”OAMENI
CU ALBEAȚĂ PE OCHI”
(Scriere
revizuită și adăugită)
”...În folclorul românesc se zice, mai în
glumă, mai în serios, despre acei oameni care nu văd bine sau nu înțeleg prea
bine lucrurile din jur, pentru această ”albeață pe ochi”.
Vorbind cu respect, această albeață pe
ochi în înțeles medical ar fi o cataractă, un leucom, ce poate apărea ca urmare
a expunerii ochilor prea mult razelor puternice de soare, la suduri de metale,
la vânturi, frig, etc. Acest leucom se manifestă ca o pată albă apărută pe
cornee și poate duce la orbire parțială sau totală. Acestui leucom I se zice
popular, ”albeață”.
Dar, în expresia folclorului nostru,
această ”albeață pe ochi” poate să apară și atunci când omul privește prea mult
la stălucirea aurului, adică a banului.
Așadar, se zice că unii când văd banii cei
lucioși, fac albeață pe ochi. Din acest moment lucrurile se complică, deoarece
această albeață face umbră pe creier, de se pierde judecata cea bună a omului
atins de acest fel de boală.
Banul își are valoarea lui, e bun, când e
câștigat cu adevăr și trudă! Când însă banul face ”albeața pe ochi”, atunci are
o anume definiție, așezată de veacuri în folcloristica popoarelor; a fi ”ochiul
dracului”, adică ban dorit fără trudă și muncă. O zonă și a vânzătorilor de
neam!
De când e lumea lume, această ”albeață pe
ochi”a dărâmat pe mulți, fie împărați, fie hoți, faraoni sau popi, pedagogi
deveniți demagogi, poeți sau profeți; istoria și preistoria omenească ne dă
multe exemple din timpuri și spații. Clopoțelul divin din sufletul lor sună,
dar ei nu ascultă.Și cea mai nefastă cale bătătorită de acești oameni, a fost
aceea a nu înțelege supremația sufletului, a chemărilor divine interioare, și
asta până în zilele de azi. Pentru bani se vinde originea, ființa, sufletul,
neamul, istoria. Nu aș fi început această povestire, dacă nu aveam propriul meu
îndemn și curiozitatea autodidactului interesat a ști, dar dezinteresat a da
lecții nimănui, mai ales celor cu multe studii gata făcute, puși pe funcții la
care nu mai poți ajunge, deșii pe umerii oamenilor stau!
Aminteam aci mai sus de supremația
sufletului, de chemările divine interioare spre adevăr și pe care unii bănoși,
astea nu și le iau în seamă. Unii îmi zic că-s un singuratic, și le dau
dreptate, fiindcă a rătăci prin mulțimile filosofiilor, ajung de îmi pierd
calea propriilor mele gândiri.
Vrem să respingem existența lui Dumnezeu,
aducând drept motivație vremurile și credințele străvechi, mai mult păgâne sau
nepăgâne și despre care se spune că aveau zeități cărora se rugau. Deci e vorba
tot de sufletele lor și nu de averile lor, deși săraci nu prea erau! Natura le
era binevoitoare.
Sfintele Scripturi ne spun că Mesia,
Mântuitorul Iisus Hirstos, era de la începutul vremurilor alături de
Dumnezeu-Tatăl. Asta nu vrem să înțelegem. Uite, îmi vine în minte vorba lui
Ion Ghinoiu, omul ce a muncit o viață întreagă la cartea sa ”Atlasul Etnografic
Românesc, ”de a încerca să gândim și altfel – dar cu responsabilitate”.
Înțeleptul din America -Alexandru Nemoianu ne spune despre tradiția Neamului
nostru românesc, că ”e scrisă în noi, în ființa noastră”. Dr. Napoleon Săvescu,
regăsește istoria noastră în Geneza biblică. Prof. Dr. Artur Silvestri la
vremea sa ne mai dezvăluie cum această tainică Românie, are un Dumnezeu
protector.
Fără umbră pe creer, fiindcă nu mi-am
oprit privirea asupra arginților lucioși ai nimănui, nu am furat munca nimănui,
nu am ucis sau spart familiile nimănui, mulțumesc Mântuitorului Iisus Hristos
și Sfintei Sale Mame, Fecioara Maria, căci prin credința sufletului meu, îmi
pot câștiga sănătatea și mântuirea.
Ioan Miclău-Gepianu
COMENTARII:
Mult Stimate Domnule Director, Ioan Miclău
-Gepianu,
Mă
bucură mult și îmi plac aceste drepte cugetări la care recurgeți deseori, in
proprie gândire sau din cercetare.
Este cea mai bună petrecere a timpului
după cum îi vedem și pe Sfinții Părinți alături de câte o carte, de multe ori
Sfânta Biblie, mulți dintre ei coautori.
Nimeni nu poate fii liber încărcându-se de
păcate împotriva altora.
Păcate ispititoare sunt la tot pasul și
greu pot fi evitate, iar dacă ne gândim că pe pământ stăpânește cel rău, facem
bine rugându-ne lui Dumnezeu să ne ajute să nu cădem în ispită.
Folklorul, din care și ei am o carte în
trei volume de la Sf. Sa Părintele Dr Alexandru Stănciulescu, este quintezența
înțelepciunii popoarelor, fiecare popor alegând în spațiul și cultura sa cele
experimentate de sine sau potrivite sieși.
Toți scriu multe și diferite, dar puțini
,,își dau cu părerea” sau filozofează asupra lor, unii socotindu-le incomode,
perimate pentru public sau personale, dacă sunt dintre cei care reflectează,
astfel că acele bune învățâturi sunt aproape abandonate.
Vă
felicit pentru aceste gânduri,
Păcat că nu mai este uzanța vechilor calendare
care aveau asemenea vorbe de duh din folclor pe care le rosteau bătrânii și le
rețineau ca literă de lege nepoțeii. Ce bună ar fi putut fii lumea prin
respectarea acelor învățăminte-zicători!
Cu stimă,
Melania
Rusu Caragioiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu