Punctul
vernal
În
piesa numită “Viaţa” joci un rol esenţial.
În
fiecare semn vei găsi răspunsul
înşirat
pe axa timpului.
O
poezie în mişcare
prin
fluxurile
ce
curg în acelaşi râu!
Călătoria
nu e simplă.
În
lumina timpurie a zorilor,
bobocii
de flori, acoperiţi de lacrimile
zeiţei
muntelui, Gemu,
aşteaptă
să-nflorească.
Primind
lumina celestă,
repeţi
poveştile de ieri,
alese
cu grijă, eliberându-te
de
tot ce te temi a pierde.
Necunoscutul.
În calmul serii,
din
umbra curbată a lunii
dispărute
pe-ntinsul orizontului
ai
curajul să aduni
bucăţile
sfârtecate din tine,
reflecţiile
obscure văzute
şi
oglindite de nisipurile memoriei
prelinse,
printr-o clepsidră,
către
eternitate.
Poate
că eşti obligat să hoinăresti
dintr-un
loc în altul - Dumnezeu ştie de ce -,
dar
în loc să se stingă,
steaua
ta străluceşte, acolo, pe cer.
Te
uiţi în jur, inspiri adânc
culorile
proaspete de primăvară
şi
te scufunzi
în
abisul oceanului interior,
oprindu-te
asupra focului
şi-a
luminii care
face
ca totul să crească.
Viaţa
creează, unindu-ne,
încet
se clădeşte,
o
schimbi, formând-o,
lăsându-ţi
amprenta-n ea.
Evadează,
mergi înainte,
fii
ce vrei tu să fii, găsindu-ţi bucuria!
Aceasta-i
provocarea!
În
linişte, răspunsurile vor veni.
Şi
nu uita, urmează-ţi visele!
Irina
Lucia Mihalca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu