Țara
lui „arată că lucrezi!”
Col.
(r) Marin Neacsu
26
Aprilie 2023
O parte din noi, cei care acum 34 de ani
aveau mai mult de 5 ani la momentul respectiv, își mai amintesc de celebra
replică a lui Caramitru de pe vremea când el și Dinescu, dar și alții, jucau
rolul revoluționarului preocupat de soarta nației. În paranteză fie spus, ambii
erau preocupați de propria soartă și s-au infiltrat, insinuat, introdus,
înfipt în „noul centru de putere” și
manipulare al țării, televiziunea română, alături de alți „oameni de bine”
precum Iliescu, Roman, Voican, Bîrlădeanu, și alți „comuniști cu față umană”
pentru a transmite live și a conduce „revoluția în direct”. Ce au reușit să
facă ambii pentru „țară”, s-a văzut. Unul a ajuns ministru, celalalt membru în
C.N.S.A.S. adică acces la dosarele viitorilor politicieni, parlamentari,
ministri, care aveau nevoie de avizul „înălbitor” al C.N.S.A.S. pentru a accede
în funcții de conducere. Profitabilă slujbuliță pentru un poet obișnuit să
prizeze, adică să instaleze prize. De acolo s-a format moșia de la Cetate și
poziția de „amfitrion” al artelor culinare și lăutărești a maestrului Dinescu.
În fine, cert este că atunci s-a consacrat
celebra replică-îndemn pentru Mircea, replica „cosmentizată” de Vadim în
„Mircea, fă-te că lucrezi” care chiar dacă are o altă nuanță, este aceeași
culoare a gardului vopsit pe dinafară. În defintitiv totul a fost o piesă de
teatru jucată de cei care mimau disperarea, vitejia, indignarea, pericolul,
bucuria, tristețea, preocuparea, patriotismul, revolta, uimirea, în fața
telespectatorilor, folosindu-se de știri false, gulgute, invenții, mime, pentru
a transmite telespectatorilor ceea ce trebuia să înțeleagă și un mod de acțiune
dezlânat și dirijat spre o harababură națională. Toți au făcut jocul lui
Iliescu pentru că au fost parte, au știut sau au simțit că el este
organizatorul și viitorul conducător așa că au intrat în joc. Arată/ fă-te/
prefă-te că lucrezi-faci
ceva-gândești-ești folositor au devenit
regula de aur, sportul național al tuturor celor care au vrut și au reușit să
se pună în fruntea a ceva, un
grup-partid-sindicat-minister-ONG-asociație-structură publică guvernamentală
sau privată și treaba a mers și merge în continuare așa.
Vreți
exemple ? Cu ce să începem?
Parlamentul.
Ce a făcut parlamentul în cei 34 de ani de existență? Ce au făcut parlamentarii
? Au votat o Constituție care este călcată în picioare de cei care au votat-o
și mai ales cei care trebuie să o apere. Apoi au votat legi care încalcă
Constituția ca și când nu ar ști ce votează sau ar vota cu ochii închiși.
Adevărul este că la cât se doarme în Parlament chiar se votează cu ochii închiși
de către cei care vin deja epuizați la „muncă”, epuizați de secretarele și
consilierele siliconate. Unii se mai și laudă cu „munca lor” și se consideră
semizei, declarând că nimeni nu se poate compara cu ei, „aleșii” neamului care
duc soarta țării pe umerii loc, precum Atlas ținea Pământul în lumea antică. Ce
au reușit însă în 34 de ani de activitate membrii Parlamentului? O debandadă
legislativă, legi care se bat cap în cap, legi cu dedicație, legi contrazise de
alte legi, ordonanțe nejustificate și anticonstituționale, învrăjbirea
categoriilor sociale, batjocorirea cetățeanului, taxe, impozite și obligații pentru cetățenii
de rând dar venituri, averi, și
privilegii fără limită pentru „aleși”.
Guvernul.
Ce a făcut de 34 de ani? A arătat prin sutele de „ședințe de guvern”, că
lucrează. Dar ceea ce arată
înregistrările ședințelor de guvern este exact ceea ce spunea Caramitru
să facă Dinescu, adică „arată” că lucrează. După filmare, când se trece la
adevărata ședință, totul e o bătaie de joc. Proiectele și documentele care
intră în „dezbatere” sunt doar trecute în revistă și de multe ori fie nu sunt
cunoscute decât de cei care le inițiază, fie se modifică după ce au fost
discutate. Se mai întâmplă și ca unele …documente să intre ca informare și apoi să se anunțe că
au fost aprobate ca hotărâri de guvern sau O.U.G. Totul e o improvizație o
cacealma, o făcătură unde lipsa de profesionalism, amatorismul, miserupismul,
sunt regula de bază. Guvernul României a fost, este și probabil va rămâne o
platformă de lansare sau de aterizare pentru oportuniști, marionete și
incapabili care se fac că guvernează. Ce au reușit până în prezent? Să vândă
tot ce era de vândut, să amaneteze tot ce era de amanetat, să distrugă tot ce
se putea distruge, să îndatoreze statul, țara, până la limita dacă nu peste
limita de solvabilitate. Singura preocupare reală este să își asigure, prin
împrumuturi externe și „programe” înrobitoare, salariile și șpăgile. Atât !
Despre președinte ce să mai spun?
E singurul care nu mimează, el chiar se plimbă, se dă cu schiurile, joacă golf,
nu se ascunde, nu se face că e interesat de viitorul României, el este cu
adevărat și nu ascunde asta, scârbit de tot ce înseamnă România, români și
românism.
Despre celelalte elemente statale,
educație, armată, justiție, servicii secrete/sănătate ce mai e de spus? Sunt
cotropite, ocupate, cucerite, conduse, manipulate, distruse, de neamurile celor
de mai sus, adică politicieni. Bineînțeles, neamurile proaste. Ce au reușit să
facă toate în cei 34 de ani? Să facă din România o
colonie-gubernie-district-land-provincie-sector-secție-departament-club al
fraților mai mari externi.
Serviciul „Român” de Informații,
nu mai este român de zeci de ani, SIE nu este Serviciul de Informații Externe
ci serviciul extern de informatii sau serviciu de informații Extern, care nu
mai are rolul de a culege, ci de a oferi informații extern, nu externe.
Independența justiției
nu se mai reflectă în/prin independența judecătorilor față de politic, ci prin
independența financiară a judecătorilor față de orice lege care le-ar afecta
veniturile. În rest, sunt total dependenți de șpăgile celor cu dosare grele, pe
care le țin ascunse prin sertare și fișete până intervine prescripția.
Armata României
(ce a mai rămas din cea de până în 1990 - n.r.) este și ea „independentă”. Nu
mai depinde de industria proprie de apărare, nici de tehnica proprie de luptă,
nici chiar de propria forță umană. Armata României este un curcubeu multicolor
în care intră cine vrea să rămâne cât vrea, cu ce vrea, pe cheltuiala
românilor, e adevărat, că altfel nu ar intra nimeni. În curând la cererea
Ucrainei, cerere la care a achiesat deja Estonia, prin vocea ministrului său de
externe, România va contribui la cacealmaua din Ucraina cu 1% din PIB. Deși a
pierdut startul la anunțarea măsurii, sunt sigur că România va recâștiga teren,
trecând prima la punerea în practică a pretențiilor bîstroienilor. Pe de altă
parte, Armata română, chiar dacă ar vrea, nu se mai poate face că apără
granițele țării, în primul rând pentru că granițele aproape că nu mai există,
mai ales partea de Est, pe acolo este zonă liberă de tranzit, acolo este
graniță dirijată de Ucraina, intră și iese ce vor ucraineenii. Armata României
nu mai are nici cu cine, nici cu ce și nici de ce să se facă că apără ceva. Ce
să mai apere? Statul nu mai există, a spus-o Iohannis, noțiunea de stat a eșuat
în România. Granițele nu mai există,
suveranitatea a fost cedată, teritoriul este ocupat de alte armate, resursele
nu mai aparțin românilor, le exploatează alții, legile ni le impune U.E., ba
mai mult, Guvernul mai cere și încălcarea Constituției, acolo unde Constituția
nu îi permite, practic se autodizolvă,
politica ne este stabilită la Washington, despre ce rol al armatei
române mai putem vorbi, ce să mai apere?
Media se
face că își îndeplinește rolul de „câine de pază al democrației”, de fapt a
devenit vuvuzeaua clasei politice, dar și instrumentul de îndobitocire și
manipulare a maselor, o unealtă parșivă și perversă care se face că e liberă,
deși știe că e dependentă de banii celor care o dețin. Presa a slujit de la
apariția ei până în prezent, interese, nu principii, nici adevărul, poate
adevăruri.
În aceste condiții, când totul este o mare
prefăcătorie, de ce ar face societatea notă discordantă? Până și societatea
românească, românii de rând, „arată”, se fac că trăiesc. Ceea ce se petrece cu
românii, căci îmi este greu să spun că trăiesc românii, poate mai corect ar fi
să spun ceea ce suportă românii zilelor noastre este tot o mimă, ne facem că
trăim. De fapt supraviețuim, mulți se fac că nu văd, aplică politica struțului,
închid orchii își stupa urechile ochii și gura și se fac că trăiesc. Viața lor
nu depinde de ei, de deciziile lor, de posibilitățile lor, ci de ceea ce decid
alții, de cât de lung, cât de gros și cât de greu e lanțul. Dar toți mimează
mulțumirea, le e „rușine” să recunoască că duc o viață de mizerie, că se
chinuie să supraviețuiască, că nu mai cred în nimeni și nimic, nu mai au zile
libere, nu mai au liniște, nu mai au satisfacții, nu mai au părinți, unii nici
copii, nu mai au idealuri, nu mai au nici vise. Doar se fac că au. Suntem țara
lui „Fă-te că faci”.
Bibliografie web:
- https://greatnews.ro/scrisoarea-unui-specialist-roman-catre-parlamentari-ai-dreptate-nesimtitule-nu-se-poate-pune-semnul-egal-intre-noi/
-
https://www.mediafax.ro/externe/romaniei-i-se-cere-sa-contribuie-cu-1-din-pib-pentru-a-sprijini-ucraina-21530793
- https://www.google.com/search?client=firefox-b-d&q=fa-te+ca+lucrezi#fpstate=ive&vld=cid:37f1930c,vid:zdfgy5_Fqu4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu