar dar și în „meciurile” jucate cinstit, cu onoarea unui
sportiv de performanță, adresându-se lui Putin, Biden, Xi Jinping...: „Dacă am
lucra împreună și am colabora, am îndestula întreaga planetă cu resurse aflate
din abundență în sistemul nostru solar... Fiecare ar trăi două vieți cu iubire
frățească și binecuvântare. Altcum, cămașa de forță ți-e destinul! Strămoșii
s-or ridica și condamna.”
Reperele valorice ale omenirii s-au schimbat
radical, întrucât socialul și economicul sunt mânuite de mecanisme politice
inepte și mercantile care au mutilat integritatea țărilor și oamenilor, care au
ales calea introvertirii până la o absolută și exasperantă alunecare în Abis.
Mutațiile care se produc în și sub toate aspectele anunță dezastrul și
începutul vremii când nu mai înțelegem ce și cine suntem. Timpul nostru ne
pregătește de zor singurătatea, alterarea ființială și lasă omul fără identitate.
Oamenii mai au doar oarecare asemănare fizică cu a celorlalți, însă în ceea ce
privește viața cresc exponențial factori de dezumanizare și distrugere a
mediului valoric și natural. În mod firesc, ne întreabăm: de unde acest
pesimism? Se știe că la nivelul planetei se cercetează fără discernământ până la
nivel cromozomial; amintim doar abundența hranei și a medicamentației
artificiale – amestecuri chimice care ne pregătesc dreptul la o moarte lentă
împrevizibilă și degradarea genetică a cobailor (popoare mai mici și mai
sărace). În opinia lui Ben Todică, acest proces este pus la cale de inventatorii
și producătorii de idealuri americane în colaborare cu bandele și cozile de
topor naționale. „Scule sau Dumnezei” vor cu orice preț „Eliminarea umanismului
– spargerea Băncii divine” cu scopul de „Trădarea semenului” și conchide că
„Libertatea nu există”. Pentru toate acestea „Să vă fie rușine” le spune aspru
Ben Todică: „De ce nu ne vindecăm țicniții, disperații, deznădăjduiții,
sinucigașii etc! Să amendăm violența și răul! Să legalizăm viața. Să ne iubim
fără rușine! Pentru că ne e frică de ei. Ne e frică de omul bolnav. Ce e de
făcut? Cred că ar trebui să ne oprim din prefăcătorie. Să nu mai acceptăm să ni
se spună că suntem frumoși, ci că suntem adevărați. Să votăm adevărul, nu
minciuna îmbălsămată! Să amendăm violența și răul! Să legalizăm viața!”
Abisul în care se află multe popoare,
inclusiv poporul român se adâncește în trei pași bine ticluiți, șlefuiți cu
atenție sporită pentru a avea eficiență maximă: pruncuciderea prin înfometare
și spitalizare; pauperizarea totală de bani dar și de dreptul la viață a
bătrânilor; sărăcia și frica. Toate acestea ne cutremură și nu-i de mirare că
această stare de lucruri prezentată cu acribie, în opinia lui Ben Todică poartă
numele ABIS.
Cuvintele și ideile din textele lui Ben
Todică sunt căi bine alese pentru a pătrunde în profunzimea fărădelegilor
societății actuale. După bine meritata prezentare a acestora, fundamentată prin
lecturi importante (Cicero, Dostoievski, Freud, Sfântul Augustin, Yuval Naoh
Harari, Jonathan Haidt...), închide fereastra subiectelor și așează jos trusa,
cu un suspin zgomotos de ușurare și speranță. O misiune împlinită, o datorie
restituită celor care iubesc și apreciază binele și frumosul în viață. „El se
află în vâltoarea evenimentelor reale sau improvizate pentru a avea cu ce (și
cu cine) polemiza, ba chiar în epicentrul lor. Și nu e deloc singur.
Are, prin diseminarea eseurilor sale prin
revistele din țară și din lume care apar în format scris sau online, zeci,
sute, mii de cititori și susținători. Are și tovarăși de crez, de credință și
de scris tăios.” (Nicolae Mătcaș) Astfel autorul se simte liber într-o lume
plină de privațiuni și tendințe mârșave de încătușare a oamenilor prin muncă,
îndatorare financiară, tehnologie, înarmare...
Cu smerită recunoștință, Ben Todică scrie
cu tandrețe și mândrie națională lucruri mărețe, înălțătoare despre România și
poporul în care s-a născut. Face referiri elogioase la istoria neamului,
slăvește oamenii de bine, adevărați români, apreciază faptele minunate ale acestora
în procesul continuu de dezvoltare a culturii, artei și spiritualității
românești. Aș aminti „Eveniment zoom cu Ana Blandiana”, o întâlnire de suflet
cu poeta pe calea undelor și „PRIETENIA – soluția salvării” cu referire la
Festivalul-Concurs Internațional de Gimnastică și Dans de la Vaslui,
participant tot prin zoom. Cu ocazia participării la „Prietenia” afirmă: „Mă
simt bi necuvântat și onorat să-mi cunosc rădăcinile bine înfipte în acest
pământ moldav, dar plecat de 43 de ani de acasă. Revenirea mea la matcă a avut
loc acum câțiva ani, doar prin mijloacele tehnice moderne, însă răspund de
fiecare dată invitațiilor cu mult drag și implicare prin ceea ce pot face”.
Acesta este DIVINUL lui Ben Todică.
În vremurile pe care le trăim, cartea este
vitală pentru informare și cunoaștere. Este o adevărată bibliotecă cu rafturile
pline de tomuri autentice scrise cu nervozitate, disperare dar și cu emoție,
speranță. Ar fi multe de spus, însă întrutotul de acord cu remarcabilul și distinsul
lingvist și filolog: „Las cititorului interesat plăcerea de a savura salturile
minții sclipitoare de la o problemă la alta, derularea variatelor secvențe
filmice, caracterul abrupt al sentințelor și cel inconfundabil al scrisului lui
Ben Todică.” (Nicolae Mătcaș)
Vasilica GRIGORAȘ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu