„La
rabbia e l'orgoglio” - Trădarea și sinuciderea Europei
Ion
Măldărescu
30
Aprilie 2023
În urmă cu 21 de ani, jurnalista italiană
Oriana Fallaci publica un excepțional eseu cu titlul sugestiv „La rabia e
l'orgoglio” (Furia și mândria)[1]. Un eseu
care a generat înfricoșare și temeri serioase. Chiar dacă astăzi trăim
monstruozități de neconceput, apariția eseului a fost încă de pe atunci un
strigăt de alertă, de trezire la realitate, un eseu vizionar, corespondent
timpului prezent, cu privire la distrugerea civilizaţiei europene, chiar
planetare, la care asistăm neputincioși
și impasibili.
Scriam cândva că extinderea Imperiului
Roman, expansiunea lui Napoleon Buonaparte, Blitz-Krieg-ul alimentat generos de
„aliați”, Uniunea Europeană și războaiele de agresiune americane împotriva
Vietnamului, Irakului, Iugoslaviei, Libiei, Afganistanului… au urmărit/urmăresc
același scop: dictatura și controlul general, suplimentate cu modalități
criminale ale sceleraților doritori de putere absolută și control total. Să nu
uităm: vechile „imperii” s-au prăbușit…
Astăzi, majoritatea europenilor viețuiesc
în lagărul concentraționar înstelat - subordonat GloboCap via U.S.A. - lagărul
care a provocat năvălirile barbare ale secolului al XXI-lea și incendierea
Catedralei Notre-Dame din Paris, năvăliri concepute pentru metisarea populației după canoanele
Caudenhove-Kalergiene. „Scăparea” intenționată a Covidului-19 a
folosit/folosește „multiculturalismului” neo-marxist în scopul distrugerii
civilizației umane, decimarea populației în spirit Fauci-Bill Gates via Klauss
Schwabb-Davos & Biden-Washington D.C., prin maladii criminale create de
acești Frankensteini moderni și aruncate asupra oamenirii, prin arderea de vii
a pacienților în spitale incendiate... prin „sparanghelizarea” lockdownurilor,
prin barbarizarea educației școlare, prin confiscarea copiilor, prin controlul
total al individului… Toate acestea nu fac parte din vreo „teorie a
conspirației”, ci demonstrează că omul prezentului se află în doliu după
decesul „Drepturilor omului”, care au sucombat odată cu lansarea Covid-19 și a
vaccinului asasin, generator de „moarte subită”.
In cadrul celei de-a treia sesiuni a
Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (O.N.U.), printr-un act
istoric, Declarația Universală a Drepturilor Omului (D.U.D.O.) a fost adoptată
în 1948 prin Rezoluția 217, dar D.U.D.O. nu este un tratat internațional ce ar
implica unele consecințe juridice în cazul încălcării acesteia, fiind concepută
ca un „ideal comun atins pentru toate popoarele și națiunile”. Printre
drepturile garantate de declarație se
numărau: „drepturi civile: dreptul la viață, libertatea și securitatea
persoanei, viață privată și de familie, inviolabilitatea locuinței, secretul
corespondenței, onoare și demnitate; libera circulație, căsătorie și
întemeierea familiei, întrunire pașnică; drepturi politice: dreptul la azil,
cetățenie, alegeri; drepturi economice: dreptul la proprietate, retribuție
egală pentru munca egală; drepturi procedurale: dreptul de a fi un subiect de
drept, dreptul la recurs efectiv, la un proces echitabil; drepturi sociale:
asigurări sociale, muncă, dreptul de a înființa sindicate; dreptul la odihnă și
timp liber, la un nivel de trai decent și asigurare în caz de boală, șomaj,
văduvie, bătrânețe; dreptul la educație”...
Jefuită postbelic de U.R.S.S., România
și-a scuturat jugul și a marșat pe cont propriu pentru că a avut conducători
patrioți. Ajunsese „prea sus”, așa că, susținută de adversarii sovietelor numai
atât cât le-a convenit, Gorbaciov și Bush sr. au decis că „«maurul» își făcuse
datoria”. Și «maurul» a trebuit să moară. După evenimentele din decembrie 1989,
România a fost literalmente vandalizată cu ajutorul cozilor de topor autohtone,
furată și distrusă de păsărea de pradă - depravata Uniune Europeană și
instituțiile ei agresoare. Avusese dreptate Molotov în 1944, când a spus
delegaților români la Moscova: „… să nu ne cereți lemn din pădurile Siberiei…
aveți voi destule cozi de topor în țară!”.
Tare mult mi-aş fi dorit ca în clipele de
cumpănă pe care le trăim să pot afirma asemenea Orianei Fallaci, când scria
despre ţara ei, să pot striga și eu din răsputeri despre Ţara mea, România că
este: „O Patrie curajoasă, demnă, serioasă, care nu se predă dușmanului, care
nu se lasă intimidată de cel care deschide larg ușile agresorului, care nu se
lasă șantajată sau prostită din nou de absurdul acelui «politicaly correct»,
care este mândră de identitatea sa, care salută drapelul în poziție de
„drepți”, nu „ducând mâna la șezut”. Dar n-a fost să fie! Ce-a ajuns România în
trei decenii? Cei trei „escu” și „aniss”, fiecare dintre ei erijându-se în „Il
capo dei capi” ai hoardei mafiote postdecembriste, i-au subminat economia, au
sărăcit-o. Trădătorii și piraţii-mercenari au molestat-o, au înlănțuit-o și a
expus-o la tarabă pentru vânzare. Au transformat poporul românesc într-o
cireadă, într-o „turmă de oi dusă spre prăpastie de nişte ciobani tâmpiţi”[2]!
În folosul cui? Al aceleiași creații frankensteiniene – Uniunea Europeană.
La finele anului 2014, la şefia familiei
mafiote dâmbovițene a fost instalat „Il capo dei capi” obedient GloboCap Davos
via Bruxelles, via Berlin, via Viena, via… un anti-român dovedit, o slugă
aservită intereselor corporaţiilor transnaţionale şi Noii Ordini Mondiale, care
a reușit să declare public România - „stat eșuat”. Toate acestea dau greutate
cuvintelor lui Alexandu Vlahuță din celebra sa poezie: „Minciuna stă cu regele
la masă/ Doar asta-i cam de multișor poveste:/ De când sunt regi, de când
minciuna este,/ Duc laolaltă cea mai buna casă…”. Așadar, putem afirma fără
putință de tăgadă că de aproape 34 de ani, trădarea și minciuna stau cu «Cei
trei «escu», cu «aniss» și guvernele lor la masă!
Atunci cum să nu-i dăm dreptate Orianei
Fallaci pentru cuvintele sale: „…pentru mine, Europa înseamnă cultura căreia îi
aparțin, civilizația de care sunt mândră. Și acest cinic club financiar care nu
apără deloc cultura și civilizația, ci le vinde pentru a-și băga în buzunar
jegoșii petrodolari, acest mizerabil loc unde se trăncănește cu bâlbâieli
despre similitudini culturale cu Orientul Mijlociu, care pupă picioarele
invadatorilor, îi cheamă, această Uniune Europeană care nu e bună de nimic…
Este sinuciderea Europei”. […] Suprapatria voastră, suprastatul vostru,
supranațiunea voastră, ținute laolaltă numai de ideologia banului, se va
destrăma ca Uniunea Sovietică. Europa vorbește franceza, engleza, germana,
spaniola, italiana, greaca, olandeza, malteza, suedeza, daneza, norvegiana,
maghiara, portugheza, finlandeza, ceha, poloneza, slovaca, româna, bulgara,
lituaniana, estona, letona, etc. Și fiecare dintre aceste limbi reprezintă o patrie.
O natură, o istorie, un patrimoniu de idei, de obiceiuri și de sentimente, deci
un tezaur de ocrotit.
Patria nu este o opinie. Sau un drapel, și
atât. Patria este o legătură făcută din multe legături care sunt în carnea și
în sufletul nostru, în memoria noastră genetică. Este o legătură care nu se
poate rupe ca un fir de păr enervant […]”[2].
Notă - Oriana Fallaci (n. 29 iunie 1929,
Florență, Italia - d. 15 septembrie 2006, Florența, Italia) - jurnalistă și scriitoare italiană cunoscută prin numeroasele interviuri cu
marile personalități politice din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Aranjament grafic - I.M.
-----------------------------------------------------
[1]
General Br. (rtg) Gheorghe Văduva
[2]
Citiți articolul Oriana Fallaci, La Rabbia e l'Orgoglio (Furia şi orgoliul),
Editura BUR Biblioteca Univ Rizzoli -
https://www.art-emis.ro/analize/acel-club-financiar-falit-numit-uniunea-europeana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu