O cale de flori
Un curcubeu a
despărţit marea în două.
Când apele s-au
despicat, valurile s-au depărtat,
uscatul s-a
arătat, stelele au licărit, vânturile au stat,
miracol reflux,
o dublă mişcare
din ţesătura de patimi,
atunci, numai
atunci,
lumina din
priviri ne-a apropiat,
unindu-se
într-una,
atunci, numai
atunci,
prin zidul de
ape,
în murmurul
viselor,
în liniştea retrasă a tăcerii,
inimile au
bătut
într-un ritm,
într-un cânt,
într-un timp,
doar într-un timp.
Petale de flori
împrăştiate,
poezia nu a
murit,
continuă să
pulseze, să respire!
19 iulie 2016
Irina Lucia Mihalca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu