SPRE CERURI SACRE

Supun atenției dumneavoastră prezentarea cărții ,,Spre ceruri sacre”de Melania Rusu Caragioiu, carte cu tentă  religioasă.  Prezentarea  este semnată de Eva Halus, pictoriță consacrată,  poetă și publicistă.

SPRE  CERURI  SACRE    de   MELANIA   RUSU   CARAGIOIU

         Despre d-na Melania Rusu Caragioiu ați mai avut ocazia să aflați date biografice si despre realizările ei profesionale și literare cu ocazia proiectului 2012-2013 «Une belle vie à toutes âges».

          Astăzi mă voi opri asupra cărții dumneaei, volumul de versuri «Spre ceruri sacre», nu înainte de a aminti că ea este autoarea a douăzeci de cărți pentru copii, dintre care numai 2 publicate;  10 cărți de poezii, poeme  și povestiri în versuri pentru copii, în română și tot atâtea  cărți de poezie, poeme și povestiri in versuri pentru copii, in franceză. Alte preocupări incumbă lucrări de cercetare-tematică, realizate în cadrul activității sale de  bibliotecară - carte românească veche, carte străină veche și carte bibliofilă (două volume a 200 pagini, fiecare,  publicate ocazional în fascicole, pe care acum d-na Melania le pregătește spre a le lega în volum compactat).

           Printre alte cărti, care n-au văzut lumina tiparului încă, mentionez : Un volum cu poezii patriotice sau pe temă socială; foarte multe epigrame, ‘’Romanul mamei mele”, un volum de poeme într-un vers, un volum de poezii în vers alb, un volum de schițe si nuvele.

           Despre numărul impresionant de cărți, în manuscris, autoarea ne explică : «Nu fac altceva, în timpul liber,  decât să citesc și să scriu zi și noapte, de o viață de om. Citesc de la 7 ani și scriu de la 13 ani. »

            Este membră a Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, membră a Cenaclului Mihai Eminescu, membră a Cenaclului  Asociației Scriitorilor de Limba Româna din Québec, membră  a Cenaclului «L’Anneau poétique», colaboratoare permanentă  a revistei québecoise «Multicaf-Multivox», membră a Cenaclului «Poetry», Washington, USA, membră și viceprepreședintă  a Clubului epigramiștilor din Montreal și membră a Clubului de Aur, Montreal.

           Melania Rusu Caragioiu este o scriitoare prolifică care  mai are în pregătire în manuscris,  în română și franceză  proză pentru copii, poezie în franceză pentru adulți, teatru pentru copii în limba română și scrie în prezent  un roman pentru adulți, în franceză ,,Mon grand-père capitaliste”.

             A apărut până acum în 5 plachete colective, dar este fericită că a publicat și opt cărți din creația personală. Pe lângă cele două cărți pentru copii,  încă  patru  cărți de poezie pentru adulți, o carte în reluare în Canada și o carte cu poeme în versuri și confesiuni în proză, cartea de față ,,Spre ceruri sacre”, având un conținut religios.     

             Nu publică mai mult fiindcă nu dispune financiar, dar cărțile sale se bucură de sufragiile cititorilor. Ea spune : « Este posibil, dacă familia mea este de acord, să se doneze aceste materiale nepublicate Bibliotecii,,Astra”Sibiu, unde am cei mai buni prieteni, din vremea când lucram în bibliotecă ».   

             Cartea sa «Spre ceruri sacre» este un volum de versuri ,colinde si texte cu titluri precum «amintiri», «minuni», « colinde», « poeme - rugaciuni» etc. Deoarece este o carte de afirmare a credinței creștine-ortodoxe, întâlnim  ca și citate și câteva texte extrase din Biblie.

           Această poezie a credinței  a fost șlefuită de-a lungul anilor.

           Familia d-nei Melania Rusu Caragioiu a ajuns de multe ori la situații limită,  care nu puteau fi ,,rezolvate” decât prin resemnare ... sau  rugăciune, altfel niciodată. Și de multe ori, adevărate  miracole, ele au fost  rezolvate !

          Străbunicul ei era cantor bisericesc. El aducea de la biserică ,,niște cărți mari” – zicea micuța Melania - , îmbrăcate în piele și scrise în românește cu litere întortocheate, slavone, niște ceasloave, în termen general. Din ele, el le citea în fiecare seară, iar Melania asculta cuminte, deși nu înțelegea totul, dar auzea că se vorbește despre,,Doamne, Doamne”, așa cum zic copiii, mărturisește autoarea în carte.  Această scenă  de mare preț   a urmărit-o  mereu și în clipe de un oarecare extaz, mult mai târziu, a compus poezie religioasă, adresată atât lui Dumnezeu, lui Isus, Duhului Sfânt,  și Maicii Preacurate , cât și credincioșilor și lumii de rând.

         Simplitatea, facilitatea și acuratețea  comunicării, de la prima poezie până la ultimul text, implică puritatea sufletească, uneori depășită numai datorită revelațiilor cugetului autoarei, care își transformă spusele în adevărate comori lingvistice și care denotă o conștiință religioasă înaltă.

          Citez in acest sens poeziile  «Doamne, ajută-mă să-mi iert», «Fie numele Domnului Binecuvântat», «În calea vieții mele», «Ruga», « Rugă către SfântaTreime», presărate de imagini poetice de mare forță, ancorate în profunzimea credinței ortodoxe.

           Despre poezia «Doamne, ajută-mă să-mi iert », M.R.C. ne explică următoarele : « Păcatul  pote fi întâlnit și comis pretutindeni, în tentații, în cuvinte nefericit alese, sau în momente de impulsivitate, când ne putem pierde controlul. În clipele mele de meditație, sau în momentele de confesiune, eu enumăr acele greșeli și  cer iertare pentru pasul greșit pe care l-am făcut.

             Expresia ,,să-mi iert” arată că am primit un semnal de la conștiința mea, care fiind încărcată de acea greutate a greșelii mele, nu are liniște și mă preocupă ca o obsesie. 

             În acele stări simt că trebuie să mă împac și cu mine nu numai cu Dumnezeu. Este probabil o  mortificare, o penitență pe care mi-o impun în a mă dezlipi de firea mea pământească, uneori șovăielnică în rugăciune, în credință.

              Poezia aceasta semnifică o profundă neliniște, cauzată de un păcat conștientizat mai târziu, a fi ca atare. Această explicație confirma o lecție de conduită, pe care oricine ar trebui s-o urmeze.

              În poezia «Calea vieții mele» (p.23) este vorba de o a doua venire pe pământ a lui Isus.   Citez : «Un zvon a zburat către mine/ Pe un petec mic de hârtie,/Scria pe el, pentru noi toti:/ Veniți în cortul Meu/  Cu apă vie!/ Întruniți-vă în cânt și rugăciune,/Voi fi cu voi prin Duhul  cel Sfânt!/ Tatăl a auzit    suspinul vostru/ Și mă va trimite iar pe pământ!».

              În alte poezii frapează simplitatea, ca de exemplu în: «Fie numele Domnului lăudat!», unde simplele verbe de actiune: …am dormit, m-am sculat, m-am spălat, m-am rugat, am plâns, te-am implorat, am progresat , sunt săvârșite în blânda lumină a credinței, dând personajului o aura luminoasă, deoarece aceste gesturi sunt înfrumusețate și amplificate prin credință.

              Mai departe, d-na Melania Rusu Caragioiu se întrece pe sine într-o serie de colinde, pline de har. Citez: «Cad din ceru-acoperit/ Fulgi de argint zimțuit/ Peste mărul plin de stele/ Al copilăriei mele…», sau în poezia « Colind pentru copiii noștri»: « Dintr-un vălătuc de nea/ S-a aprins clipind o stea/ Leru-i ler, o stea…», până la « Steaua dalbă se preface/ Într-un porumbel de pace! Leru-i ler, de albă pace, etc».

              În capitolul «Amintiri» M.R.C. vorbește despre bisericile din viața ei,  începând cu «biserica albastră, senină, a primei copilării». Mai întâi biserica  micuță de lemn din satul natal,  apoi biserica din lemn de la Ciucea, din curtea casei lui Octavian Goga, Mănăstirea catolică  de la Radna, ,,Maria Radna”,  BisericaTrei Ierarhi din Iași cu moaștele Cuvioasei Paraschiva, așezământul monachal și galeriile sacre, cu moaște -  Lavra-Kiev, și foarte multe alte locuri și lăcașuri închinate lui Dumnezeu, pe care le-avizitat.

            Citez: «Făcându-mi rugaciunea mi-a făcut bine să mă simt sub acoperișul si în preajma bisericilor mele.»

          Citez un fragment despre Mănăstirea de la Radna :

« Și acum, după trecerea a 75 de ani, o revăd de fiecare dată  pe Maica Domnului : simplă, cu eșarfa ei roșie, lungă, din cap până-n picioare. Apoi, o văd iar, șezând, cu Pruncul Isus pe genunchi, privindu-ne in timp ce credincioșii  îi  depun la picioare un munte de lumânări  aprinse, și eu, azi, mă gândesc la un munte și mai mare de suferinșe și cereri».

      Și : «În 73 de ani Domnul mi-a ajutat să mă închin în multe biserici și de toate îmi amintes cu drag și pioșenie.»

       Acest capitol al cărții, evocator și plin de evlavie este o mărturie vie a unei stări de conștiință, care, sper,  ca in vremurile prezente să nu se piardă.

       În următorul capitol, « Minuni» M.R.C. grupează 13 scurte povestiri in care punctează intervenția unei minuni, pentru a evita câte o nenorocire. Minunea este intotdeauna săvârșită de către Dumnezeu prin îngerul său păzitor. Nu vă dezvălui aceste povestiri și vă invit să le citiți.

                       EVA  HALUS,                                             Montreal, 17 octombrie 2013

Comentarii:

Onorată Redacție,

      În acest secol denumit mistic unii dintre noi ne îndreptăm spontan spre creația literară religioasă. De curând mi-a apărut o  a doua carte cu tentă religioasă, cu titlul ,,Oanea”.

      Cartea pe  care v-o prezint este ,, Spre ceruri sacre”, Ed. ,,Cuget românesc”-Bârda, 2012, carte care are un mic istoric:

     A  luat premiul special al Juriului în cadrul concursului cu acest profil, religios, lansat de  Revista ,,Vatra veche~.

      Ceeace este încă semnificativ este faptul că d-na Eva Halus -Montreal, Canada  mi-a cerut un miniinterviu și fiind impresionată de conținutul cărții  a scris și o poezie dedicație, care se găsește într-unul din atsașamentele de mai sus.

      În speranța că  se va face în Revista Domniilor voastre o mică prezentare, vă înaintez ceastă carte.

      Cu deosebită stimă și mulțumiri,

          Melania Rusu Caragioiu,

                   Canada

P.S. Acel mic interviu interesant este în rândurile de mai jos:

     

Stimată Domnișoară Eva,

     Sunt încântată că ați sesizat atât de multe fațete ale cărții mele.

      1. Familia mea a ajuns de multe ori la situații limită care nu uteau fi rezolvate decât prin ... rugăciune, altfel niciodată. Și de multe ori, miracol, ele aufost rezolvate !

     Străbunicul meu era cantor bisericesc. El aducea de la biserică niște cărți   pe care eu la cei  trei, patru ani ai mei, le consideram într-un cuvânt ,,mari”, iar mai târziu, peste ani  , ca bibliotecar lucrînd la codificarea lor le punctam  din multe puncte de vedere. Străbunicul ne citea în ficare seară din acele cărți, iar eu ascultam cuminte, deși nu înțelegeam totul, dar auzeam că se vorbește despre ,,Doamne, Doamne”, așa cum zic copiii. Această ideie m-a urmărit  mereu și în clipe de un oarecare extaz, mult mai târziu, am compus poezie religioasă.

        2. Mai intâi biserica  micuță de lemn din satul natal, apoi biserica din lemn de la Ciucea , din curtea casei lui Octavian Goga, Mănăstirea catolică de la Radna, ,,Maria Radna”,  Biserica Trei Ierarhi din Iași cu moaștele Cuvioasei Paraschiva, Ațezământul monachal și galeriile sacre cu moaște -  Lavra-Kiev, și foarte multe alte locuri și lăcașuri închinate lui Dumnezeu, pe care le-am vizitat.

         3. Păcatul  pote fi întâlnit și comis pretutindeni, în tentații, în cuvinte nefericit alese sau în momente de impulsivitate, când ne putem pierde controlul. În clipele mele de meditație, sau în momentele de confesiune, eu enumăr acele greșeli și cer iertare pentru pasul greșit pe care l-am făcut.

             Expresia ,,să-mi iert” arată că am primit un semnal de la conștiința mea, care fiind încărcată de acea greutate a greșelii mele, nu are liniște și mă preocupă ca o obsesie. 

             În acele stări simt că trebuie să mă împac și cu mine nu numai cu Dumnezeu. Este probabil o  mortificare, o penitență pe care mi-o impun în a mă deslipi de firea mea pământească , uneori șovăielnică în rugăciune, în credință. Poezia aceasta semnifică o profundă neliniște cauzată de un păcat conștientizat mai târziu, a fi ca atare

             Mulțumesc, cu stimă, Melania

Buna ziua dna. Melania,

Am citit cu incantare prima jumatate a cartii dvs. «Spre ceruri sacre», despre care voi vorbi joi, 17 octombrie la Clubul de Aur.

Si am cateva intrebari:

1. Cum ati ajuns sa scrieti poezie religioasa (Q) si Cum s-a nascut aceasta carte (Q)

2. Ce locuri (biserici, manastiri, oameni, experiente, etc) v-au inspirat sa scrieti astfel (Q)

3. Poezia «Doamne, ajuta-ma sa-mi iert (p.16)-Puteti sa-mi spuneti ceva despre aceasta poezie (Q)

Voi continua sa citesc si cea de-a doua jumatate si va voi trimite, poate, inca un alt set de intrebari.

Multumesc anticipat pentru colaborare,     Eva Halus