GEORGE
DENIS: LUMEA ETRUSCILOR
”...Această știre, care, asemenea unei
raze de lumină răzbate din lumea vechilor civilizații, nu o descopăr eu acum,
ci doar mă mulțumesc să observ cu mirare, cum de unii istorici autohtoni, nu
pot să observe unele amănunte din vechile istorii, amănunte cu care ne-am putea
mândrii noi, românii.
În schimb dai peste câte un istoric
străin, de bună credință pentru profesiunea sa, de la care dai peste urmele
tracilor, pelasgilor, etruscilor, daco-geților, romanilor, grecilor, etc.,
adică de realitățile istoriei celei străvechi.
Deși nu sunt istoric, pur și simplu m-a
mișcat scrierea istoricului londonez George Denis, din cartea sa : Lumea
etruscilor- Această carte se publica acum vreo 30 de ani, la Editura
”Meridiane”, București, tradusă în românește de Ersilia Moroianu.
Autorul cărții s-a născut la Londra în
anii 1814, a studiat la Colegiul din Charterhouse, iar după terminarea
studiilor a vizitat între anii 1832 și 1839, Anglia, Scoția, Franța,
Portugalia, Elveția, Italia, etc. Fire studioasă, Denis este pasionat de
Italia, de civilizația veche a Etruscilor, căreia îi și acordă un îndelungat
studiu, urmărind tot ceea ce-l putea duce spre convingere și adevăr.
Etruscii erau o ramură desfăcută din
neamul Tracilor, fapt nu fără importanță, după ce vom vedea civilizația
strălucită la care au ajuns etruscii și orașele-state ale lor.
Mie mi-a atras atenția două realități, pe
care le consider de mare valoare: a) Starea de egalitate între soț și soție,
când încă azi mai sunt comunități unde femeia este deprivată de aceste
elementare necesități, femeia etruscă se bucură de egalitate cu soțul. b) Spre
deosebire de lumea veche, din această egalitate se subînțelege că era vorba de
familie, ci nu de bigamie, dar logica ne mai spune, că nici într-un caz
etruscii nu au migrat dinspre Orient, din moment ce erau o desprindere din
neamul tracilor. Dar, să-l ascultăm pe istoricul George Denis, cu câteva
mărturisiri din studiile sale referitoare la felul de viață și civilizație a
acestor străvechi locuitori ai Etruriei din pămînturile Italiei.
Cum trăiau Etruscii? Autorii clasici erau
de acord în a susține că etruscii erau amatori de o viață comodă ți bine
organizată, de distracții și petreceri. Ei trăiau ca acele popoare (antice sau
moderne), care, odată ajunse la bogăție, ca rod al avantajelor comerciale și al
unor industrii prospere, vor să se bucure de buna stare economică dobândită
prin muncă și grijă. Această țintă, spune Denis, i-a îndreptat pe cetățeni,
începând cu secolul al VII-lea î,d. Hr., spre obiceiuri fastuoase, specifice
popoarelor bogate, a schimbat chiar în mod radical poziția socială a
indivizilor și mai ales pe cea a femeilor. În Grecia antică și la Roma, femeia
era ținută într-o stare de inferioritate socială, în comparație cu bărbatul ;
în Etruria, primul exemplu din antichitate, soția era egală cu soțul.
Sărbătorită de către etrusci pentru eleganța și frumusețea ei, rafinată în
alegerea bijuteriilor foarte prețioase, în pieptănătura plină de fantezie,
scrupuloasă în privința toaletei personale, în folosirea parfumurilor și a
cosmeticelor, o observăm la banchete culcată comod pe același pat cu soțul sau
așezată la masă, la același nivel cu bărbatul. Ea era marea doamnă a societății
din acea vreme, cultivată, pregătită din punct de vedere social, participa împreună
cu soțul ei la viața publică și privată, adesea era inițiată în misterele
augurale ale divinației. Ca amprentă a suveranității ei, luau adesea numele lor
de familie și îl adăugau la acela al tatălui.
Spre deosebire de popoarele orientale( în
special de egipteni) unde femeia era înmormântată într-un mormânt alăturat
aceluia a soțului, dar mai mic și mai puțin împodobit, femeia etruscă împărțea
cu soțul ei splendoarea mormântului familial, iar bogăția obiectelor funebre,
ce-i aparțineau, adesea depășeau ca număr și valori pe acelea ale bărbatului.
Nu știm bine din ce cauză au dat etruscii
femeilor lor egalitatea în drepturile civile, spre deosebire de toate popoarele
din antichitate și nici nu știm dacă o asemenea evoluție a fost revendicată de
lupta femeilor împotriva patriarhatului tradițional masculin, sau a fost o
pașnică îngăduință a bărbatului etrusc față de femeie. Nu avem documente
referitoare la aceasta, în afară de puține citate din autori antici.
Știm, de pildă, de la Juvenal, despre
existența lui Tanaquil, soția lui Tarquinius Priscus, pricepută în medicină și
în științele matematice, de mare, ajutor pentru soțul ei în politica
guvernării.
Știm de la Lactantius despre o nimfă,
numită Begoe, care a scris despre ARS FULGURITARIUM, sau Arta interpretării
fulgerelor. Acest autor adaugă că Begoe era atăt de dotată în arta magiei,
încât făcea un taur să se prăbușească mort la pământ, după ce îi șoptea la
ureche numele zeului, care o proteja. (George Denis, Lumea etruscilor, Ed.
Meridiane, București, 1982, pag.106-107).
Despre cetatea Sutri(Sutrium), George
Denis afurma: ”Nu există nici o îndoială că Sutri este de origine etruscă
deoarece sunt numeroase dovezile originii sale. Totuși, nu cunoaștem nimic sau
aproape nimic din istoria sa din perioada etruscă. Știm că a fost cucerită de
romani(…)”
”Deasupra porții îndreptate spre vest se
află următoarea inscripție: SUTRIUM, ETRURIAE CLAUSTRA, URBESSOCIA ROMANIS
COLONIA CONJUCTA IULIA. (Sutrium, cheia Etruriei, oraș aliat cu romanii,
colonia Iulia fiind asociată), iar deasupra porții romane altă poartă modernă,
este pictată stema orașului, reprezentând un cavaler cu trei spice de grâu în
mână. Dedesubt o inscripție spune: A PELASGIIS SUTRIUM CONDITUR (Sutrium a fost
construit de pelasgi) (Ibidem, pag.175)
Aceste inscripții au fost notate cu
exactitate de istoricul George Denis, iar în ce măsură reușește el să-și
explice relațiile dintre etrusci și pelasgi e partea lui de gândire. În ce ne
privește pe noi, românii, această știre este iar o lumină, extrem de valoroasă,
prin chiar această simplă inscripție, în care se recunoaște prezenșa pelasgilor
acolo, ridicând cetăți etruscilor și urmașilor lor., adică, pelasgii erau
geniali constructori, din moment ce erau capabili să ridice cetăți acestor
etrusci, popor atât de civilizat, bogat și desigur pretențioși.
Ceea ce mă atrăgea pe mine plăcut de
istoria etruscilor antici, este știrea că se trăgeau din neamul Tracilor, cum
declară istoricul londonez George Denis.
Ca apoi, spre culmea istoriei să auzim de
la Revista ”Dacologica” a lui Artur Silvestri, anul 2007, știrea adusă de
erudita cercetătoare în noianul istoriilor antice, Prof. Maria Ciornei din
Suceava, care descoperă urmele Pelasgilor, ca pornind din Carpați în istorie,
prin excelentul ei studiu intitulat ”Etruscii”. Prof. Maia Ciornei mai aduce o
dezlegare lingvistică despre epilogul ”us” la sfârșitul unor cuvinte,
caracteristică popoarelor tracice.
Să ne cercetăm istoriile pentru a ne
cunoaște viitorul!
IOAN MICLĂU-GEPIANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu