Părintele capelan Petru Vulpe

In Memoriam

Părintele capelan Petru Vulpe

(1932 – 2017)

          În dimineața zilei de 12 aprilie 2017 avea să treacă din viața aceasta la cele veșnice cel care a fost preotul, părintele și duhovnicul multora dintre noi, prea cucernicul părinte Petru Vulpe, omul prin a cărui har sistemul sanitar vasluian și implicit sănătatea acestor locuri, avea să se întoarcă la spiritualitatea creștină de altă dată. Însuși istoricul acestei întoarceri nu poate fi conceput fără a evoca personalitatea părintelui Petru Vulpe.

Pentru cei care nu știu, sau sunt încă foarte tineri, aș dori să le amintesc că sănătatea vasluiană a fost de-a lungul timpului strâns legată de spiritualitatea creștin ortodoxă. În anul 1852 când acest spital lua ființă sub denumirea de ”Casa Ospitalicească” sau ”Spitalul lui Drăghici”, avea în structura sa un paraclis închinat Marelui Mucenic Gheorghe în care se împlineau ritualurile și rânduielile creștine. În acest lăcaș, dăruit de ctitorul spitalului postelnicul Dimitrie Drăghici, deopotrivă bolnavi, medici sau personal medico-sanitar cereau ajutorul Atotputernicului pentru a trece prin marile încercări pe care le produce suferința și boala.

Acest paraclis avea să funcționeze în această formulă aproape o sută de ani, mai exact până în anul 1948, când ciuma comunistă îl va transforma în prosectură, ca o ofensă și bătaie de joc la adresa credinței și nădejdii din totdeauna a creștinului. Spiritul evlavios al celor în suferință și a celor care lucrau în sănătate nu s-a pierdut însă. El avea să renască după 1989, când a și încolțit pentru prima dată ideea construirii unei capele de incintă, ocazie cu care, de fapt, împreună cu preacucernicul părinte Constantin Pârcălabu s-a și desemnat locul pentru construcția ei. Adversitățile momentului nu au permis realizarea acestei intenții atunci, dar spiritul cucernic avea să capete contur însă prin strădania doctorului Gheorghe Silvestrovici (șeful Secției de Psihiatrie la acea vreme) care, cu ajutorul părintelui profesor Constantin Galeriu și prea cucernicului părinte Pavel Chirilă (fondatorii Societății Cristiana), vor deschide un paraclis închinat Sfântului Ioan Botezătorul în incinta Spitalului Drăghici (spitalușl vechi).

Marea șansă a statornicirii acestui spirit avea să fie însă părintele Petru Vulpe, care va veni în spitalul nostru în 1997 în calitate de preot capelan, cu dorința clară și hotărâtă de a construi cu ajutorul unității, a salariaților ei, a autorităților locale, a sponsorilor și colectei publice, biserica din care va fi condus astăzi pe ultimul său drum.

Om al locului, fiul lui Petrachi și Garofa din Deleni, licențiat în teologie, preot paroh la Bârzești timp de doi ani, apoi preot paroh la Mărășeni timp de 19 ani, va poposi în cele din urmă în Spitalul Județean Vaslui, continuând aici cu har și devoțiune activitatea pastoral-misionară a bisericii noastre, propovăduind cuvântul Mântuitorului, alinând suferința bolnavilor, încurajând prin binecuvântarea sa pe toți cei care i se adresau, sau binecuvântând momentele importante din viața spitalului.

Deși la vârsta când cei mai mulți oameni se retrag într-o viață mai comodă, părintele Petru Vulpe va impresiona prin vigoarea sa, prin determinarea sa, prin agerimea sa în împlinirea datoriei sale și în lucrarea pe care o avea de înfăptuit. Timp de nouă ani cât a durat construcția bisericii, din data de 5 mai 2000 când vrednicul de pomenire P.S. Ioachim Mareș episcopul Hușilor punea piatra de temelie și până la data de 20 septembrie 2009, când P.S. Corneliu Bârlădeanu, părintele nostru episcop, sfințea biserica sugestiv închinată Izvorului Tămăduirii, părintele Petru Vulpe va sluji într-o capelă de lemn amplasată în fața edificiului actual, veghind neîntrerupt și cu strășnicie la bunul mers al lucrărilor. Așa încât se poate spune cu deplin temei astăzi, când vremelnic ne despărțim de preacucernicul părinte Petru Vulpe, că biserica noastră, o adevărată perlă arhitectonică împodobită cu tot ce are mai frumos stilul neobizantin, este opera lui.

Dincolo de faptul că acest lăcaș este o mărturie vie a devoțiunii, muncii și dăruirii sale în împlinirea chemării sale, părintele Petru Vulpe rămâne în memoria noastră ca cel care, prin lucrarea sa, a reînodat spiritualitatea creștină în actul medical, așa cum ne-a fost lăsată nouă de către înaintașii noștri.

          Vor trece prin spital generații după generații, se vor schimba structura, dotarea și chiar destinația unor componente ale spitalului, dar ctitoria părintelui Petru Vulpe va rămâne pururi peste vremi (va vremui prin vreme) ca o davadă vie a credinței noastre, a vredniciei noastre și, poate cel mai important lucru, al identității noastre creștine.

          Fie-i țărâna ușoară și numele său în veci pomenit.

                   Dumnezeu să-l odihnească în pace.

                                                                     Dr. Valeriu Lupu