sâmbătă, 1 august 2020
IOAN MICLAU - RECENZIE: - URME – o noua carte a dlui. Pr.Prof.Dr. Al.Stănciulescu Bârda
De la Biblioteca ”Mihai Eminescu”-CRINGILA, N.S.W.
(Din nou despre cartea ”URME”, a autorului Pr.
Al.Stănciulescu Bârda, eminentul om de cultură și slujitor al Bisericii
Creștine Ortodoxe Române. Dar, și drept mulțumire pentru cărțile dăruite
de domnia sa, nouă romînilor-australieni).
RECENZIE:
-URME – o noua carte a dlui. Pr.Prof.Dr.
Al.Stănciulescu Bârda
A evoca
opera și personalitatea dlui.Al.Stanciulescu Barda este o treabă nu prea ușoara; dar, dacă ai
avut fericirea a cunoaște mai îndeaproape opera, preocupările, strădaniile si
nădejdile acestui erudit scriitor, in paralel
cu misiunea sa apostolică, deasemenea vrednică de apreciat, vei descoperi că ai
la îndemână o imensă posibilitate și forță narativă ziditoare, tocmai pe baza
faptelor Domniei Sale.
Eu am avut fericirea aceasta, deși nu
ne-am întâlnit niciodată, însă lungul șir al anilor în care am avut bucuria a
primii cărți editate la Editura “Cuget Românesc”-Bârda, al cărei editor este
domnia sa, să primesc cu regularitate publicația “Scrisoare Pastorală”, volume
cu Viețile Sfinților, istorie și literatură, etc. Am avut fericirea să mi
se publice și câteva cărți de ale mele la acestă Editura al Parohiei Ortodoxe
Romane – Malovăț, și să mă bucur de criticile editorului. Este limpede căci
eram pe deplin îndreptățit a purta respect unei asemenea personalități de seama a culturii romanești. Citeam, și
citesc in continuare acele cărți cu teme religioase, simțindu-mă atras, ca pe
timp de o vară cu secetă, la acea fântână a cărei izvor izvora apa tămăduitoare
și alinare sufletească de emigrant.
Această noua carte, URME, ajunsă in
Australia și dăruită nouă românilor-australieni, îmi apare mie asemenea unui
diamant cu fețe strălucitoare, adevărate oglinzi fermecătoare. Eposul popular
românesc iese la lumină cu fiecare ocazie, iar autorul cunoaște mai bine ca
oricine obiceiul si tradiția locului natal din Malovat si Mehedinti in general,
Preot fiind. A prezenta acum această carte nu înseamnă a o judeca, ci mai pe
înțelesul ideii mele, ai face recomandarea binemeritată cititorului doritor a
citi o carte bună, creștină de bună creștere și educație.
Asadar, autorul conștiincios ca de
fiecare dată, și-a structurat cartea pe teme și idei, în exact zece (10) părți.
Fiecare “parte” are un titlu care de fapt spune cititorului despre tema ce o
cuprinde. Imediat vine un subtitlu, care este în același timp titlul povestirii/narațiunii
ce urmează a fi citită.
Pentru ca să observăm cât de
ingenios și totodată simplă este gândită și așezată această structură de carte,
prezentăm câteva exemple:
Partea I-a
File de legendă.
Zidina.
Partea a II-a
Oameni, fapte și întâmplări de
altădată.
Vărarul
Popa Dric
Baba Stana lui Ciovica
Norocul.
Bineînțeles că povestirile curg după cum
le este subiectul imediat după fiecare titlu!
Zidina, este o scriere, o legenda din istoria războaielor
lui Traian de cucerire a Daciei. Deosebit de interesantă cu dezvăluiri care aruncă
lumini asupra multor realități istorice. Legenda Zidinei are un fond tragic în
final, deșii tot tragismul pornește dintr-o iubire, dar necreștină, fiindcă Traian
marele împarat o dorea de soție, dar Zidina era sora lui, iar aceasta nu putea
să înțeleagă această afacere.O înțelegea în schimb a fi o adevărată
anormalitate.
Caută prin orice mijloace să
evite căsătoria. Ea dezvăluie înțelepului Crispus:
“Dar nu vreau să mă mărit cu
el, întelegi? Mi-e frate!” Prințesa Zidina
la chemat la ea si pe unul din sfetnicii împăratului, pe consulul Claudius,
si la întrebat așa: “Grăește-mi, prea înțeleptule Claudius, care este lucrul
cel mai greu de care-i este teamă împăratului?”(URME, Zidina, pag.13)
Acesta răspunde:
“Măria-ta, în aceste vremuri
lucrul cel mai greu din lume pentru prea puternicul împărat al tuturor
popoarelor este cucerirea Daciei. Aceasta este o țară mare, frumoasă și bogată
în părțile de nord ale nemăsuratului imperiu, dincolo de apele marelui
Danubius. Are un popor viteaz, cum nu ia fost dat împaratului să vadă încă până
acum și cu conducători înțelepți și puternici”. (URME, Zidina, pag.13) Discuția lor continuă, iar cititorul va afla
cum în continuare prințesa Zidina, cu gând de al face pe împărat să-și retragă
pretentia, îi cere acestuia să cucereasca Dacia. S-a înourat Traian, dar din
ambiție și mândrie și-a pus legiunile în mișcare înspre Dacia mult dorită. Vom
afla apoi din legendă cum Zidina vine in Dacia, se împrietenește cu o fata Dacă
de familie nobiliara a lui Decebal, cu care de îndata conversează in limba
comună, limba care de fapt se vorbea peste tot aici in această țară mare. In
final Traian iese învingator, Zidina se retrage la un moment dat lăsând
impresia că dorește să se plimbe pe acel minunat și faimos pod ridicat peste
Dunăre la Drobeta Turnu Severin, și de acolo, copleșită de nesăbuința fratelui
ei, se lasă ca o umbră in volburoasele valuri ale Dunării, care o înghit cu
repeziciune; împăratul Traian ii caută trupul peste tot, dar Zidina nu a mai
fost găsită. Plin de tristete împăratul își adună legiunile lui, mai mult pierdut
decat învingator, reintorcându-se pe drumul pe care a venit.
Respectul deosebit ce trebuie acordat
dlui. Al.Stanciulescu Barda este pentru faptul de a fi găsit ii repus
în circulație literară această legendă a Zidinei, despre care așa cum se arăta
mai sus, confirma multe adevăruri pe care multi istorici le ignoră.
Autorul, așa cum vom vedea in continuare,
scrie o carte de o valoare greu de cântărit, fiindcă ne readuce în prezent și o
viață a străbunilor, morala, credința, greutățile și greșelile cu care
societate omenească se confrunta și înainte, dealtfel precum și în vremile
viitoare.
“Vărarul”, este un personaj
real, cunoscut in tradiția și economia romanească, omul care aducea să vândă var
pe la sate, dar tragismul vieții se afla peste tot. Povestirea “Popa Dric” cea mai încărcată de însemnătate și reflecții
asupra felului de rostuire în viață, cu toate capcanele ce le aduc viselor
tinerești, interesele și afacerile meschine între cei ce diriguiesc mersul
societății si mai ales manipulările tinerilor de geniu, care până în final își
pierd calea, ajungând niște ratați, un tragism cutremurător. Dar si demna de
cea mai vie învățătură pentru orice tânăr adolescent pornit în viață!
“Norocul” este o alta si
aleasă narare care începe printr-o filiera folclorică prin o mulțime de proverbe,
desigur domeniu în care autorul excelează ca nimeni altul. Este cum s-ar zice
la dumnealui acasă! Apoi cum vine și cum te lasă, este iar o învățătură pentru
cei ce jinduiesc dupa norocuri prea mari! Ca să ajungi bogat și apoi iar în
fericirea sărăciei, nu e un noroc prea dorit! Mai fericit fara el, mai ales
dacă vine și fără trudă!
Urmează apoi cateva eseuri ale autorului,
cum sunt: De la Dacia la Meșterul Manole, Mihai Eminescu, s.a.m.d. Dar ceea ce
m-a surpins pe mine, intradevar, a fost să descopăr în acest arsenal de valori
spirituale si harice cu care domnia sa Pr. Prof Dr. Al.Stanciulescu Barda a
fost daruit de Sfantul Dumnezeu, ca
fiind si autorul unor versuri de toată frumusetea, expresive, lirice, cu un
aluat tematic din cel mai bine dospit si însuflețit.
Iată câteva titluri de poeme: Intrebări,
Prorocii, Cuvântul, Străjerii,
Epitaf-1907(Dedicat Preotului Nicolaie Crăineanu din Gvardenița-Mehedinți,
împușcat la Răscoala din 1907), Rugaminte, Lumina lină, Pastorala, Destainuire,
Diminețile de Samti, Superstiție,
Oaspetele, Coloana Infinită, Amintire, Confidențe, Pribegie, Intâlnire, Despărtțre,
Așteptare. Din adins am ținut să le redau, pentru a mă dovedi că sunt
îndreptățit să afirm cum, din acest moment avem un consacrat Poet ce cu vrednicie
se așează in rândul stihuitorilor noștri de seamă. Poartă in ființa sa ceva din
universul eminescian, o lirică ce strapunge sufletul asemenea mirosului
florilor de pe “marginea Topolniței
mehedințene” ce înviorează plămânii unui
călător îndrăgostit de natură, melancolic și întrebător! Așa ne și spun
versurile lirice din poezia “Intrebări”:
“De pe câte căi vin, Doamne,
Și pe câte căi mă duc!
Câte veri și câte toamne
Mi-o fi dat să mai apuc?
Cine-oi fi și cât oi crede
Amagirea tuturor?
Cine ești tu, frunză verde?
Chip de zeu, ori muritor?
De ce-ntreb, cine-mi răspunde,
De ce râd, ori poate plâng;
De ce tremură în unde,
Glasul cerbilor din crâng?
Carturar cu o bună instruire
în arte și literatură, istoric cu o dreaptă cercetare pentru adevăr, slujbaș credincios
al Bisericii lui Hristos, autorul ne prezintă in continuare deosebit de
valoroase documentări, cum este si aceasta: “Mehedințenii participanți la lupta
de la Păuliș (14-20 septembrie 1944), dezvăluind evenimente și decizii ale
vremii așa cum s-au petrecut în realitate.
Un alt eseu documentar, binevenit si folositor in
adeverirea realităților evenimentelor
vremi, se intituleaza , “Preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistrița și Evreii”, în
care noteaza: “…amintim că in Mehedinți, mai precis in Turnu Severin, unde se
găsea populația evreiască cea mai numeroasă din județ, evreii nu au fost
stigmatizați, nu au fost arestați, deportați, ba mai mult, nu li s-au confiscat
averile. Dimpotrivă, autoritatile locale au recurs la compromisuri pentru a
salva situația”. (URME, Partea a V-a –Documentare, pag161-174)
Demn și interesant de citit,
spre cunoaștere, se dovedeste eseul “Globalizarea in concepția Acad. Francis
Dessart”, om de știință și membru în multe foruri stiintifice din lume. Acesta
cunoaște perfect Limba Romana, însăsi soția domniei sale fiind o olteancă.
Acesta publica in 2005 la Bucuresti, Ed. Carpathia Press, volumul Reconquista, despre care dl. Al. Stanciulescu
Barda ne spune că: “este o culegere de eseuri si studii de geopolitică
spirituală europeană, închinată lui Theo van Gogh, scriitor si cineast olandez,
stranepotul pictorului Vincent van Gogh, omul care a apărat civilizația
europeană și valorile tradiționale ale țării lui…”.(URME, Documentare, pag.174-195).
Fără îndoială, autorul este
un om al prezentului, iar prin profesia de slujbaș al Bisericii, un adevărat
luminător înspre viitor și aceasta ne-o dovedesc părțile următoare: “Oameni,
fapte și întâmplări de azi”. Un adevarat labirint de istorioare culese din
realitatea zilei: Ecouri dinspre Balcani, De la Ceremus la Bastroe, Un oltean
de elită. Troița Eroilor de la Malovăț, Un gest creștinesc exemplar,
Mincinosul, O lectie de viatță, Insemne și simboluri religioase in Severin,
Iarăși despre drumuri, Tobița, Muzeul Modei, Cântec Românesc la Graz, Lupta
pentru a fi”.
Spre finele cărții, după cum este și didactic,
dl.Pr.Al.S.B descrie cu înțelepciune căile cele mai sănătoase ale educației:
Biserica și Școala, Suplinirile în învățământ. Apoi aspecte pastorale, “Făclia
de Paști”, “Sfintele Moaște” “Sfintele Icoane”, “Sfârșitul lumii”, “Viața
viitoare”.
Auzim în memoriam, despre Părintele
Galeriu o adevărată făclie “care a ars intens, revărsând în jur lumina și căldura,
mângâind, încurajând, dând speranțe!
Acestea sunt dovezi care adeveresc căci dealungul istoriei Biserica creștină
era civilizatoarea umanității.
Surprinde în continuare încă o idee, ce
ar trebui repetată, pentru sensul ei de
imaginație și intuiție pentru cei tineri în pragul adolescenței: Dac-aș fi
stăpânul lumii…”. Întrebare desigur pusă în contextul mai multor întrebări, dar
surpriza mare ne povestește autorul, “a fost enormă, fiindcă rezultatele au
depășit așteptările. De la cei mai mici până la cei mai mari, copii și tinerii
chestionați au dat dovadă de gândire sănătoasă din punct de vedere moral si
religios. Am reținut grija lor pentru aspectele sociale dificile, grija pentru
oamenii nevoiași, defavorizați, dorința de a instaura binele si dreptatea in
lume”. (URME, pag.234)
In finalul cărții sale autorul trece în
revistă titlurile cărților scrise de-alungul anilor, cărți
religioase, memoriame și recenzii, dovedind că în acel pământ al Malovățului
blagoslovit de Dumnezeu cu de toate, si cu bucurii și cu suferințe, trăiesc
oameni minunați, creștini și uniți în jurul Bisericii lor creștine Ortodoxe.
Mă simt îndatorat a mulțumi Sfintiei
Sale Pr.Prof.Dr. Al.Stanciulescu Bârda și pentru că in această valoroasa carte
a mai găsit un loc în care, să fie amintită și umila mea personalitate!
IOAN MICLAU- GEPIANU
2012 – Restituire, 2020
Australia
ALEXANDRU STANCIULESCU - GÂND DE SEARĂ - MINILECTURĂ - DOAR O VORBĂ.....!
FIARELE SALBATICE
Sfantul Nicolae Velimirovici
În înteles
general fiarele salbatice întruchipeaza patimile. Asa cum fiarele salbatice
chinuiesc trupul, la fel si patimile aduc vatamare sufletului. Ziditorul i-a
dat lui Adam putere asupra tuturor patimilor. Iata de ce Adam avea putere
asupra fiarelor salbatice ca simbol al patimilor. Sfintii, care prin Noul Adam,
Hristos, si-au îmblânzit patimile, au dobândit de altfel si putere asupra
fiarelor salbatice.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 49-50
CARTEA LUMII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Lumea, opera
Dumnezeului celui Viu, a lui Dumnezeu cel plin de întelepciune, musteste de
viata. Pretutindeni se gaseste viata si întelepciunea, pretutindeni descoperim
expresia gândirii, în ansamblu ca si în fiecare detaliu. Iata adevarata carte
din care se poate învata, desi mai putin explicat decât prin Revelatie, sa
cunoastem pe Dumnezeu. Înainte ca lumea sa fie, Dumnezeu singur era viu si
infinit. Iar când lumea a fost chemata din neant la existenta, Dumnezeu,
desigur, n-a devenit o fiinta finita; toata plinatatea vietii si a infinitului
locuieste în El. Dar aceasta plenitudine de viata si de infinit se exprima, de
asemenea, în creaturile vii si organizate, al caror numar este aproape infinit
si care sunt înzestrate cu viata.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 62-63
OGLINDA SI CONSERVA
Sfantul Paisie Aghioritul
Omul este
fie oglinda, fie capac de conserva. Daca razele soarelui nu cad peste el, nu
straluceste.
Sfantul Paisie Aghioritul, Mica
filocalie, traducere de Parintele Victor Manolache, Ed. Egumenita, Galati,
2009, p. 44
TARIA LUMINII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Asa cum în
lumina soarelui putem vedea si aerul, si pamântul, si apa, tot ce se afla în
vazduh si pe pamânt, asijderea si în lumina soarelui imaterial putem vedea cu
ochiul inimii lumea duhurilor, a îngerilor, a sfintilor; pe Maica Domnului, pe
patriarhii biblici, prooroci, apostoli, ierarhi, ucenici, cuviosi, toti
sfintii; îi vedem cu ochiul inimii (prin credinta) întocmai cum vedem cu ochii
firesti realitatile lumii senzoriale. O inima simpla si curata poate vedea, de
pilda, cu ochiul launtric chipul Maicii Domnului ca si cum ar vedea cu ochi
trupesti oricare alt obiect.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 418
Dor de tata
~*~
Când sunt copii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e, şi sună bine:
,,TĂTICULE, mi-e dor de tine!”
Dar cresc, nu le mai eşti pe plac,
Din TATA tu devii BABAC!
Şi vorba sună trist şi gol:
,,- BABACULE, mai dă-mi un pol!”
Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta, în râs e luată:
,,TATAIE, ia mai las-o baltă!”
Şi-n anii care-ţi mai rămân,
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN,
Și vorba lor te năuceşte:
,,BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?”
- Copile, tu să ai ştiinţă:
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie!
Dar fă-mi, te rog, o bucurie,
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie:
,,-TĂTICULE, mi-e dor de tine!”
~*~
Marin Sorescu
STROPUL DE APA VIE
Sfantul Ioan din
Kronstadt
Când te
rogi, socoteste ca toata faptura nu înseamna nimic înaintea lui Dumnezeu. Iar
pe Acela Vezi-L prezent pretutindeni, în tot ce exista, asemenea unui strop de
apa vie, dând viata si miscare la toate.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 74.
MATERIA ORGANIZATA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Oriunde
exista materie organizata, creata, acolo trebuie presupus si Creatorul ei,
fiindca materia în sine nu are nici un sens si nici o putere, nu se poate
organiza de la sine, dezvolta, nu aduce roade. Evident, nu exista clipa în care
sa nu fie condusa de o inteligenta nemarginita, de o Mâna atotputernica.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 405
VASUL OLARULUI
Parintele Paisie Olaru
Sa te lasi
în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului. Olarul, când vrea sa faca o oala
mai de pret, o da de doua-trei ori prin foc, o caleste si o ciupeste pâna se
face dupa placerea lui.
Parintele Paisie Olaru, Parintele
Paisie duhovnicul, traducere de editie ingrijita de Arhimandrit Ioanichie
Balan, Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1993, p. 94
MODA „ULTIMUL RACNET”
Sfantul Ioan din Kronstadt
O, cât de
sârguincios se arata diavolul si lumea în a sadi neghina în tarina lui Hristos,
care este Biserica, în a sadi, o data cu cuvântul dumnezeiesc, cuvântul lumesc,
cuvântul desertaciunii! În locul templelor divine, lumea si le-a ridicat pe ale
sale: teatre, circuri, sali de adunare, templele desertaciunilor lumii. În
locul sfintelor icoane, pe care iubitorii de cele lumesti nu le iau în seama,
au început sa apara portretele oamenilor, pictate sau fotografiate, imagini de
tot felul; în locul lui Dumnezeu si al sfintilor sunt cinstiti pâna la
divinizare celebritatile lumii: scriitori, artisti, cântareti, pictori care se
bucura de trecere în societate si de un respect vecin cu evlavia. Sarmanii
crestini! Au cazut cu totul de la Hristos! În loc de îmbracaminte
duhovniceasca, îsi îndreapta atentia spre haine la ultima moda si spre tot
felul de podoabe artificiale, care exceleaza prin scumpete si stralucire.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 193-194
DE UN MILION DE ORI MAI
BINE
Sfantul Ioan din Kronstadt
Exista
înlauntrul nostru un ochi duhovnicesc cu care vedem de un milion de ori mai
bine decât cu ochii trupului, acestia fiind doar un instrument al ochiului
duhovnicesc, un canal de comunicare prin care sufletul cunoaste obiectele
vizibile si reflecteaza asupra lor. Ce obiecte intra în aria de contemplare a
ochiului duhovnicesc? Fenomenele de ordin spiritual. În afara lumii vazute
exista Dumnezeu ca Duh infinit, Ratiune infinita, care a creat si creeaza totul
în universul material, acesta constituind traducerea în fapt a planurilor si
ideilor Sale, si exista lumea duhovniceasca îngereasca, fara numar, care
traieste într-o perpetua contemplare a Divinitatii, a faptelor atotputerniciei
si întelepciunii Sale. Ochiul nostru duhovnicesc tine mai mult de Domnul si ca
atare, lucrarea lui se numeste contemplatie, cugetarea de Dumnezeu.
Contemplatia si cugetarea de Dumnezeu se pot extinde la infinit, dupa cum
Dumnezeu Însusi este infinit; ele au darul de a ne curati sufletul de pacat, de
a-l desavârsi, de a-l apropia tot mai mult de Dumnezeu, Izvorul luminii,
ratiunii si existentei noastre. Apoi contemplarea cinurilor îngeresti, pe
masura ce avem revelatia lui Dumnezeu, firii lor duhovnicesti purtatoare de
lumina, bunatatii lor duhovnicesti, iubirii de Dumnezeu, iubirii reciproce si
de neamul omenesc, lucrarii lor ocrotitoare asupra pamântului nostru, a
stihiilor pamântului, a comunitatilor umane, asupra locurilor sfinte si în
general a oricarui loc si a fiecarui crestin în parte. Ochiul duhovnicesc mai
este îndreptat si înlauntru, asupra omului însusi, si atunci lucrarea lui se
numeste cercare de sine, autocunoastere, introspectie, sfânta înviorare sau
trezvie, în raport cu rationamentele si dorintele noastre.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 417
IUBIREA
Savatie Baștovoi
Atunci cînd
cineva află iubirea, toate rănile se vindecă. Atunci cînd iubirea dispare,
toate rănile sîngerează din nou. Pentru că nu putem fi iubiți mereu, singura
cale de a ne tămădui este să învățăm să iubim. Starea de iubire este starea în
care rănile sîngerează lumină
SARUTUL FLORILOR
Sfantul Ioan din Kronstadt
Cine da
culorile cele mai delicate si care se potrivesc cel mai bine, cine da forma
perfecta si chip ales celor fara de chip, materiei amorfe a pamântului, cine da
florilor forme fara seaman? Atoatefacatorule, da-ne noua sa putem saruta în
florile pamântului întelepciunea, bunatatea si atotputernicia Ta!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 36
MINUNAREA SUFLETULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Închipuie-ti,
pe cât de viu poti, atotputernicia si maretia cuvântului lui Dumnezeu. El zice,
si Cuvântul Sau devine imediat fiinte multe si diferite. El zice: „Sa fie
lumina” – si iata lumina. El zice: „Sa fie o tarie”, si El creeaza taria. El
zice: „Apele de sub tarie sa se adune la un loc… Sa fie luminatori pe taria
cerului… În ape sa misune vietuitoare – si a fost asa” (Facere 1, 3-20) dupa
Cuvântul Sau, dupa cum vocea unui comandant, vibrând în aer, ajunge la urechile
soldatilor si face ca trupele sa se miste dupa vointa lui, le asaza aici sau
dincolo, le face sa împlineasca o anumita miscare, sa realizeze intentiile si
planurile sale.
Închipuie-ti
masa materiei create. Închipuie-ti muntii enormi iesind din pamânt la Cuvântul
lui Dumnezeu; închipuie-ti zgomotul marilor ape atunci când s-au adunat în
oceane, în mari, în râuri si în izvoare.
Închipuie-ti
cum s-a risipit aerul; cum la un singur Cuvânt al lui Dumnezeu-Creatorul,
nemarginita varietate a plantelor a aparut dintr-o data. Închipuie-ti cum au aparut
planetele, cum si-au început ele drumul fara sfârsit; cum pestii, pasarile,
reptilele au aparut dintr-o data, si, în sfârsit omul. Si toate acestea
(înafara omului) au fost create din aceeasi materie informa, sau mai bine zis
din cele patru elemente, fara suflet, fara forma, fara viata. O, nu-i asa ca
sufletul se minuneaza de aceasta? „Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne,
toate cu întelepciune le-ai facut!” (Psalm 103, 25). Astfel, si acum înca
Stapânul scoate din materie tot ceea ce Îi place. El zice, si se face. El
preface pâinea si vinul în Trupul si Sângele Sau euharistic.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 165-166.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)