Ion Pena
– Debutează publicistic
pe 15 aprilie 1932 în „Revista – SO4H2", din Turnu Măgurele, cu poezia
„Alpinism", scrisă pe când avea 17 ani. Traduce şi publică, împreună cu
Ştefan Baljalarschi, „Poemele mele" de Serghei Esenin.
– De tânăr, Pena şi-a
creat adversităţi publicând tot în anul 1932 (21 de ani), texte prin care se
delimitează de „exclusivismul rasei şi culturii germane”, în care-l combate pe
Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului şi
istoric german, un critic fervent al latinităţii.
– Fiind simpatizant şi
susţinător al ţărăniştilor, în aprilie 1933 (22 de ani), publică poezia „Noapte la Turnu Măgurele" în „Graiul
tineretului ţărănist” – Organ al Tineretului Naţional Tărănesc din
Teleorman, care apărea sub coordonarea unui comitet. Tot aici îi apar
articole în care susţine cauza ţăranului roman.
Astfel, în articolul „Atotputernicia latifundiară", Pena subliniază
că „Statul român este un stat de ţărani.
Încercările care tind să facă din el amestec de laborator, cu consistenţă
artificială, sunt sortite să se sfărâme mai devreme sau mai târziu şi să
tulbure numai evoluţia naturală a lucrurilor, aruncând-o în regres sau în
împietrire. Şi totuşi istoria noastră contemporană nu este decât lupta surdă şi pe
planuri multiple, dusă împotriva emancipării ţărănimii.
Nu există proces istoric mai nedrept şi mai dureros, la
noi, decât acel al ţărănimii din'naintea războiului. O clasă care deţinea
aproape 90 % din populaţie, în loc să guverneze era guvernată de o minoritate
infimă, care o înhăma fără nicio măsură la carul intereselor sale. Burghezia
română prin reprezentantul său politic – partidul liberal – duce aceeaşi
politică de ignorare a nevoilor ţărăneşti. Dealtfel interesele sale nu erau altele,
fiindcă orice s-ar spune, partidul liberal nu era atunci decât ediţia a
doua a conservatorismului", „Reforma agrară care s-a făcut după război, ca
să se împiedice bolşevizarea tării – nu de dragul omeniei, cum fals se arată de
unii – a fost compromisă din cauză că s-a pus în posesia lotului un ţăran
rămas la arhaice metode de cultură şi lipsit de inventar agricol. Acesta
este ţăranul format de latifundiarul român, fie el
„conservator" sau „liberal."
– În articolul
„Rechizitoriu", publicat pe 1 martie 1934 (23 de ani), Pena îşi
manifestă temerile legate de posibilitatea începerii unui nou război
mondial: „Nu se poate contesta de nimeni că evenimentele şi
orientările internaţionale se succed cu o convergenţă diabolică spre un nou
război. Din neliniştea şi nervozitatea care există în toate cancelariile
europene se ghiceşte, cu prisosinţă, sensul grav al timpului pe care îl
parcurgem. Nu-şi face nimeni nicio iluzie asupra viitorului steagului alb. „Pax
perpetua", care a putut să încolţeasca în creierele înfierbântate de
credinţă ale călugărilor din evul mediu, pe care Woodrow Wilson (n.n.
preşedinte al Statelor Unite ale Americii) a trâmbiţat-o lumii şi a dăruit-o
Europei cu paragrafe de cod civil, căreia Briand (n.n. prim ministru al
Franţei, in 1926 a primit Premiul Nobel pentru Pace) i-a adus jertfă toată
naivitatea sa copilărească şi din care numai Stresseman (n.n. ministru de
externe al Germaniei) a ştiut să culeagă roade bune, este astăzi cu desăvarşire
compromisă."
„Din nenorocire, scadenţa
fatală a fost infinit mai apropiată, decât putea să creadă oricine. Areopagul
de la Geneva îşi plânge astăzi ruinele fiindcă i s-a dezvelit, în sfârşit,
goliciunea ieftină din care a întreţinut, cu inconştienţă, un mit al păcii,
timp de un deceniu şi jumătate.", „Liga naţiunilor s-a dovedit, singură,
un templu al neputinţei şi al ipocriziei", „Nimeni n-a subminat mai mult
pacea şi n-a pregatit mai bine drumul unei noi încercări, decât liga
naţiunilor. Acesta este adevărul urât – ca oricare altul – dar de necontestat
şi de dovedit oricând. Căci toţi câţi s-au adunat acolo, în numele ei, n-au
venit deloc cu gândul păcii, ci au formulat numai revendicări în lumina
mondială", „Copiii ligii naţiunilor sunt gata să se ia de păr şi ea se ascunde
neputincioasă. Bine că nu mai are, cel puţin acum, curajul inconştienţei fără
margini ca să mai arunce, în spaţiu, lozinca concordiei universale, de care
italianul cu uitătură cruntă şi-a bătut joc o viaţă întreagă şi pe care fratele
său proaspăt – Hitler – a înmormântat-o înaintea constituţiei de la
Weimar", „Campionul războiului şi revizuirii tratatelor, de la Roma,
Germania cu intenţii hotărat revanşarde şi Anglia şovaielnică în mâinile
nehotărâtului vizionar MacDonald (n.n. prim ministru al Regatului Unit)
(fereşte-ne Doamne de vizionari!) marchează impresionate chemări la realitate
care nu mai pot fi ignorate de niciun cap întreg. Bethmann – Hollveg (n.n.
cancelarul Germaniei) vorbea odată de „petecele de hârtie". Nu sunt de
atunci decât aproximativ 20 de ani dar vorba lui s-a uitat prea repede. Să nu
se piardă însă, din vedere, că odată va reveni iarăşi de actualitate, de o
tragică actualitate."
---------------------------
În ultimii 3 ani,
despre Ion Pena au apărut articole în multe publicaţii tipărite sau online,
între ele aflându-se şi ziarele generaliste Adevărul, Puterea, Unirea,
romania Libera şi Evenimentul zilei, care au tiraje importante. Sunt sute,
rmii de persoane care au citit despre viaţa
lui tragică sau din epigramele
şi poeziile sale, or măcar au auzit de el. De mare ajutor a fost şi este
internetul prin Facebook,
Wikipedia, paginile cu profil literar, etc.
Semnalele venite spun că a venit vremea ca Pena să fie scos la lumină pentru o nouă viaţă. Citindu-i scrierile, atâtea câte s-au
mai găsit, va exista prin fiecare dintre noi,
determinând poate şi lumea literară să-l ia în considerare pe
viitor. Bine ai venit din lumea umbrelor Ion Pena!
----------------------------------------------------------------
- Lucian Vasiliu, membru USR:
“Pe tânărul POET Ion PENA îl situez la înălțimi valorice compatibile (păstrând
proporțiile) ca registru, vocabular, teme, în companie prestigioasă, precum
ARGHEZI, BACOVIA, Dimitrie STELARU, Constant TONEGARU, ieșeanul Mircea POPOVICI
sau Emil BOTTA (născut tot în anul 1911).
- Sonetistul Adrian
Munteanu, membru USR: "Ion C Pena are viziune si energie asemeni lui
Goga (in vremurile lui bune), o poezie care astazi se poarta mai rar.
Poate doar Grigore Vieru sa se apropie si uneori Paunescu"
------------------
Gheorghe Grigurcu: „De-o
preţuire aparte merită scrierea în proză a lui Ion Pena, Moneda fantazienilor
(1937 - 1938) care oferă o viziune surprinzător anticipativă a ceea ce va
reprezenta la noi societatea „socialistă”. Cu o amărăciune ascunsă sub o relaxare
candid exaltată, autorul descrie fenomenele totalitarismului ce se va instaura
după moartea sa, de la cinismul viclean al dictaturii şi eşafodajul economic
inuman, la distrugerea proprietăţii private, deopotrivă la oraş şi la sat, la
propaganda deşănţată şi ideologizarea obligatorie. E o operă de ţinută
orwelliană, cu impresionante vaticinări, singulară, după cît se pare, în
literele noastre. Negreşit, Ion Pena merită de acum încolo o susţinută atenţie
recuperatoare.”
Doamne, ajuta !
marin scarlat
0724002535
Complectare:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu