de la simbol sexual la simbol pascal

Iepurașul, de la simbol sexual la simbol pascal

Creștinii sărbătoresc Paștele în amintirea învierii lui Iisus Hristos. Cu toate acestea, sărbătoarea este însoţită și de o tradiţie păgână conform căreia copiii lasă coșuleţe goale în seara dinaintea Paștelui și așteaptă ca „Iepurașul” să vină să le aducă dulciuri și ouă ornate. Cum a ajuns acest simbol păgân al fertilităţii o componentă indispensabilă a Paștelui creștin tradiţional?

 Originile precise ale imaginii iepurelui care aduce ouă sunt neclare, dar ce se poate spune cu certitudine e că iepurii au reprezentat un simbol al fertilităţii încă din antichitate. Fiind foarte prolifice reproductiv (de unde și expresia „se înmulţesc ca iepurii”), acestea animale au fost și încă rămân un simbol al sexualităţii. În cultura contemporană, revista Playboy folosește imaginea iepurelui ca mijloc de promovare a sexualităţii.

Conform History Channel, Iepurașul de Paște a ajuns pentru prima dată în America în anii 1700, când un grup de imigranţi germani s-au așezat în Pennsylvania și au adus împreună cu ei o tradiţie despre un iepure care depunea ouă, numit „Osterhase” sau „Oschter Haws”.

Copiii lor construiau cuiburi în care iepurele mitic își putea așeza ouăle colorate. Cu timpul, obiceiul s-a extins în întreaga Americă, suferind doar modificări minore: 

iepurașul n-a mai adus doar ouă, ci și dulciuri, iar cuiburile au fost înlocuite de coșuri.

Barbara Mikkelson, de la snopes.com, subliniază faptul că ouăle, de asemenea simboluri ale fertilităţii și ale vieţii mereu înnoite, au fost folosite de creștini pentru a face trimitere la învierea lui Hristos din mormântul sigilat, din care a erupt o viaţă nouă.

Simbolurile păgâne ale Paștelui au fost folosite adesea de misionarii creștini atunci când duceau evanghelia la popoare cărora le lipsea un fundal iudeo-creștin, a menţionat pentru Christian Post Dr. Quentin Kinnison, profesor asistent de Slujire Creștină Contemporană la Universitatea Frenso Pacific.

Kinnison afirmă că misionarii s-au folosit de simbolistica ouălor „pentru a identifica esenţa vieţii și a învierii lui Hristos. Folosind aceste simboluri cunoscute de populaţiile în mijlocul cărora activau, misionarii creștini au găsit modalităţi de a comunica evanghelia lui Iisus Hristos culturilor nefamiliare cu relatările biblice”.

Cu toate acestea, Kinnison avertizează că trebuie să fim precauţi cu privire la această practică de integrare a obiceiurilor păgâne în simbolistica creștină, afirmând că ele devin problematice „atunci când pierdem semnificaţia simbolurilor, acestea preluând valenţe culturale noi sau diferite, în contradicţie cu Evanghelia”.

Întrucât Paștele a devenit un fenomen comercial, fiind încărcat cu simboluri păgâne care promovează mai degrabă sexualitatea decât profunzimea sacrificiului lui Hristos, 

pastorul Jerold Aust, de la United Church of God, e de părere că Paștele modern nu-și mai îndeplinește menirea de a transmite suferinţa, moartea și învierea lui Iisus Hristos.

El afirmă că Paștele, sărbătorit prin ciocnirea de ouă colorate și promovarea imaginii iepurelui, poate fi pus mai degrabă în legătură cu închinarea la zeiţa babiloniană a fertilităţii, Iștar (de la care provine și termenul englezesc pentru Paște, Easter), decât cu închinarea la Iisus Hristos cel înviat.

Veste:

Sfântul Mormânt în pericol de prăbușire, deși tocmai a fost restaurat contra 3 milioane de euro, ne informeaza OrtodoxInfo, citand Dailymail.co.uk:

Mormântul se află pe o fundație instabilă, ințesată de tuneluri ascunse, canale și alte structuri, avertizează cercetătorii. De asemenea aceștia au făcut un studiu cu ajutorul radarelor de penetrare terestră și camere video robotice și au descoperit că mormântul este construit pe ruinele unei alte construcții.

Echipa care a executat restaurarea preciza că fundația este instabilă și poate ceda brusc. Când se va prăbuși, va fi un proces lent dar catastrofic.

Biserica mormântului a fost restaurată după mai bine de 2 secole. Dar acum cercetătorii vorbesc de nevoia a încă 5 milioane de euro pentru repararea fundației fracturate a edificiului ce înconjoară mormântul. Planul este să sape pe dedesuptul mormântului pentru a instala o rețea nouă de canalizare și scurgere a apei pluviale.Biserica are nevoie urgentă de atenție, după ani de zile de expunere la factori de mediu cum ar fi apa, umiditatea, fum de lumânări.

Trei confesiuni creștine sunt în secții diferite ale bisericii, dar acum au pus deoparte rivalitatea și s-au unit pentru a binecuvânta restaurarea.

În 2015, poliția israeliană a închis clădirea, pentru scurt timp, după ce autoritatea israeliană pentru antichități a considerat că este nesigură, iar reparațiile au început în iunie 2016. Echipa de restauratori de la Universitatea Națională Tehnică din Atena a injectat în pereți ciment pentru a întări zidăria și bolțari de titaniu. Fiecare dală a fațadei a fost curățată de funingine de lumânări și excremente de porumbei iar pictura a fost restaurată.

Pe timpul restaurării s-au făcut și unele descoperiri. Pe 26 oct. echipa de meșteri a intrat în camera unde a fost înmormântat Iisus și au ridicat primul strat de marmură ce stătea pe mormântul de piatră unde a fost pus trupul Lui. Sub acest strat, se afla o placă de marmură în formă de trandafir alb pe care era gravată o cruce. Specialiștii au datat această placă de marmură ca fiind din secolul 14. Sub această placă de marmură se află o alta, și mai veche, din marmură gri ce protejează mormântul de piatră iar cimentul de pe placă datează din secolul 4 de pe vremea împăratului Constantin cel Mare, atunci când a fost construită biserica sfântului mormânt. Restauratorii au lăsat o mică fereastră în peretele mormântului pentru a da posibilitatea pelerinilor să vadă pentru prima dată mormântul de piatră original.

Antonia Moropoulou, cea care a supervizat restaurarea remarca: Se pare că suntem în fața unor perioade istorice ce se validează.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda