De la Biblioteca ”Mihai Eminescu”-CRINGILA, N.S.W.
(Din nou despre cartea ”URME”, a autorului Pr.
Al.Stănciulescu Bârda, eminentul om de cultură și slujitor al Bisericii
Creștine Ortodoxe Române. Dar, și drept mulțumire pentru cărțile dăruite
de domnia sa, nouă romînilor-australieni).
RECENZIE:
-URME – o noua carte a dlui. Pr.Prof.Dr.
Al.Stănciulescu Bârda
A evoca
opera și personalitatea dlui.Al.Stanciulescu Barda este o treabă nu prea ușoara; dar, dacă ai
avut fericirea a cunoaște mai îndeaproape opera, preocupările, strădaniile si
nădejdile acestui erudit scriitor, in paralel
cu misiunea sa apostolică, deasemenea vrednică de apreciat, vei descoperi că ai
la îndemână o imensă posibilitate și forță narativă ziditoare, tocmai pe baza
faptelor Domniei Sale.
Eu am avut fericirea aceasta, deși nu
ne-am întâlnit niciodată, însă lungul șir al anilor în care am avut bucuria a
primii cărți editate la Editura “Cuget Românesc”-Bârda, al cărei editor este
domnia sa, să primesc cu regularitate publicația “Scrisoare Pastorală”, volume
cu Viețile Sfinților, istorie și literatură, etc. Am avut fericirea să mi
se publice și câteva cărți de ale mele la acestă Editura al Parohiei Ortodoxe
Romane – Malovăț, și să mă bucur de criticile editorului. Este limpede căci
eram pe deplin îndreptățit a purta respect unei asemenea personalități de seama a culturii romanești. Citeam, și
citesc in continuare acele cărți cu teme religioase, simțindu-mă atras, ca pe
timp de o vară cu secetă, la acea fântână a cărei izvor izvora apa tămăduitoare
și alinare sufletească de emigrant.
Această noua carte, URME, ajunsă in
Australia și dăruită nouă românilor-australieni, îmi apare mie asemenea unui
diamant cu fețe strălucitoare, adevărate oglinzi fermecătoare. Eposul popular
românesc iese la lumină cu fiecare ocazie, iar autorul cunoaște mai bine ca
oricine obiceiul si tradiția locului natal din Malovat si Mehedinti in general,
Preot fiind. A prezenta acum această carte nu înseamnă a o judeca, ci mai pe
înțelesul ideii mele, ai face recomandarea binemeritată cititorului doritor a
citi o carte bună, creștină de bună creștere și educație.
Asadar, autorul conștiincios ca de
fiecare dată, și-a structurat cartea pe teme și idei, în exact zece (10) părți.
Fiecare “parte” are un titlu care de fapt spune cititorului despre tema ce o
cuprinde. Imediat vine un subtitlu, care este în același timp titlul povestirii/narațiunii
ce urmează a fi citită.
Pentru ca să observăm cât de
ingenios și totodată simplă este gândită și așezată această structură de carte,
prezentăm câteva exemple:
Partea I-a
File de legendă.
Zidina.
Partea a II-a
Oameni, fapte și întâmplări de
altădată.
Vărarul
Popa Dric
Baba Stana lui Ciovica
Norocul.
Bineînțeles că povestirile curg după cum
le este subiectul imediat după fiecare titlu!
Zidina, este o scriere, o legenda din istoria războaielor
lui Traian de cucerire a Daciei. Deosebit de interesantă cu dezvăluiri care aruncă
lumini asupra multor realități istorice. Legenda Zidinei are un fond tragic în
final, deșii tot tragismul pornește dintr-o iubire, dar necreștină, fiindcă Traian
marele împarat o dorea de soție, dar Zidina era sora lui, iar aceasta nu putea
să înțeleagă această afacere.O înțelegea în schimb a fi o adevărată
anormalitate.
Caută prin orice mijloace să
evite căsătoria. Ea dezvăluie înțelepului Crispus:
“Dar nu vreau să mă mărit cu
el, întelegi? Mi-e frate!” Prințesa Zidina
la chemat la ea si pe unul din sfetnicii împăratului, pe consulul Claudius,
si la întrebat așa: “Grăește-mi, prea înțeleptule Claudius, care este lucrul
cel mai greu de care-i este teamă împăratului?”(URME, Zidina, pag.13)
Acesta răspunde:
“Măria-ta, în aceste vremuri
lucrul cel mai greu din lume pentru prea puternicul împărat al tuturor
popoarelor este cucerirea Daciei. Aceasta este o țară mare, frumoasă și bogată
în părțile de nord ale nemăsuratului imperiu, dincolo de apele marelui
Danubius. Are un popor viteaz, cum nu ia fost dat împaratului să vadă încă până
acum și cu conducători înțelepți și puternici”. (URME, Zidina, pag.13) Discuția lor continuă, iar cititorul va afla
cum în continuare prințesa Zidina, cu gând de al face pe împărat să-și retragă
pretentia, îi cere acestuia să cucereasca Dacia. S-a înourat Traian, dar din
ambiție și mândrie și-a pus legiunile în mișcare înspre Dacia mult dorită. Vom
afla apoi din legendă cum Zidina vine in Dacia, se împrietenește cu o fata Dacă
de familie nobiliara a lui Decebal, cu care de îndata conversează in limba
comună, limba care de fapt se vorbea peste tot aici in această țară mare. In
final Traian iese învingator, Zidina se retrage la un moment dat lăsând
impresia că dorește să se plimbe pe acel minunat și faimos pod ridicat peste
Dunăre la Drobeta Turnu Severin, și de acolo, copleșită de nesăbuința fratelui
ei, se lasă ca o umbră in volburoasele valuri ale Dunării, care o înghit cu
repeziciune; împăratul Traian ii caută trupul peste tot, dar Zidina nu a mai
fost găsită. Plin de tristete împăratul își adună legiunile lui, mai mult pierdut
decat învingator, reintorcându-se pe drumul pe care a venit.
Respectul deosebit ce trebuie acordat
dlui. Al.Stanciulescu Barda este pentru faptul de a fi găsit ii repus
în circulație literară această legendă a Zidinei, despre care așa cum se arăta
mai sus, confirma multe adevăruri pe care multi istorici le ignoră.
Autorul, așa cum vom vedea in continuare,
scrie o carte de o valoare greu de cântărit, fiindcă ne readuce în prezent și o
viață a străbunilor, morala, credința, greutățile și greșelile cu care
societate omenească se confrunta și înainte, dealtfel precum și în vremile
viitoare.
“Vărarul”, este un personaj
real, cunoscut in tradiția și economia romanească, omul care aducea să vândă var
pe la sate, dar tragismul vieții se afla peste tot. Povestirea “Popa Dric” cea mai încărcată de însemnătate și reflecții
asupra felului de rostuire în viață, cu toate capcanele ce le aduc viselor
tinerești, interesele și afacerile meschine între cei ce diriguiesc mersul
societății si mai ales manipulările tinerilor de geniu, care până în final își
pierd calea, ajungând niște ratați, un tragism cutremurător. Dar si demna de
cea mai vie învățătură pentru orice tânăr adolescent pornit în viață!
“Norocul” este o alta si
aleasă narare care începe printr-o filiera folclorică prin o mulțime de proverbe,
desigur domeniu în care autorul excelează ca nimeni altul. Este cum s-ar zice
la dumnealui acasă! Apoi cum vine și cum te lasă, este iar o învățătură pentru
cei ce jinduiesc dupa norocuri prea mari! Ca să ajungi bogat și apoi iar în
fericirea sărăciei, nu e un noroc prea dorit! Mai fericit fara el, mai ales
dacă vine și fără trudă!
Urmează apoi cateva eseuri ale autorului,
cum sunt: De la Dacia la Meșterul Manole, Mihai Eminescu, s.a.m.d. Dar ceea ce
m-a surpins pe mine, intradevar, a fost să descopăr în acest arsenal de valori
spirituale si harice cu care domnia sa Pr. Prof Dr. Al.Stanciulescu Barda a
fost daruit de Sfantul Dumnezeu, ca
fiind si autorul unor versuri de toată frumusetea, expresive, lirice, cu un
aluat tematic din cel mai bine dospit si însuflețit.
Iată câteva titluri de poeme: Intrebări,
Prorocii, Cuvântul, Străjerii,
Epitaf-1907(Dedicat Preotului Nicolaie Crăineanu din Gvardenița-Mehedinți,
împușcat la Răscoala din 1907), Rugaminte, Lumina lină, Pastorala, Destainuire,
Diminețile de Samti, Superstiție,
Oaspetele, Coloana Infinită, Amintire, Confidențe, Pribegie, Intâlnire, Despărtțre,
Așteptare. Din adins am ținut să le redau, pentru a mă dovedi că sunt
îndreptățit să afirm cum, din acest moment avem un consacrat Poet ce cu vrednicie
se așează in rândul stihuitorilor noștri de seamă. Poartă in ființa sa ceva din
universul eminescian, o lirică ce strapunge sufletul asemenea mirosului
florilor de pe “marginea Topolniței
mehedințene” ce înviorează plămânii unui
călător îndrăgostit de natură, melancolic și întrebător! Așa ne și spun
versurile lirice din poezia “Intrebări”:
“De pe câte căi vin, Doamne,
Și pe câte căi mă duc!
Câte veri și câte toamne
Mi-o fi dat să mai apuc?
Cine-oi fi și cât oi crede
Amagirea tuturor?
Cine ești tu, frunză verde?
Chip de zeu, ori muritor?
De ce-ntreb, cine-mi răspunde,
De ce râd, ori poate plâng;
De ce tremură în unde,
Glasul cerbilor din crâng?
Carturar cu o bună instruire
în arte și literatură, istoric cu o dreaptă cercetare pentru adevăr, slujbaș credincios
al Bisericii lui Hristos, autorul ne prezintă in continuare deosebit de
valoroase documentări, cum este si aceasta: “Mehedințenii participanți la lupta
de la Păuliș (14-20 septembrie 1944), dezvăluind evenimente și decizii ale
vremii așa cum s-au petrecut în realitate.
Un alt eseu documentar, binevenit si folositor in
adeverirea realităților evenimentelor
vremi, se intituleaza , “Preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistrița și Evreii”, în
care noteaza: “…amintim că in Mehedinți, mai precis in Turnu Severin, unde se
găsea populația evreiască cea mai numeroasă din județ, evreii nu au fost
stigmatizați, nu au fost arestați, deportați, ba mai mult, nu li s-au confiscat
averile. Dimpotrivă, autoritatile locale au recurs la compromisuri pentru a
salva situația”. (URME, Partea a V-a –Documentare, pag161-174)
Demn și interesant de citit,
spre cunoaștere, se dovedeste eseul “Globalizarea in concepția Acad. Francis
Dessart”, om de știință și membru în multe foruri stiintifice din lume. Acesta
cunoaște perfect Limba Romana, însăsi soția domniei sale fiind o olteancă.
Acesta publica in 2005 la Bucuresti, Ed. Carpathia Press, volumul Reconquista, despre care dl. Al. Stanciulescu
Barda ne spune că: “este o culegere de eseuri si studii de geopolitică
spirituală europeană, închinată lui Theo van Gogh, scriitor si cineast olandez,
stranepotul pictorului Vincent van Gogh, omul care a apărat civilizația
europeană și valorile tradiționale ale țării lui…”.(URME, Documentare, pag.174-195).
Fără îndoială, autorul este
un om al prezentului, iar prin profesia de slujbaș al Bisericii, un adevărat
luminător înspre viitor și aceasta ne-o dovedesc părțile următoare: “Oameni,
fapte și întâmplări de azi”. Un adevarat labirint de istorioare culese din
realitatea zilei: Ecouri dinspre Balcani, De la Ceremus la Bastroe, Un oltean
de elită. Troița Eroilor de la Malovăț, Un gest creștinesc exemplar,
Mincinosul, O lectie de viatță, Insemne și simboluri religioase in Severin,
Iarăși despre drumuri, Tobița, Muzeul Modei, Cântec Românesc la Graz, Lupta
pentru a fi”.
Spre finele cărții, după cum este și didactic,
dl.Pr.Al.S.B descrie cu înțelepciune căile cele mai sănătoase ale educației:
Biserica și Școala, Suplinirile în învățământ. Apoi aspecte pastorale, “Făclia
de Paști”, “Sfintele Moaște” “Sfintele Icoane”, “Sfârșitul lumii”, “Viața
viitoare”.
Auzim în memoriam, despre Părintele
Galeriu o adevărată făclie “care a ars intens, revărsând în jur lumina și căldura,
mângâind, încurajând, dând speranțe!
Acestea sunt dovezi care adeveresc căci dealungul istoriei Biserica creștină
era civilizatoarea umanității.
Surprinde în continuare încă o idee, ce
ar trebui repetată, pentru sensul ei de
imaginație și intuiție pentru cei tineri în pragul adolescenței: Dac-aș fi
stăpânul lumii…”. Întrebare desigur pusă în contextul mai multor întrebări, dar
surpriza mare ne povestește autorul, “a fost enormă, fiindcă rezultatele au
depășit așteptările. De la cei mai mici până la cei mai mari, copii și tinerii
chestionați au dat dovadă de gândire sănătoasă din punct de vedere moral si
religios. Am reținut grija lor pentru aspectele sociale dificile, grija pentru
oamenii nevoiași, defavorizați, dorința de a instaura binele si dreptatea in
lume”. (URME, pag.234)
In finalul cărții sale autorul trece în
revistă titlurile cărților scrise de-alungul anilor, cărți
religioase, memoriame și recenzii, dovedind că în acel pământ al Malovățului
blagoslovit de Dumnezeu cu de toate, si cu bucurii și cu suferințe, trăiesc
oameni minunați, creștini și uniți în jurul Bisericii lor creștine Ortodoxe.
Mă simt îndatorat a mulțumi Sfintiei
Sale Pr.Prof.Dr. Al.Stanciulescu Bârda și pentru că in această valoroasa carte
a mai găsit un loc în care, să fie amintită și umila mea personalitate!
IOAN MICLAU- GEPIANU
2012 – Restituire, 2020
Australia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu