POEMUL
ADORAT
~*~
de
la o vreme
de
cum începe
a
se crăpa de ziuă
îmi
pun pălăria
cu
boruri decente
şi
ochelarii verzi
cu
ramă de baga
îmi
place să rătăcesc
agale,
uşor lenevită
prin
crângul melodios
bine
înrădăcinat
în
buza cuvântului
încrustat
de razele
proaspete
fuioare
despletite
ale soarelui
reverenţios
îmi chem muza
şi
o implor să-mi picure mir
pe
pana inimii
pentru
a semăna
cu
paşi mărunţi şi precauţi
poemul
adorat
declaraţie
de dragoste
mărturisire
de sine
de
credinţă
în
această întâlnire misterioasă
de
neuitat la drum lung
drapată
pe-o mantie vaporoasă
cu
fină căptuşeală argintie
brodată
în punct de goblen
de
un nour romantic
cu
contururi rebele
şi
dimensiuni mirobolante
îmbrăţişăm
împreună
dorul
încă nestins
de
răsăritul primăvăratic
al
parfumului de tei
~*~
Vasilica
Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu