Grid Modorcea - Asasinul perfect

Asasinul perfect

Grid Modorcea, Dr. în arte

29 Iulie 2020

Am cunoscut-o pe Uma Thurman tocmai în perioada când terminase prima serie la Kill Bill și când acest film avea un succes enorm, o impusese ca un mare star al Americii. O văzusem anterior în alte filme, în „Nimphomaniac”, „Bel Ami”, „The Producers”, „Pulp Fiction”, „Vatel”, „Dangerous Liaisons”, filme seducătoare, dar ce a făcut în „Kill Bill” era o mare surpriză.  De altfel, acest film era anunțat de Quentin Tarantino, regizorul filmului, în stilul atipic din „Pulp Fiction”, filmul său de debut, care a obținut Palme d’Or la Cannes, și unde Uma face  un rol incredibil, soția unui mare gangster, un traficant, care se încurcă cu un slujitor de-al lui, un gangster mai mărunt (Travolta) și are o criză narcotică. Filmul este model de antifilm, un gen lansat în America de Gus Van Saint, dar dus mai departe de Tarantino, care isi va impune stulul și ca actor (vezi în special „From Dusk till Dawn” (De la apusul la răsătirtul soarelului, unde face echipă cu George Clooney).

Ce face Uma în „Kill Bill” întrece genul thriller. Ea creează rolul asasinului perfect. E o poveste de iubire, în care Beatrix este trădată de Bill, și drumul răzbunării ei se face pe calea uciderii a tot ce se interpune pe acest drum. Ea se apropie de țintă, de Bill, ucigându-i toți interpușii și ucigăndu-l în final și pe el, cu o lovitură unică, învățată de la un maestru japonez. Ca să ajungă să-și regăsească fetița. Iubirea de mamă se dovedește superioară meseriei de a ucide, în stilul samurailor și cu sabia Hattori. De altfel, ținta ei, în toată această avenrtură a morții, este să aperee viața, să ajungă să-și recupereze fetița. Pentru această țintă, ea face moarte de om! Normal, toate filmele criminale ale lui Tarantino sunt ficțiuni, care impun o noua realitate în genul respctiv. Uma se achită formidabil de acest rol.

Când am cunoscut-o eu, la un vernisaj, în Chelsea, m-a uimit ceea ce mă uimise și la Robert de Niro, și la Woody Allen, și la Armand Assante, și la Meryl Streep, pe care îi cunoscusem antertior: modestia. Fenomenala modestie!  Nu ziceai că e starul intangibil. Dimpotrivă, se comporta ca un om obișnuit, oarecare. Cu fața ei de copil, părea inocența înruchipată. Am scris despre această întâlnire nesperată de la o galerie de pe 27 St. din Chelsea. Apoi am mai întălnit-o de multe ori, fiindcă locuiam în aceeași zonă și o vedeam adesea cum își duce fetița la școală, cu câtă grijă o trecea strada, era îmbrăcată lejer, sportiv, e o mamă fermecătoare, seamănă cu Beatrix când își regăsește fetița. Da, dar Uma avea să ni se înfățișeze cu totul diferit în alte filme. Am văzut-o în comedii. E super, super. Cum ar fi rolul nebunaticei Ulla din „Producătorii” lui Mel Brooks.

Iar în altă comedie trăsnită, „My Super Ex-Girlfriend”, este G-Girl, care este o replică la Superman. Poate o parodie. G-Girl este Superman feminin, care salvează America și pe amerticani de dezastre. Așa este secvența când are întâlnire cu un băiat, sunt la o masă, la un restaurant, unde pe televizorul de la bar se anunță că o rachetă vine spre oraș și impactul va fi nimicitor. Ea îi spune băiatului că merge până la toaletă, să-și pudreze nasul, dar iese afară și zboară, ajunge la înălțimea rachetei, o ia și o întoarce din drum. Salvează orașul. Lumea își poate relua viața normală. Ea revine la masă, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, fiindcă oamenii nu au văzut când G-Girl a salvat orașul de bomba nimicitoare.

Uma joacă acest rol cu tandrețe, dar și cu furie, fiindcă băiatul cu care a ieșit la resturant este curtat și de Hannah, o colegă de-a lui de pe șantier, fiindcă el era constructor proiectant. E povestea a două fete care iubesc același băiat. Dar o fată e normală, cealalată supranormală, are calități fantastice. De unde îi vine lui Jenny (G-Girl) o asemenea putere? Într-un flashback vedem cum ea, la zece ani,  se urca cu un coleg pe care îl plăcea într-o pădure, iar acolo cade un meteorit. Ea întinde mânile spre bulgărele încins care a căzut, și energia din bulgărele de foc se transmite prin palmele ei ființei întregi. Preia toată putera cosmică a bulgărelui și de atunci devine o superwoman, care face numai minuni. O minune este și cea de  bătăuș, ca în secvența când el, Ben, băiatul, este agresat de un bătăuș, iar ea îl salvează. Mereu îl salva pe cel slab, fără apărare.

Calitățile actriței Uma Thurman sunt fără echivalență între starurile americane, deși actorul total este modelul de star american, cel care e la fel de fantastic în diverse roluri, de dramă, tragedie, horror, comedie, romantic, S.F., și se pot da zeci de exemple. Uma are însă un farmec în plus, fiindcă este și inteligentă, face aceste roluri  ca un demiurg, ea nu e copleșită de rol, ci stăpânește rolul, adică are o capacitate intelectuală deosebită. Are o nebunie rațională. Ideal pentru o actriță de top. Nu are nici un premiu Oscar, dar a fost nominalizată pentru rolul din „Pulp Fiction”. Are zeci de alte premii americane și internaționale, inclusiv premiul Academiei S.F. pentru rolul din „Kill Bill”.

Al Dogaru - GÂNDUL ZILEI, 2 august 2020

Al Dogaru

IOAN MICLAU - RECENZIE: - URME – o noua carte a dlui. Pr.Prof.Dr. Al.Stănciulescu Bârda

De la Biblioteca ”Mihai Eminescu”-CRINGILA, N.S.W.

(Din nou despre cartea ”URME”, a autorului Pr. Al.Stănciulescu Bârda, eminentul om de cultură și slujitor al Bisericii Creștine Ortodoxe Române. Dar, și drept mulțumire pentru cărțile dăruite de domnia sa, nouă romînilor-australieni).

RECENZIE:

-URME – o noua carte a dlui. Pr.Prof.Dr. Al.Stănciulescu Bârda

       A evoca opera și personalitatea dlui.Al.Stanciulescu Barda este o treabă nu prea ușoara; dar, dacă ai avut fericirea a cunoaște mai îndeaproape opera, preocupările, strădaniile si nădejdile acestui  erudit scriitor, in paralel cu misiunea sa apostolică, deasemenea vrednică de apreciat, vei descoperi că ai la îndemână o imensă posibilitate și forță narativă ziditoare, tocmai pe baza faptelor Domniei Sale.

       Eu am avut fericirea aceasta, deși nu ne-am întâlnit niciodată, însă lungul șir al anilor în care am avut bucuria a primii cărți editate la Editura “Cuget Românesc”-Bârda, al cărei editor este domnia sa, să primesc cu regularitate publicația “Scrisoare Pastorală”, volume cu Viețile Sfinților, istorie și literatură, etc. Am avut fericirea să mi se publice și câteva cărți de ale mele la acestă Editura al Parohiei Ortodoxe Romane – Malovăț, și să mă bucur de criticile editorului. Este limpede căci eram pe deplin îndreptățit a purta respect unei asemenea personalități  de seama a culturii romanești. Citeam, și citesc in continuare acele cărți cu teme religioase, simțindu-mă atras, ca pe timp de o vară cu secetă, la acea fântână a cărei izvor izvora apa tămăduitoare și alinare sufletească de emigrant.

      Această noua carte, URME, ajunsă in Australia și dăruită nouă românilor-australieni, îmi apare mie asemenea unui diamant cu fețe strălucitoare, adevărate oglinzi fermecătoare. Eposul popular românesc iese la lumină cu fiecare ocazie, iar autorul cunoaște mai bine ca oricine obiceiul si tradiția locului natal din Malovat si Mehedinti in general, Preot fiind. A prezenta acum această carte nu înseamnă a o judeca, ci mai pe înțelesul ideii mele, ai face recomandarea binemeritată cititorului doritor a citi o carte bună, creștină de bună creștere și educație.

      Asadar, autorul conștiincios ca de fiecare dată, și-a structurat cartea pe teme și idei, în exact zece (10) părți. Fiecare “parte” are un titlu care de fapt spune cititorului despre tema ce o cuprinde. Imediat vine un subtitlu, care este în același timp titlul povestirii/narațiunii ce urmează a fi citită.

Pentru ca să observăm cât de ingenios și totodată simplă este gândită și așezată această structură de carte, prezentăm câteva exemple:

Partea I-a

File de legendă.

Zidina.

Partea a II-a

Oameni, fapte și întâmplări de altădată.

Vărarul

Popa Dric

Baba Stana lui Ciovica

Norocul.

     Bineînțeles că povestirile curg după cum le este subiectul imediat după fiecare titlu!

     Zidina, este o  scriere, o legenda din istoria războaielor lui Traian de cucerire a Daciei. Deosebit de interesantă cu dezvăluiri care aruncă lumini asupra multor realități istorice. Legenda Zidinei are un fond tragic în final, deșii tot tragismul pornește dintr-o iubire, dar necreștină, fiindcă Traian marele împarat o dorea de soție, dar Zidina era sora lui, iar aceasta nu putea să înțeleagă această afacere.O înțelegea în schimb a fi o adevărată anormalitate.

Caută prin orice mijloace să evite căsătoria. Ea dezvăluie înțelepului Crispus:

“Dar nu vreau să mă mărit cu el, întelegi? Mi-e frate!” Prințesa Zidina  la chemat la ea si pe unul din sfetnicii împăratului, pe consulul Claudius, si la întrebat așa: “Grăește-mi, prea înțeleptule Claudius, care este lucrul cel mai greu de care-i este teamă împăratului?”(URME, Zidina, pag.13)

Acesta răspunde:

“Măria-ta, în aceste vremuri lucrul cel mai greu din lume pentru prea puternicul împărat al tuturor popoarelor este cucerirea Daciei. Aceasta este o țară mare, frumoasă și bogată în părțile de nord ale nemăsuratului imperiu, dincolo de apele marelui Danubius. Are un popor viteaz, cum nu ia fost dat împaratului să vadă încă până acum și cu conducători înțelepți și puternici”. (URME, Zidina, pag.13)  Discuția lor continuă, iar cititorul va afla cum în continuare prințesa Zidina, cu gând de al face pe împărat să-și retragă pretentia, îi cere acestuia să cucereasca Dacia. S-a înourat Traian, dar din ambiție și mândrie și-a pus legiunile în mișcare înspre Dacia mult dorită. Vom afla apoi din legendă cum Zidina vine in Dacia, se împrietenește cu o fata Dacă de familie nobiliara a lui Decebal, cu care de îndata conversează in limba comună, limba care de fapt se vorbea peste tot aici in această țară mare. In final Traian iese învingator, Zidina se retrage la un moment dat lăsând impresia că dorește să se plimbe pe acel minunat și faimos pod ridicat peste Dunăre la Drobeta Turnu Severin, și de acolo, copleșită de nesăbuința fratelui ei, se lasă ca o umbră in volburoasele valuri ale Dunării, care o înghit cu repeziciune; împăratul Traian ii caută trupul peste tot, dar Zidina nu a mai fost găsită. Plin de tristete împăratul își adună legiunile lui, mai mult pierdut decat învingator, reintorcându-se pe drumul pe care a venit.

     Respectul deosebit ce trebuie acordat dlui. Al.Stanciulescu Barda este pentru faptul de a fi găsit ii repus în circulație literară această legendă a Zidinei, despre care așa cum se arăta mai sus, confirma multe adevăruri pe care multi istorici le ignoră. 

     Autorul, așa cum vom vedea in continuare, scrie o carte de o valoare greu de cântărit, fiindcă ne readuce în prezent și o viață a străbunilor, morala, credința, greutățile și greșelile cu care societate omenească se confrunta și înainte, dealtfel precum și în vremile viitoare.

“Vărarul”, este un personaj real, cunoscut in tradiția și economia romanească, omul care aducea să vândă var pe la sate, dar tragismul vieții se afla peste tot. Povestirea “Popa Dric”  cea mai încărcată de însemnătate și reflecții asupra felului de rostuire în viață, cu toate capcanele ce le aduc viselor tinerești, interesele și afacerile meschine între cei ce diriguiesc mersul societății si mai ales manipulările tinerilor de geniu, care până în final își pierd calea, ajungând niște ratați, un tragism cutremurător. Dar si demna de cea mai vie învățătură pentru orice tânăr adolescent pornit în viață!

“Norocul” este o alta si aleasă narare care începe printr-o filiera folclorică prin o mulțime de proverbe, desigur domeniu în care autorul excelează ca nimeni altul. Este cum s-ar zice la dumnealui acasă! Apoi cum vine și cum te lasă, este iar o învățătură pentru cei ce jinduiesc dupa norocuri prea mari! Ca să ajungi bogat și apoi iar în fericirea sărăciei, nu e un noroc prea dorit! Mai fericit fara el, mai ales dacă vine și fără trudă!

    Urmează apoi cateva eseuri ale autorului, cum sunt: De la Dacia la Meșterul Manole, Mihai Eminescu, s.a.m.d. Dar ceea ce m-a surpins pe mine, intradevar, a fost să descopăr în acest arsenal de valori spirituale si harice cu care domnia sa Pr. Prof Dr. Al.Stanciulescu Barda a fost daruit de  Sfantul Dumnezeu, ca fiind si autorul unor versuri de toată frumusetea, expresive, lirice, cu un aluat tematic din cel mai bine dospit si însuflețit. Iată  câteva titluri de poeme: Intrebări, Prorocii, Cuvântul, Străjerii,  Epitaf-1907(Dedicat Preotului Nicolaie Crăineanu din Gvardenița-Mehedinți, împușcat la Răscoala din 1907), Rugaminte, Lumina lină, Pastorala, Destainuire, Diminețile de Samti,  Superstiție, Oaspetele, Coloana Infinită, Amintire, Confidențe, Pribegie, Intâlnire, Despărtțre, Așteptare. Din adins am ținut să le redau, pentru a mă dovedi că sunt îndreptățit să afirm cum, din acest moment avem un consacrat Poet ce cu vrednicie se așează in rândul stihuitorilor noștri de seamă. Poartă in ființa sa ceva din universul eminescian, o lirică ce strapunge sufletul asemenea mirosului florilor de pe “marginea Topolniței mehedințene” ce înviorează plămânii unui  călător îndrăgostit de natură, melancolic și întrebător! Așa ne și spun versurile lirice din poezia “Intrebări”:

 “De pe câte căi vin, Doamne,

Și pe câte căi mă duc!

Câte veri și câte toamne

Mi-o fi dat să mai apuc?

Cine-oi fi și cât oi crede

Amagirea tuturor?

Cine ești tu, frunză verde?

Chip de zeu, ori muritor?

De ce-ntreb, cine-mi răspunde,

De ce râd, ori poate plâng;

De ce tremură în unde,

Glasul cerbilor din crâng?

Carturar cu o bună instruire în arte și literatură, istoric cu o dreaptă cercetare pentru adevăr, slujbaș credincios al Bisericii lui Hristos, autorul ne prezintă in continuare deosebit de valoroase documentări, cum este si aceasta: “Mehedințenii participanți la lupta de la Păuliș (14-20 septembrie 1944), dezvăluind evenimente și decizii ale vremii așa cum s-au petrecut în realitate.

Un alt  eseu documentar, binevenit si folositor in adeverirea  realităților evenimentelor vremi, se intituleaza , “Preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistrița și Evreii”, în care noteaza: “…amintim că in Mehedinți, mai precis in Turnu Severin, unde se găsea populația evreiască cea mai numeroasă din județ, evreii nu au fost stigmatizați, nu au fost arestați, deportați, ba mai mult, nu li s-au confiscat averile. Dimpotrivă, autoritatile locale au recurs la compromisuri pentru a salva situația”. (URME, Partea a V-a –Documentare, pag161-174)

Demn și interesant de citit, spre cunoaștere, se dovedeste eseul “Globalizarea in concepția Acad. Francis Dessart”, om de știință și membru în multe foruri stiintifice din lume. Acesta cunoaște perfect Limba Romana, însăsi soția domniei sale fiind o olteancă. Acesta publica in 2005 la Bucuresti, Ed. Carpathia Press, volumul  Reconquista, despre care dl. Al. Stanciulescu Barda ne spune că: “este o culegere de eseuri si studii de geopolitică spirituală europeană, închinată lui Theo van Gogh, scriitor si cineast olandez, stranepotul pictorului Vincent van Gogh, omul care a apărat civilizația europeană și valorile tradiționale ale țării lui…”.(URME, Documentare, pag.174-195).

Fără îndoială, autorul este un om al prezentului, iar prin profesia de slujbaș al Bisericii, un adevărat luminător înspre viitor și aceasta ne-o dovedesc părțile următoare: “Oameni, fapte și întâmplări de azi”. Un adevarat labirint de istorioare culese din realitatea zilei: Ecouri dinspre Balcani, De la Ceremus la Bastroe, Un oltean de elită. Troița Eroilor de la Malovăț, Un gest creștinesc exemplar, Mincinosul, O lectie de viatță, Insemne și simboluri religioase in Severin, Iarăși despre drumuri, Tobița, Muzeul Modei, Cântec Românesc la Graz, Lupta pentru a fi”.

       Spre finele cărții, după cum este și didactic, dl.Pr.Al.S.B descrie cu înțelepciune căile cele mai sănătoase ale educației: Biserica și Școala, Suplinirile în învățământ. Apoi aspecte pastorale, “Făclia de Paști”, “Sfintele Moaște” “Sfintele Icoane”, “Sfârșitul lumii”, “Viața viitoare”.

Auzim în memoriam, despre Părintele Galeriu o adevărată făclie “care a ars intens, revărsând în jur lumina și căldura, mângâind, încurajând, dând speranțe!  Acestea sunt dovezi care adeveresc căci dealungul istoriei Biserica creștină era civilizatoarea umanității.

      Surprinde în continuare încă o idee, ce ar trebui repetată, pentru sensul ei  de imaginație și intuiție pentru cei tineri în pragul adolescenței: Dac-aș fi stăpânul lumii…”. Întrebare desigur pusă în contextul mai multor întrebări, dar surpriza mare ne povestește autorul, “a fost enormă, fiindcă rezultatele au depășit așteptările. De la cei mai mici până la cei mai mari, copii și tinerii chestionați au dat dovadă de gândire sănătoasă din punct de vedere moral si religios. Am reținut grija lor pentru aspectele sociale dificile, grija pentru oamenii nevoiași, defavorizați, dorința de a instaura binele si dreptatea in lume”. (URME, pag.234)

    In finalul cărții sale autorul trece în revistă titlurile cărților scrise de-alungul anilor, cărți religioase, memoriame și recenzii, dovedind că în acel pământ al Malovățului blagoslovit de Dumnezeu cu de toate, si cu bucurii și cu suferințe, trăiesc oameni minunați, creștini și uniți în jurul Bisericii lor creștine Ortodoxe.

Mă simt îndatorat a mulțumi Sfintiei Sale Pr.Prof.Dr. Al.Stanciulescu Bârda și pentru că in această valoroasa carte a mai găsit un loc în care, să fie amintită și umila mea personalitate!

IOAN MICLAU- GEPIANU

2012 – Restituire, 2020

Australia