Nu există detox

Dr. Simona Tivadar:

           

              „Nu există detox, pentru că nu există toxine. Nu ştie nimeni formula chimică a acestor toxine.”

     

              Dr. Simona Tivadar, specialist în diabet şi boli de nutriţie, a avut amabilitatea de a-mi răspunde la câteva întrebări legate de detox, pseudoştiinţa care se ocupă cu„curăţarea” organismului, operaţiune care poate face rău, pentru că oferă doar soluţii iluzorii de sănătate veşnică, tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.

             

              Înainte de a realiza interviul, am întrebat cunoştinţe prieteni şi colegi dacă fac detox şi cu ce. Unii mi-au spus cu iaurt, fructe şi cartof dulce, alţii cu ceai verde, alţii cu 4 cereale, iar alţii cu…argila albastră (?!). Curioasă, am întrebat-o pe doamna doctor cum stă treaba…

           

              Se vorbeşte mult despre detox. De unde a apărut acest „detox”? Se discută mai ales în perioadele în care se schimbă anotimurile sau după Sărbători…

Ce este acest detox, de fapt?

             

              O prostie, bineînţeles. Este încercarea oamenilor moderni de a-şi cumpăra paşapoarte spre nemurire fără să-şi impună niciun fel de restricţii. Cu alte cuvinte, în loc să aibă o alimentaţe normală, civilizată în fiecare zi, în care să aibă grijă la orele de masă şi la ce mănâncă, preferă să mănânce pe apucate la  covrigăriile şi patiseriile din colţ, la fasfood-ul de pe stradă, la cateringul mai mult sau mai puţin bun.

Şi, din când în când, siimt nevoia să facă un „bine” corpului lor şi sar din măsura de a mânca numai tâmpenii şi mizerii, într-o extremă despre care ei îşi imaginează că e benefică.

              

             

              Evident, este o prostie. Aşa cum masa lor e o prostie, aşa şi aceste măsuri extreme sunt la fel. Mai ales că, după cum ştiţi, reţetele sunt din cele mai diferite: unii consideră că este „detox” să mănânce ovăz, orz, secară, alţii iaurt şi fructe, alţii argilă albastra, alţii să bea sucuri de legume.

              Fiecare are o altă definiţie a detoxului şi, bineînţeles, ca orice pseudoştiinţă care lucrează cu certitudini şi convingeri, acest pretins procedeu de curăţare a organismului s-a răspândit, fiind susţinut şi propagat de pseudonutriţionişti sau de oameni fără pregătire medicală care au găsit astfel un instrument foarte bun de a câştiga bani.

           

              Este o industrie?

              Da, este. Şi nu e de mirare, fiindcă toată lumea este fascinate de nemurire şi de viaţă fără de moarte şi de sănătate veşnică. În primul rând să spunem că nu există detox, pentru că nu există toxine.

             

              Nu există toxine? Dar ceea ce elimină celula ce este?

              Tocmai ce s-a luat un Premiu Nobel pentru medicină la sfârşitul lui 2016 pentru un studiu care demonstrează că celula „se curăţă”, dacă vreţi să spunem aşa, de către ea însăşi! Nu există o formulă chimică a acestor toxine, că nu le denumeşte nimeni specific, fiind numite toxine, aşa, generic şi misterios. Nu se cunoaşte toxina x sau toxina y…

              Poate că e de ajuns „toxine”…

              Dar nu au o formulă chimică? Că toate pe lumea asta au o formulă chimică: apa, corpul uman, sângele, mâncarea pe care o mâncăm, mărul…

 

              E un chimist, Kennedy, australian, care, sătul de această chemofobie şi de această impostură legată de substanţele chimice despre care acum se vehiculează tot felul de aberaţii pe planetă, a făcut inclusiv tricouri, şorţuri de bucătărie şi alte lucruri drăguţe, imprimate cu formula chimică a oului, a bananei, a căpşunilor etc.

             

              Şi, dacă ne uităm pe internet la formulele chimice ale domnului Kennedy, o să constatăm cât benzen, cât benzol şi alte substanţe există în fructele pe care le mâncăm în fiecare zi…

             

              Deci, nu există toxine?

              De aceea nu există nici detox. Oamenii nu se intoxică, oamenii elimină deşeuri singuri, fără ajutor. (Noi vorbim aici despre oamenii sănătoşi, desigur, nu despre cei bolnavi). Deci, omul elimină deşeuri prin piele (transpiraţia), prin plâmâni (CO2), prin rinichi (urina) şi prin tubul digestiv (fecale).

              Aceste sisteme sunt atât de bine perfecţionate, încât din fericire nu le putem influenţa. Spun din fericire, fiindcă oamenii încearcă şi continuă să facă altceva decât trebuie, pentru că citesc de pe 10 siteuri aceleaşi lucruri şi gata, sunt convinşi, în loc să apeleze la cunoştinţele de biologie de clasa a 8-a, nu mai mult…

             

              Şi totuşi, folosim atâtea metode de detox?

              Da, eu dau mereu exemplul cu sucurile verzi… Verdele pentru noi reprezintă culoarea fresh, culoarea pe care am văzut-o când am ieşit din întunericul peşterilor. Dar asta nu înseamnă că sucurile verzi sunt benefice, există o limită în cât aducem natura în noi.

              Cei care spun că se detoxifică şi îşi oxigenează organismul, spun o prostie.

              Clorofila din plantele verzi produce oxigen doar la lumină. În tubul nostru digestiv e întuneric şi nu se oxigenează nimic. Şi e foarte bine că nu o face, că atâta ne-ar trebui: oxigen în intestinele noastre!

              Că acolo este şi gaz metan şi atunci am exploda!

              Sigur, deci, că nu se produce oxigen, că metanul, vezi manualul de chimie de clasa a opta, explodează în prezenţa oxigenului liber. Toate aceste sucuri verzi nu înseamnă nimic.

             

              Şi e o mare tâmpenie să îţi imaginezi că dacă nu mănânci o salată în fiecare zi îţi vei rezolva carenţele din ultimul timp în felul acesta…

              Organismul nostru nu este o maşină! Nu îl poţi duce la service să-i schimbi piesele şi 6 luni ai garanţia că nu se mai întâmpă nimic.

             

              Ai mâncat primul cartof prăjit într-un ulei mizerabil sau ai înghiţit prima merdenea, te-ai „intoxicat” la loc, dacă vreţi neapărat termenul acesta.

             

              „Detoxul” (care nu există) se face mâncând corect în fiecare zi, ajutând în felul acesta ca mecanismele naturale ale organismului nostrum să funcţioneze.

              În rest, totul e o prostie. Şi atunci ce li se întâmplă celor care beau apă cu lămâie dimineaţa, de exemplu? Poa’ să bea şi apă cu cremă de ghete! Ce să li se întâmple? Îşi iau o doză mare de vitamina C dacă pun lămâie mai multă. Necesarul nostru de vitamina C într-o zi este sub 200 de mg. Acesta este acoperit de un fruct zilnic, de pătrunjelul care se aruncă în farfuria de supă pe care ar trebui să o mâncăm la prânz, din legumele din ciorbă…etc., etc. Tot ce este exces va trebui să elimine cineva, şi anume rinichiul! Nu există un depozit în care organismul depozitează vitamina C! Ea nu se depozitează, este eliminată!

              Toate elementele în organismul nostru trebuie să fie ca uleiul              maşinii la jojă. Ştiţi cum e? Eşti la semn, e bine, eşti peste sau sub, nu mai e!

             

              Şi detox cu ceai verde?

              Ceaiul verde băut în exces (mai mult de 4 căni pe zi) face ca în organism să nu se mai asimileze fierul. Dacă după ce mănânci o friptură de vită bei ceai verde, fierul din carne nu se mai asimilează.

             

              De unde vine atunci conceputul acesta de curăţare? Că e un cuvânt foarte folosit!

             

              Ştiţi de unde? Dacă te uiţi în toate revistele, pe toate siteurile, toată lumea încearcă să îţi vândă un produs prin care tu, cel murdar, urât, gras, vinovat, să devii frumos, slab, curat şi inocent!

             

              Este treaba fiecăruia cât se lasă manipulat de media şi în ce fel! Şi eu îmi dau cu cremă pe faţă, dar nu am aşteptarea ca ea să-mi şteargă ridurile! Dacă vreau asta, fac botox. Am aşteptarea ca ea să hidrateze doar ce poate ea să hidrateze – şi anume stratul superficial al pielii.

             

              Cum vă explicaţi că există atâtea produse de detox?

              Cum să nu existe, dacă oamenii nu au scupule şi vor să se

îmbogăţească?

              Şi iată că, influenţaţi de ceea ce se scrie în media, vin la mine pacienţi total dezechilibraţi! Şi nu vorbesc despre oameni simpli, culmea, asta nu are legătură cu studiile, că asta spuneam la început: „detoxul” acesta este mirajul către o viaţă lungă, o sănătate perfectă şi asa mai departe!

             

              Atinge cumva inteligenţa emoţională. Nu mai departe de zilele trecute a venit la mine un coleg doctor, diabetic insulino-dependent care a primit sucuri de detox şi le-a băut şi glicemia lui a sărit în aer! Avea  glicemia 300. I-am dat salată de varză, am scos sucurile şi gata!

             

              Dar există firme care cu asta se ocupă! Îţi trimit sucurile acasă sau la birou contra unei sume…

              Da, ştiu, am fost invitată să lucrez pentru o astfel de companie, eu mi-am spus punctul de vedere, le-am zis ok, faceţi detoxul sau ce vreţi voi să-i faceţi clientului, dar când ajunge la mine eu trebuie să-i spun ce trebuie să mănânce ca să fie sănătos.

             

              Şi atunci nu m-a mai angajat compania. Eu nu am niciun pacient care să fi venit la mine, fie vegan, fie cu idei despre detox, şi să nu fi a plecat de la mine din cabinet, fără să înţeleagă ce trebuie să facă, ce înseamnă alimentaţia corectă şi cum se face ea! Eu nici nu mai ajung să dau consultaţii, ci ofer lecţii de nutriţie fiecărui pacient!

             

              Dar nutriţioniştii care apar în media spun cu totul alte lucruri!

              Da, dar există „nutriţionişti” care au absolvit ASE, Educaţie Fizică şi Sport, au cursuri de nutriţie la tot felul de institute de nutriţie online care nici nu se ştie dacă sunt acreditate…

             

              Ştiţi de unde  vine tendinţa aceasta? Din ţările vestice, din Statele Unite… Aici nutriţioniştii nu sunt doctori, ci au făcut, mulţi, instituţii de nutriţie.

             

              Şi la noi există posibilitatea să studiezi, la Cluj, Târgul Mureş sau Bucureşti, pe lângă facultatea de Medicină, o secţie de nutriţie de 3 ani cu 2 de masterat, dar măcar oamenii ăia studiază chimie, biologie, nu sunt doctori, dar studiază aceste materii şi vor fi nutriţionişti!

             

              Altminteri, e celebrul cel care a luat pentru bunica lui de 92 de ani diplomă de nutriţionist de la nu ştiu care institut. E foartă multă lume care abuzează, trebuie să fii foarte atent ce cursuri faci şi dacă institutul acela este acreditat în ţara respectivă. Să fiţi foarte atenţi când vedeţi cuvinte ca holistic, integrativ…

             

              În România există oameni care au făcut de exemplu Institute of Integrative Nutrition, care nu e acreditat nici în USA şi la care se plătesc 5000 de dolari, încă 500 pentru diplomă şi pot practica nutriţia…

             

              Da, holistic este cuvântul la modă…

              Eu zic că acela care foloseşe holistic nu ştie, nu a citit definiţia din dicţionar. Holistic înseamnă acel factor integrator imaterial, imposibil de cunoscut, intangibil care uneşte părţile unui întreg…

         

              Deci, despre ce vorbim?  Înseamnă că nu prea stăm bine în România.

              Ba da, pentru că aici există doctori specialişti în diabet şi boli de nutriţie, specializare care nu prea mai există în lume, cărora ar trebui să ne adresăm, precum  şi aceşti tineri specialişti de nutriţie care termină acum şcoala acreditată.

             

              Sigur, atenţie, se mai dau diplome şi la şcolile de meserii, unde înveţi să pui unghii false, să coafezi şi să devii nutriţionist! Deci, atenţie unde şi pe cine întrebaţi şi ascultaţi!

             

              http://www.life.ro/

             

Esti ceea ce consumi.

Cosumi produse proaspete, organice gatite sanatos, atunci ai sanse sa fii sanatos!

Sursa: Prof. Valentina Lupu