RESTITUIRI:
IOAN
MICLĂU-GEPIANU:
DESPRE
SAVANTUL ION SIMIONESCU
~*~
”...Savantul
Ion Simionescu s-a născut la 1873, în satul Fântânele, din județul Bacău și s-a
stins din viață la 1944/45.
Dialectul lui Ion Simionescu este pur
moldovenesc, dar, fiind savantul de o formație științifică și culturală atât de
unitară pe plan național, pare a fi copilărit și crescut de-a dreptul în toate
ținuturile României. Explicația stă în neobositele sale călătorii, de tânăr
naturalist, dornic a descoperi frumusețile patriei, fapt ce i-a dat
posibilitatea să observe și să rețină noianul de datini și obiceiuri la români.
Fiind un fin observator al Naturii,
Simionescu mai fu înzestrat de Dumnezeu și cu o remarcabilă calitate
scriitoricească, de tip sadovenian, venind, desigur, de la aceleași izvoare
culturale moldovenești. Astfel, naturalistul, geologul, paleontologul și
profesorul universitat de la Iași și București, apoi academicianul și savantul
realizat, fost și director al Academiei Române, Ion Simionescu ne va lăsa
minunate scrieri și studii din vaste domenii de cunoaștere. Scrierile sale sunt
existente în nenumărate publicații, broșuri, gazete, constituind o monumentală
operă. Răspândirea științelor în rândurile mulțimii era dorința lui,
îmbogățirea minții poporului era strădania lui cea mai plăcută. El a intuit și
observat declinul nesăbuit, ce se abate asupra patrimoniului natural al țării,
datorat neglijenței de organizare a exploatărilor forestiere, dar după moartea
savantului, apologeții comunismului înștiințară că lucrurile au fost ordonate
prin hotărâri ale organelor superioare, așa că Ion Simionescu se poate odihni
liniștit în glie, că pădurile sunt salvate, apele limpezite, dealurile erodate
împădurite, tunse și frezate, așa cum n-au fost niciodată.
Ca atare, nu s-au mai străduit nimeni să
adune opera lui Ion Simionescu într-o lucrare unică, ci mai degrabă au folosit
tone de hârtii și cerneală, ca să-l imortalizeze pe Karl Marx cu litere aurite
și alte lumini obscure. Ion Simionescu ne-a lăsat studii paleontologice despre
trecutul nostru, studii de stratigrafie a diferitelor regiuni ale României, ce
sunt extrem de cunoscute în studiile geologice și în planificarea extracțiilor
din bogățiile subsolului. Are lucrări de popularizarea frumuseților naturale
ale patriei: Flora României, Fauna României, ce tot bogății imense sunt ale Patrimoniului
nostru românesc.
A fost extrem de atras, aproape magnetizat
de zona Dobrogei, știind că un miracol geologic vremea a acoperit acolo, un
miracol geologic încă de când Dobrogea era ca o junglă tropicală, unde leii și
cerbii se simțeau în împărăția lor. Și, iată, la numai 42 de ani de la moartea
lui Ion Simionescu, la peștera dobrogeană numită ”La Movile”, adică în 1986,
speologul român Vasile Decu descoperă mai multe biocenoze fosile, complet
izolate de atmosferă, căptușite și izolate ermetic de exterior de câteva
milioane de ani. Acolo exista viață fără oxigen. Oamenii de știință francezi și
americani au venit ca năuciți de o asemenea veste. Peștii, viermii inelari,
vegetația găsită ân aceste biocenoze duceau o viață simbiotică și respirau
sulf, nu oxigen. Astfel, momentan știința își spulberă unele certitudini
anterioare, pregătind secolul 21, o fază revoluționară în fundamentarea unor
legi naturale. Iată că viața e posibilă și fără oxigen și fără atmosferă,
referindu-se la planetele galaxiilor cosmice care, dacă sunt de ordinul zecilor
de milioane, ar fi o copilărie să credem că numai Pământul poartă viață.
Fiecare secol își are contribuția sa la acumulările cunoașterii, rămânând ca
viitorul să-și infirme totodată din noianul observației legii ce se dovedesc a
fi subiective.
Secolul lui Ion Simionescu este și secolul
lui Charles Darvin. Acești doi gânditori, acești naturaliști, au îmbinări de
gândire și observație asupra naturii înconjurătoare extrem de fine, adânci și
analoage. Simionescu are numai 9 ani, cănd Charles Darvin, în 1882 se stinge
din viață, lăsând monumentala sa operă, Evoluția speciilor, pe care viitorul
naturalist și savant român o studiază și apreciază. Ca de exemplu:
”Acel care a arătat marele folos adus
omenirii de către o râmă a fost Ch.Darvin, vestitul naturalist, care a
revoluționat omenirea prin cartea sa, Originea speciilor.Această minte
superioară, care a produs sisteme filosofice, nu a socotit că-și micșorează
însemnătatea activității sale intelectuale scoborându-se la amănunțita
cercetare a vieții unei râme”.( Flora și fauna României – I.Simionescu, 1981).
Sau: ”Darvin n-a fost o inteligență
sclipitoare, dintr-acela care să scânteieze prin istețimea vorbelor, cum ne
place nouă și cum socotim, greșit, pe omul superior. El a fost un muncitor
neobosit, un scormonitor de fapte migăloase, din observarea cărora și mai ales
dintr-o înceată, dar granitică judecată, a dedus legi, care și-au găsit
aplicarea universală. E tocmai contrastul tipului de om de seamă, de cum suntem
deprinși noi să-l prețuim”: ”inteligența, cât de fulgerătoare, dă idei fără
urmări, dacă nu este sprijinită, întărită și documentată de observare, de munca
neogoiată, prin care se acapătă trăinicia judecății”. (I.Simionescu – Flora și
fauna României, 1981).
***
Bibliografie:
Cartea ”Scrieri în proză” Vol.I, Ioan
Miclău, Ed.”Cuget Românesc”, 2006. pag. 57-59.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu