Sfânta și Marea Marți

Sfânta și Marea Marți

Sfânta și Marea Marți

Marea Marți pe cele zece fecioare înainte ne pune.

Și ele biruință aduc dreptului Stăpân.

Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim si Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor săi mai multe pilde. Unele dintre ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie, și în același timp, spre a ne învăța să fim pregătiți oricând înainte de sfârșitul vieții.

Domnul a vorbit mult despre fecioare și despre femei – și fecioria are mult merit si este întradevăr cinstită; dar pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească și de celelalte virtuți și mai cu seamă de milostenie, prin care se vădește strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta. Pe cinci dintre ele le numește înțelepte, căci împreună cu fecioria au avut și îmbelșugatul untdelemn al milosteniei. Pe celelalte cinci le numește nebune, căci, deși ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură și milostenia. Deci sunt numite nebune chiar dacă au săvârșit cea mai mare virtute, dar nu s-au îngrijit de cea mai importantă, așa că în nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup,iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adică au murit. În adevăr moartea se numește somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopții; cele care aveau untdelemn din belșug au intrat cu Mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belșug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Cele înțelepte, deși voiau, n-au putut să le dea untdelemn în clipa intrării, așa că le-au răspuns zicând:‹‹Nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; duceți-vă la cei ce vând – adică la săraci – și cumpărați››. Dar nu era ușor lucru, căci după moarte, asta nu mai este cu putință. Același lucru îl arată învederat Iisus și în parabola despre bogatul milostiv și săracul Lazăr. Fecioarele nebune se apropie fără lumină și, bătând în ușă, strigă așa: ‹‹Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!››. Iar Însuși Domnul le dă acest răspuns înfricoșător zicându-le: ‹‹ Duceți-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci cum veți putea vedea pe Mire dacă nu aveți ca zestre milostenia?››.

Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinți să se așeze în această zi pilda celor zece fecioare, ca să ne indemne să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiute sunt ziua și ceasul sfârșitului vieții. Tot astfel prin istoria vieții lui Iosif, să trăim în curăție, iar prin minunea uscării smochinului, să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârși o singură virtute, cea mai mare chiar, si nu ne vom griji de celelalte, și mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos in odihna veșnică, ci vom fi întorși rușinați. Și în adevăr nu-i lucru mai lipsit de sfințenie si mai plin de rușine decât ca fecioria să fie biruită de bani.

Dar, o, Hristoase, numără-ne pe noi împreună cu fecioarele cele înțelepte, rânduiește-ne în aleasa Ta turmă și ne mântuiește pe noi. Amin.

Sursa: Gelu Stanciulescu

Elementele de bază ale Dogmaticii Ortodoxe

Mitropolitul Ieremia al Gortinei

Predicile noastre, iubiți creștini, se referă la Dogmele Credinței noastre ortodoxe. Aceste Dogme, despre care v-am vorbit în general în anterioara mea predică, sunt liniile corecte, să spunem așa, potrivit cărora trebuie să mergem, ca să-L trăim pe Dumnezeul nostru și să izbutim mântuirea noastră. Prin Dogme este exprimată întreaga învățătură a Credinței noastre ortodoxe, care se numește învățătură dogmatică.

Din început am voit să vă spun, fraților, câteva principii generale, care constituie elementele de bază ale învățăturii dogmatice ortodoxe. Primul element de bază este acela despre care am spus în anterioara noastră predică, că în Biserica noastră Ortodoxă nu creăm dogme noi, adevăruri noi. Aceasta o fac papistașii, al căror sistem, ca și cum ar fi o mașină, produce mereu dogme noi, cum ar fi dogma primatului papei. Noi, în Ortodoxie, ținem credința tradițională a Bisericii, fără să adăugăm, nici să scoatem ceva din ea. De aceea, drept prim element de bază, vom spune cuvântul Sfântului Ioan Damaschin, pe care-l scrie la începutul Dogmaticii sale: „Nu voi spune nimic al meu”. Iar în continuare adaugă că va spune: „Cele spuse de dumnezeieștii și înțelepții bărbați (Sfinții Părinți)”.

Un alt element de bază despre care vreau să spun, fraților, este că învățătura dogmatică ortodoxă, vorbind despre Dumnezeu, face distincție între esență și energie în Dumnezeu. Dogma aceasta este foarte importantă și în aceasta ne deosebim de papistași, care nu fac această distincție în Dumnezeu. Ei Îl acceptă pe Dumnezeu numai ca esență. Dar esența lui Dumnezeu este neajunsă și nevăzută. Atunci cum ne-a spus Hristos că cei curați cu inima Îl vor vedea pe Dumnezeu(vezi Mt. 5, 8)? Îl vor vedea prin energiile Sale dumnezeiești. Dacă Dumnezeu este numai esență, așa cum acceptă catolicii, atunci cum a fost creată lumea? Din esența lui Dumnezeu? Atunci toate cele din jurul nostru, pietrele și iarba sunt Dumnezeu, dacă ar fi fost făcute din esența Lui. Astfel ajungem la panteism, care este „cel mai necuviincios decât toate”, așa cum spunea Sfântul Grigorie Palama. Sfântul Cosma Etolianul, vorbind despre Dumnezeu, aducea imaginea soarelui.

Este foarte frumoasă această imagine. Cu fierbințeala soarelui, cu lava, cu esența lui, să spunem, nu putem veni niciodată în contact, căci ne vom arde. Dar deși nu putem avea împărtășire cu lava soarelui, avem însă împărtășire cu energiile lui, cu lumina și cu căldura lui. Așa și noi ne împărtășim cu Dumnezeu prin dumnezeieștile Sale energii. Dumnezeu a creat lumea și o chivernisește prin dumnezeieștile Sale energii și tot prin energiile Sale ne sfințim și ne mântuim. Sfântul Vasilie cel Mare, Părinte al sec. IV, spunea: „Noi spunem că-L cunoaștem pe Dumnezeu din energiile Sale, însă de esența Sa a se apropia nu ne este îngăduit. Căci energiile Lui coboară spre noi, în timp ce esența Sa rămâne inaccesibilă”.

Și un al treilea lucru vreau să va spun în predica mea de astăzi, frații mei creștini, ca și condiție de bază în Teologia noastră ortodoxă. Este vorba despre faptul că trebuie să facem distincție între creat și necreat, între Cel ce este și Cel ce nu este. Dumnezeu este necreat, în timp ce toate celelalte, lumea care ne înconjură, noi oamenii și chiar Îngerii, toate sunt create. Adevărata Ființă, Existență, este numai Dumnezeu. Iar noi toți, oamenii și Îngerii, am devenit ființe, adică am venit la existență prin Ființa lui Dumnezeu. Tot ceea ce se referă la Dumnezeu este necreat. De aceea, atunci când vorbim despre energiile lui Dumnezeu, prin care El comunică cu noi, precum am spus mai înainte, trebuie să spunem și că aceste energii sunt necreate. Adică să spunem, „prin dumnezeieștile energii necreate”. Spun aceasta, pentru că tot papistașii, în timp ce mai înainte nu acceptau energiile lui Dumnezeu, și propovăduiau pe „Dumnezeu inactiv”, însă prin polemica luminoasă împotriva lor a Sfântului Grigorie Palama, au fost nevoiți în cele din urmă să accepte că Dumnezeu are energii, dar le-au numit „create”. Energii create, iar nu necreate. Aceasta constituie dogma greșită a catolicilor. Fiindcă, dacă energiile lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu ne mântuiește, sunt create, atunci cum ne mântuim? Cum ne îndumnezeim? Creatul nu poate mântui, nici îndumnezei. Creatul are el însuși nevoie de mântuire și îndumnezeire. Amintim aici pe Sfântul Grigorie Teologul, care, pentru a-i combate pe pnevmatomahi (luptători împotriva Duhului Sfânt), ce spuneau ca Duhul Sfânt nu este Dumnezeu, ci este creație, le-a spus aceste cuvinte îndrăznețe: „Dacă Sfântul Duh nu este Dumnezeu, ci este zidire, atunci… să se îndumnezeiască mai întâi El Însuși și apoi pe om, care sunt și eu zidire, ca și Acela!”. Noi însă ne îndumnezeim prin energiile dumnezeiești, care sunt necreate, iar nu create.

Avem însă și alte învățături de bază ale Dogmaticii Ortodoxe, ca niște chei ale ei, pe care trebuie să le cunoaștem. Despre ele vom vorbi, cu ajutorul lui Dumnezeu, în următoarea noastră predică.

Cu multe binecuvântări,

† IEREMIA, mitropolitul Gortinei și Megalopolei

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda