IOAN MICLĂU-GEPIANU: VADIM BACINSCHI: CÂNTECE
PENTRU BASARABIA.
”… Atăzi (1864 -V.B.) sub
acest nume (Basarabia -V.B.) se subînțelege tot teritoriul lungit între Prut și
Nistru, cu picioarele muiate în Marea Neagră și cu fruntea umbrită la poalele
Carpaților.
În vechime, numai partea
sudică a acestei regiuni se numea ”Basarabia”, nordul purtâmd un singur nume cu
restul Moldovei.
Într-o vreme, mai ales până la
moartea lui Mircea cel Mare, tot țărmul Dunării, de la Severin până la gura
Nistrului aparținea muntenilor, a căror țară, după porecla dinastiei princiare,
se numea ”Basarabia” sau ”Țara Basarabilor”.
După ce moldovenii se lățiră
cu încetul, bucată cu bucată, și, în fine, sub Ștefan cel Mare, tăiară tocmai
la Milcov hotarul Țării Românești, teritoriul dintre gura Nistrului și Dunăre
conservă în el singur, ca suvenir, numele de Basarabia”.
Bogdan P. Hașdeu –
”Ioan-Vodă cel Cumplit”.
Imnul Basarabiei
Vadim Bacinschi
~*~
La capăt de lume,
la capăt de stele
bat clopote grele
și Dunărea-și varsă amarul
în veșnicul Pont Euxin…
Trecură prin foc și prin sabie,
Țară de dor, Basarabie,
Ție cu drag și durere azi mă închin.
Din lacrimi, din sânge
și din nemurire
el apele-și strânge,
El, Nistrul-sărmanul
de veci năzdrăvanul,
al neamului chin…
Trecură prin foc și prin sabie,
Țară de dor, Basarabie,
Ție cu drag și durere azi mă închin.
Amarul și dorul
și sfânt, Tricolorul,
Ne sunt alinare,
Carpații și crucea
lui Ștefan cel Mare
cu zile ne țin…
Trecură prin foc și prin sabie,
Țara de dor, Basarabie,
Ție cu drag și durere azi mă închin.
Cartea ”Cântece pentru Basarabia”-Ediție îngrijită și
postfațată
de Constantin Mălinaș, Oradea,2001.
*
Steaua Reni
Vadim Bacinschi
”...Reni, cum era numit de moldoveni, dar căruia
turcii îi zic Timarova,
este o cetate… în apropiere de vărsarea Prutului în
Dunăre. În ea nu se află
nici un turc, deși este în stăpânire turcească.
Oștenii sunt cu toții creștini,
moldoveni cu toții, a căror căpetenie este de aceeași
lege”.
Dimitrie Cantemir: ”Descrierea Moldovei”.
Undeva, printre spații de gheață,
peste-al nopților tei-consângeni,
undeva, între moarte și viață,
arde steaua cu numele Reni.
Nu-i cunoaștem înalta lumină,
săgetând al beznelor hău…
Nu e hăul, nici bezna de vină,
e de vină părerea de rău.
Ah, de-am crede în veșnicii aștri,
Și în bunele noastre puteri,
după mers, după vers ne-am cunoaște,
însă nu după plâns și poveri.
Suntem mulți, că am fost o mulțime
pe la sudicul ăsta hotar,
Chiar păgânii, în recea vechime
ne-au simțit cumsecadele har.
Și eram tot la mama acasă -
gospodari pe al Țării pământ…
O poveste atât de frumoasă
Cu dramaticu-i deznodământ.
...Undeva, printre spații de gheață,
unde-au fost și mai sunt consângeni,
Undeva, între moarte și viață,
arde steaua cu numele Reni.
Sursa – ibidem
EMINESCU LA SATU NOU
Vadim Bacinschi
La Satu Nou, Sărata, s-ar fi preconizat de a instala,
prin
concursul forurilor de resort de la Chișinău, un bust
al
poetului Mihai Eminescu. Veniți pe la Sărata.
În Basarabia un vis cu Eminescu
doar pe la zile mari ți se arată…
De asta eu, amici, vă sfătuiescu:
veniți mai des, veniți pe la Sărata,
La Satu Nou, pe ploaie, ori ninsoare,
el pleata-n vânt își scutură, bărbat,
convins că ce e veșnic nu mai moare,
doar veșnicia s-a născut la sat.
Pe undeva, pe-aici, de tot aproape,
ea firul scump și-l deapănă încet…
În cumpănă de arșițe și ape
stă el, al veșniciilor profet.
Și ne aduce tuturor aminte
în stepa asta fără de sfârșit,
că mare lucru-i a rosti cuvinte,
în care ești de mic îndrăgostit.
Și mare lucru-i să iubești o lume
cu dragostea întâi de neamul tău,
întăi de-aceste osândite hune,
apoi – de toate celelalte, zău.
Povețe simple, ca un drum de țară,
pe care mergi și mergi, și n-ai popas,
căci trebuie s-ajungi până în seară
acolo, unde visul ți-a rămas.
Veniți mai des, veniți pe la Sărata,
La Satu Nou, prieteni...Sunt convins:
doar pe la zile mari ți se arată
Cu Eminescu-n Basarabia un vis.
~*~
Sursa: Ibidem
Notă: În prezentarea cărții ”Cântece pentru Basarabia”
dl. Constantin Mălinaș,
plecat la cele vesnice de mai
mulți ani, face o prezentare a poetului Vadim Bacinschi: ”Născut în anul 1958
în satul Răcești, din județul Soroca, Republica
Moldova. A absolvit Facultatea
de ziaristică a Universității din Chișinău, respectiv
din anul 1987 se stabilește la
Odesa, unde locuiește și acum. Publică versuri în periodice din Republica
Moldova și debutează editorial în culegerea ”Anotimpuri” din anul 1989, de la
Chișinău, având poezii și în alte culegeri colective.
Poemele din acest volum fac
parte dintr-un ciclu amplu, dedicat punctual unor locuri, momente și persoane
din trecutul și prezentul așezărilor românești sud-basarabene. Cu autorul ne-am
întâlnit la bustul, azi dispărut, a lui Mihai Eminescu, de la Odesa, în ziua de
21 iunie 1999, de unde a urmat apariția în revista ”Familia română”, a șase
poeme, dintre cele prezentate în acest volum”.
(”Cântece pentru
Basarabia”, pagina 61,).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu