Învierea
Domnului - împărtășirea de viața
†
Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului
15
Aprilie 2023
Prin
harul lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Râmnicului
Preacuviosului
cin monahal, preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din cuprinsul
Arhiepiscopiei Râmnicului,
Har,
milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi
părintești binecuvântări!
Preacuvioși
și Preacucernici Părinți,
Iubiți
fii și fiice duhovnicești,
Hristos
a înviat !
Invierea, la care ne-a făcut părtași
Dumnezeu prin Fiul Său, Mântuitorul nostru Hristos, este taina desăvârșitei
apropieri de El, taina în care Lumina și Viața dumnezeiască au risipit „umbra
morții” (Isaia IX, 1) și au strălucit în întuneric, dăruindu-ne posibilitatea
de a înțelege răsplata credinței: trecerea de la moarte la nemurire și
împărtășirea de viața cea veșnică.
Astăzi lumea întreagă este chemată la
prăznuire, spre a aduce slavă Preasfintei Treimi, întrucât în taina morții și a
Învierii Domnului se arată iubirea veșnică a lui Dumnezeu, Care „este Izvorul
Vieţii” (Psalmul XXXV, 9). „Întru El era viață și viața era lumina
oamenilor”(Ioan I, 4), pentru că dintru început, Dumnezeu l-a plăsmuit pe om și
a suflat asupra lui „suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie” (Facerea
II, 7), putând privi la Dumnezeu întru bucuria și desfătarea cerească a
Raiului. Dumnezeu ne-a creat pentru fericirea veșnică și, de aceea, „în Rai,
Adam vedea cu o minte care era plină de iubire, cu un suflet umplut de puterea
Duhului dumnezeiesc, pentru că trăia într-o creaţie plină de Duhul
dumnezeiesc”.
Dintru început, omul a fost chemat să
aleagă calea arătată de Dumnezeu, cea a împlinirii poruncii date de El, pentru
a crește în virtute, a-L cunoaște și a se împărtăși veșnic de slava Creatorului
său. În starea primordială, Adam a avut nemurirea potenţială şi slava
potenţială, dar s-a dezbrăcat de ele prin cădere, împreună cu toţi urmaşii,
„pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică”
(Romani VI, 23). Însă, „Dumnezeu aşa a
iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El
să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan III, 16-17). Acesta a fost motivul
pentru care Cuvântul lui Dumnezeu a unit în ipostasul Său firea dumnezeiască cu
firea omenească, în chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit.
Fiul lui Dumnezeu a venit în lume să slujească şi „să-Şi dea sufletul
răscumpărare pentru mulţi” (Marcu X, 45), ca lumea „viaţă să aibă şi din belşug
să aibă” (Ioan X, 10).
Iubiți
fii și fiice duhovnicești,
„In mormânt, Viață,/ Pus ai fost,
Hristoase”, am cântat împreună la slujba Prohodului unde am preaslăvit Sfintele
Pătimiri ale Mântuitorului Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel sfânt, fără de
răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi şi mai presus decât cerurile,
Care, prin Jertfa Sa unică, prin ascultarea până la moartea cea de bunăvoie
(Luca XXIII, 43; Filipeni II, 8-11), a dezlegat frica osândirii cu puterea
Crucii celei de viață făcătoare, a risipit groaza morţii și ne-a ridicat din
„împărăţia întunericului” (Coloseni I, 13). „Cine cunoaşte taina Crucii şi
mormântul lui Hristos cunoaşte înţelesul făpturilor – spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul. Cel care a învăţat înţelesul ascuns al Învierii cunoaşte rostul
pentru care Dumnezeu de la început a făcut tot ceea ce există”.
Dragostea lui Dumnezeu „a pironit păcatul
lumii, a gustat moartea şi a pogorât întru cele mai de jos ale iadului”, ca să
ne dea „putinţa de a vedea de pe acum slava Învierii Lui tainice”, în
perspectiva eshatologică a vieții veșnice, după cum ne încredințează și
cântarea Bisericii care spune: „cu moartea Ta cea de voie şi de viață făcătoare,
Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu ne-ai deschis nouă
Raiul cel de demult, şi înviind din morţi, ai izbăvit din stricăciune viaţa
noastră”.
Prin voința Sa omenească, alăturată și susținută de voia
dumnezeiască, Fiul lui Dumnezeu a dărâmat peretele despărţitor dintre om şi
Dumnezeu și a restaurat şi înnoit chipul Său din noi, care fusese întunecat şi
desfigurat de răutatea păcatului, și, după ce S-a pogorât în iad, a înviat din
mormânt cu trupul Său îndumnezeit, în care era cuprinsă şi recapitulată
întreaga omenire.
„Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe
moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!” Nu doar acelora le-a
dăruit viață veșnică, ci tuturor celor ce mărturisesc credința în Înviere. Mai
mult decât atât, starea de jertfă şi viaţa nouă la care a ajuns trupul
Mântuitorului Hristos jertfit şi înviat oferă oamenilor posibilitatea de a
participa la viaţa dumnezeiască, iar în acest urcuș duhovnicesc Domnul Cel
Înviat este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan XIV, 6). Prin „El avem viaţa şi
mişcarea şi fiinţa” (Fapte XVII, 28) și ne încredințăm că „suntem de neam din
Dumnezeu” (Fapte XVII, 29).
În Omilia la Sfânta și Marea Sâmbătă,
Sfântul Epifanie de Salamina evidențiază universalitatea mântuirii realizată de
Mântuitorul Hristos: „Două popoare au fost de față în Sion la momentul
pătimirii lui Hristos: iudeii și neamurile; doi conducători lumești: Pilat și
Irod; doi arhierei: Anna și Caiafa; ca să fie și două Paști: pe de o parte cel
care se sfârșește, iar pe de alta cel căruia Hristos îi pune început. Două
jertfe se săvârșeau în aceeași seară, pentru că se lucrau și două mântuiri,
adică a celor vii și a celor morți. Iudeii legau mielul de jertfă pentru
junghiere, pe când neamurile, pe Dumnezeu în trup. Primii priveau umbra, pe
când ceilalți alergau la Soarele-Dumnezeu. Cei care L-au legat pe Hristos se
depărtau, iar neamurile Îl primeau cu inimă aprinsă. Unii aduceau jertfă de
animale, ceilalți jertfa Trupului dumnezeiesc. Iudeii comemorau trecerea lor
din Egipt, iar cei dintre neamuri prevesteau răscumpărarea din rătăcire. Și
unde se întâmplau acestea? În Sion, cetatea Marelui Împărat, în care s-a lucrat
mântuirea în mijlocul pământului, în mijlocul a două vieți fiind cunoscut
Iisus, dumnezeiescul Fiu; în mijlocul Tatălui și al Duhului, al celor Două
Vieți, Viață din Viață, zice, făcându-Se cunoscut ca fiind viu; în mijlocul
îngerilor și al oamenilor născut în iesle; în mijlocul celor două popoare
aflându-se Piatra cea din capul unghiului, în mijlocul Legii și al prorocilor
vestită; în mijlocul lui Moise și al lui Ilie arătându-Se pe munte; în mijlocul
celor doi tâlhari fiind cunoscut Dumnezeu de către tâlharul cel recunoscător;
în mijlocul vieții prezente și al celei viitoare stând ca Judecător veșnic;
astăzi, în mijlocul celor vii și al celor morți, făcându-Se de două ori viață
și mântuire”.
Prin Înviere, Fiul lui Dumnezeu a oferit
tuturor „începutul altei vieţi, veşnice”, în Dumnezeu, dezvăluind adâncul cel
mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti. De aceea, se cuvine la acest Slăvit
Praznic să ne lăsăm învăluiți de iubirea dumnezeiască cea dătătoare de viață,
înțelegând că viaţa fiecăruia dintre noi este așezată sub adumbrirea Fiului lui
Dumnezeu întrupat, răstignit și înviat. Hristos Domnul ne-a trecut din moarte
către viață și de la pământ către nemărginirea cerului, pentru ca să Se
preaslăvească întru noi, căci „a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi
nemurirea, prin Evanghelie” (II Timotei I, 10).
„Viaţa S-a arătat şi am văzut-o şi
mărturisim şi vă vestim viaţa de veci” (I Ioan I, 2) pentru că Domnul Iisus
Hristos Cel Înviat este Cel Care-i învie în chip duhovnicesc, prin Duhul Sfânt,
pe cei ce se fac fii ai lui Dumnezeu. Pentru aceea, spune Părintele Stăniloae,
Mântuitorul „face totul ca să-i convingă pe oameni despre Învierea Sa, așa cum
a făcut totul ca să-i convingă în timpul propovăduirii despre dumnezeirea Sa.
Voia să le dea oamenilor putința să creadă în viața lor viitoare prin unirea cu
El ca Fiul lui Dumnezeu venit între ei. Își face din Înviere supremul argument
al dumnezeirii Sale şi al folosului coborârii Sale ca Dumnezeu în calitate de
om”.
Pentru a ne împărtăși de Hristos, Viața
lumii, suntem chemați să primim „pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine
mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da
pentru viaţa lumii - spune Domnul - este trupul Meu” (Ioan VI, 51).
Începutul vieții veșnice îl facem atunci
când ne împărtășim cu Trupul cel înviat al Domnului nostru Iisus Hristos, Care
ni Se oferă „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci” după cum ne
încredințează Însuși Cuvântul lui Dumnezeu, „pâinea vieții” (Ioan VI, 35): „cel
ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia
în ziua cea de apoi” (Ioan VI, 54). Euharistia cuprinde ea însăși taina
Răstignirii și a Învierii, după cum evidenția Părintele Dumitru Stăniloae:
„dacă Hristos nu S-ar fi răstignit şi n-ar fi înviat, n-ar fi fost posibilă
Cina cea de Taină şi Euharistia din Biserică. Euharistia de la Cina cea de
Taină este anticiparea tainică a jertfei de pe Golgota şi a Învierii. Este
dovada că Hristos a trăit la Cina cea de Taină în mod tainic jertfa şi învierea
Sa, așa cum le va trăi în Euharistia Bisericii, ca să le imprime şi în trupul
şi sângele nostru”.
„Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se
va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă” (Coloseni
III, 4). De altfel, viața noastră se îndreaptă către Paștele cel veșnic, unde
este „fericitul ospăț al lui Hristos, masa bogată a veșnicelor bunătăți și
băutura nouă despre care zice Hristos: «Nu voi mai bea de acum din acest rod al
viței, până ce nu-l voi bea cu voi, nou, în Împărăția Tatălui Meu»” (Matei
XXVI, 29).
În felul acesta, Îl descoperim pe
Mântuitorul Hristos ca pe Izvorul vieții și al nemuririi, Care, atunci când
sălășluiește în inima noastră ne îndestulează cu darurile Sale nepieritoare și
veșnice. În Pateric se spune că „un frate a întrebat pe unul din părinţi: «Ce
este viaţa?» Şi acela, răspunzând, a zis: «Gură care spune adevărul, trup
sfânt, inimă curată, gânduri ce nu cutreieră prin lume, cântare cu străpungere
de inimă, a petrece în liniştire şi nimic altceva cugetând afară de aşteptarea
cu nădejde a Domnului»”.
Dreptslăvitori
creștini, preacuvioși și preacucernici părinți,
Fiind mărturisitori ai Învierii și
străduindu-ne să-L sălășluim pe Hristos Cel Înviat în inima noastră, ne sfințim
viața, urmând îndemnului Sfântului Apostol Pavel: „dacă aţi înviat împreună cu
Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui
Dumnezeu. Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ, căci viaţa voastră este
ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu” (Coloseni III, 1-3). Deschizându-ne inimile
și sufletele înaintea Jertfei și a Învierii Fiului lui Dumnezeu, să călătorim
pe calea desăvârșirii înțelegând că „Hristos este viața voastră” (Coloseni III,
4). Însă noi „nu suntem rupți de viața pământească pentru că avem privirile
îndreptate, concentrate spre cer. Înaintăm spre lumea de dincolo luptând aici
pentru a ajunge acolo încununați de prezența lui Hristos, a Duhului Sfânt în
noi. Aici creștem, aici trebuie să lucrăm, chiar și în viața socială, în
perspectiva vieții de dincolo. Fără viața pământească nu putem crește. Este
ceea ce fac sfinții. Făcând voia lui Dumnezeu, ei trăiesc pe pământ ca în cer”.
Domnul Hristos ne-a descoperit iubirea lui
Dumnezeu față de noi, însă ne-a învățat faptele iubirii pentru ca și noi să
îndrăznim întru împlinirea lor. Arhiereul Cel veşnic S-a adus jertfă fără
prihană pentru păcatele noastre (Galateni I, 4) ca, prin Înviere, să iradieze
viața dumnezeiască în cei ce se împărtășesc de darurile cerești, prin lucrarea
virtuților, iubirea de Dumnezeu și a semenilor. Patimile, Răstignirea și
Învierea Domnului ne învață că nimeni nu poate învia dacă nu s-a jertfit mai
întâi în focul iubirii față de semeni.
Învierea Domnului este chezășia învierii
noastre și, de aceea, să primim această lumină și bucurie cerească privind la
Taina Crucii Mântuitorului, dar și la crucea suferințelor celor apropiați nouă:
bătrâni, orfani, persoane aflate pe patul de suferință, refugiați ori
năpăstuiți ai vremurilor, căutând ca prin bunătatea inimii să-L întâlnim pe
Hristos Cel Înviat, Dătătorul Vieții și al bunătăților cerești. Iubirea față de
aproapele izvorăște din iubirea față de Dumnezeu și, de aceea, împreună să
devenim fii ai Învierii, pentru că doar astfel, în solidaritate și comuniune,
suntem chemați să moștenim viața cea veșnică (Matei XXV, 34). Tot din paginile Patericului aflăm cum și un
simplu cuvânt de mângâiere și de îmbărbătare pentru cel aflat în deznădejde
valorează mult înaintea lui Dumnezeu, căci „zicea avva Isidor Pelusiotul, că
viața fără de cuvânt mai mult folosește decât cuvântul fără viață. Căci viața
și tăcând folosește, iar cuvântul și strigând supără. Dar dacă și cuvântul și
viața se vor întâlni, fac o icoană a toată înțelepciunea”.
Pentru aceasta, Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române a hotărât ca în acest an să purtăm o grijă aparte persoanelor
vârstnice, împărtășindu-le din bunătatea și curăția inimii noastre alese daruri
spirituale și materiale. Alături de persoanele vârstnice, în inima noastră
bunătatea și delicatețea întâlnesc nemăsurata milostivire a Stăpânului,
devenind semnele învierii noastre întru Domnul.
Iubiți
părinți și dreptslăvitori creştini,
Vă reamintim, ca în fiecare an, că în
Duminica a treia după Paști, numită a Mironosițelor, anul acesta în ziua de 30
aprilie, prăznuim Aducerea în Oltenia a moaștelor Sfântului Ierarh Calinic de
la Cernica, Episcopul Râmnicului. Sărbătoarea are o însemnătate deosebită
pentru această eparhie, întrucât, în viața sa, Sfântul Ierarh Calinic a iradiat
lumina lui Hristos Cel înviat și a ajuns „la măsura vârstei deplinătății lui
Hristos” (Efeseni IV, 13), pe care a temeluit întărirea vieții duhovnicești a
întregii Eparhii.
Astfel, vă așteptăm la Catedrala
Arhiepiscopală Sfântul Ierarh Nicolae în data de 30 aprilie, să mulțumim
binefacerilor dăruite de Preamilostivul Dumnezeu pentru rugăciunile Sfântului
Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, care ne cheamă și ne
păstrează în iubirea milostivă a Mântuitorului Hristos Cel înviat din morți,
pentru ca viața noastră să primească cununa sfințeniei și a binecuvântării
Preasfintei Treimi.
Ne rugăm ca Sfânta Sărbătoare a Învierii
Domnului nostru Iisus Hristos să aducă în sufletele noastre, ale tuturor, pacea
și bucuria din Lumina cea neînserată, „întru înnoirea vieţii” (Romani VI, 3),
spre veșnică sălășluire în Împărăția Sa cea cerească.
Hristos
a înviat!
Al
vostru al tuturor, de tot binele voitor şi către Hristos Domnul, Cel Înviat din
morți, rugător,
† Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu