TOȚI DIN CAPITALĂ

TOȚI DIN CAPITALĂ

TOȚI  DIN  CAPITALĂ

Colocviu – Mihai Eminescu – Giacomo Leopardi – Federico Garcia Lorca – Anatol Covali – Mihai Bandac – Puși Dinulescu – Klaus Johannis – Principele Radu – Ion Luca Caragiale – George Anca – Eugen Lovinescu – Paula Romanescu – Silvia Zabarcencu – Florin Costinescu – Nicolae Grigore Mărășanu – Corneliu Zeana

Colocviile de Marți 

Marți 25 aprilie  2017, 5 pm, Calderon 39.

 Anul VIII, nr. 4 (90).

            Tema:   TOȚI  DIN  CAPITALĂ

 

Recital:  Gheorghe Dănilă

Intervenții:

Puși Dinulescu: Virgil Mazilescu

Nicolae Grigore Mărășanu:  Izma Sălbatică -  Fănuş şi Mărăşanu

Corneliu Zeana: Puterea și democrația

Viorel Speteanu: Bombardamentele din 4 aprilie 1944

George Anca: Așteptându-l pe Sergiu

Teatru de Poezie:   Florin Costinescu,  Silvia Zabarcencu, Gabriela Tănase, Vali Pena, Sorin Stratilat, Ștefan Opreanu

Lansare de carte:

Paula Romanescu:   Et si l'amour avait raison? română, franceză; traduceri: Tudor Arghezi,           Pourqoi serais-je triste; Ion Minulescu, Romances de douces amours ameres; Jacques Brel,    Sosesc. TipoMoldova 2015

 

Coordonator: Dr. George Anca

MIHAI  EMINESCU

Doina

De la Nistru pân' la Tissa

Tot românul plânsu-mi-s-a,

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin şi pân' la mare

Vin muscalii de-a călare,

De la mare la Hotin

Mereu calea ne-o aţin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii,

Şi străinul te tot paşte

De nu te mai poţi cunoaşte.

Sus la munte, jos pe vale

Şi-au făcut duşmanii cale,

Din Sătmar pân' în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet român săracul!

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se-ndeamnă,

Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vară vara lui,

Şi-i străin în ţara lui.

De la Turnu-n Dorohoi

Curg duşmanii în puhoi

Şi s-aşează pe la noi;

Şi cum vin cu drum de fier

Toate cântecele pier,

Zboară păsările toate

De neagra străinătate;

Numai umbra spinului

La uşa creştinului.

Îşi dezbracă ţara sânul,

Codrul - frate cu românul -

http://Versuri.ro/w/az82

De secure se tot pleacă

Şi izvoarele îi seacă -

Sărac în ţară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii,

Mâncă-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia,

Şi neamul nemernicia!

Ştefane, Măria ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las' arhimandritului

Toată grija schitului,

Lasă grija sfinţilor

În sama părinţilor,

Clopotele să le tragă

Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,

Doar s-a-ndura Dumnezeu,

Ca să-ţi mântui neamul tău!

Tu te-nalţă din mormânt,

Să te-aud din corn sunând

Şi Moldova adunând.

De-i suna din corn o dată,

Ai s-aduni Moldova toată,

De-i suna de două ori,

Îţi vin codri-n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toţi duşmanii or să piară

Din hotară în hotară -

Îndrăgi-i-ar ciorile

Şi spânzurătorile!

(+) -  https://sitadeasa.wordpress.com/2011/01/17/doina-necenzurata-de-mihai-eminescu/

GIACOMO  LEOPARDI

L'infinito

Sempre caro mi fu quest'ermo colle,

E questa siepe, che da tanta parte

Dell'ultimo orizzonte il guardo esclude.

Ma sedendo e mirando, interminati

Spazi di là da quella, e sovrumani

Silenzi, e profondissima quiete

Io nel pensier mi fingo; ove per poco

Il cor non si spaura. E come il vento

Odo stormir tra queste piante, io quello

Infinito silenzio a questa voce

Vo comparando: e mi sovvien l'eterno,

E le morte stagioni, e la presente

E viva, e il suon di lei. Così tra questa

Immensità s'annega il pensier mio:

E il naufragar m'è dolce in questo mare.

Infinitul

Mereu mi-a fost drag acest deal pustiu,

gardul viu ce o bună parte

din ultim orizont ascunde privirii.

Dar stând în contemplare, nesfârșite

spații de dincolo de el, tăceri

supraomenești, cea mai adâncă pace

îmi vin în minte; cât pe ce

să se sperie inima. Și cum aud

vântul foșnind prin tulpini, infinita

liniște cu această voce o compar:

și-mi amintesc eternitatea

și duse anotimpuri și prezentul

viu și sunetu-i. Atfel în această

imensitate gândirea-mi se îneacă:

mi-e dulce  naufragiul în marea aceasta.

Versiune de George Anca

FEDERICO  GARCIA  LORCA

Romansa Lunii, Lunii

Conchitei Garcia Lorca

Într-un malacov de chiparoase,

a venit la fierărie luna.

Un băiat o priveşte

şi rămâne pierdut, privind-o…

În  aerul cutremurat,

mişcându-şi braţele,

luna, lubrică şi pură,

îşi arată sânii tari, de cositor.

- Lună, lună, lună! Fugi!

Că acuma vin gitanii,

şi-ţi iau inima şi-o fac

brăţări albe şi cercei!

- Ia, lasă-mă, să dansez!

Pot să vină toţi gitanii,

te-or găsi cu ochii-nchişi,

întins pe nicovală.

- Lună! Lună! Lună! Fugi!

Le aud caii!

- Mai bine nu călca

peste albul meu scrobit!

Bătând toba câmpiei,

călăreţul se-apropia.

Băiatul, în fierărie,

cu ochii-nchişi rămăsese.

Şi prin crângul de măslini

veneau, bronz şi vis,

gitanii. Aveau gâtul drept

şi ochii-ntredeschişi…

Cum mai cântă cucuveaua!

Cum mai cântă-ntr-un copac!

Peste boltă trece luna,

c-un băiat de mână.

Plâng gitanii-n fierărie,

urlă toţi gitanii.

Vântu-nvăluie fierăria,

o tot învăluie.

Traducere de Puși Dinulescu

ANATOL COVALI

Rugăciune în sfânta şi marea zi de marţi

din Săptămâna Patimilor

Aştept, Iisuse, să îmi baţi în poartă

şi tremur fiindcă nu sunt pregătit.

Sufletul meu îndeajuns nu iartă

şi untdelemnul încă nu-i sfinţit.

M-asemăn cu fecioarele nebune

ce au rămas afară suspinând,

căci nu am strâns destule fapte bune,

iar milostiv am fost din când în când.

Am dat prea rar cămaşa de pe mine,

n-am alinat întruna orice plâns,

am făcut, Doamne Sfânt, prea puţin bine,

doar pentru-al meu folos comori am strâns.

Cad în genunchi în lacrimi şi cu jale

implor, în rugăciune prefăcut,

ca săptămâna patimilor Tale

să fie pentru mine-un început.

Promit să-mi plec trufia în smerenii

şi orice ură să o iert firesc,

să strâng ulei sfinţit din milostenii,

ca mila Ta, Iisuse, s-o primesc.

MIHAI  BANDAC

Smaranda

   La ora când consemnăm aceste gânduri, sufletul poetesei Smaranda Jelescu se află deja undeva, sus de tot, dincolo de Stratosfera Planetei noastre albastre, pe care a poposit un timp scurt, spre a o cunoaște, a se minuna de frumusețile ei și chiar a o iubi.

   Pe ea, pe Planetă și desigur și pe noi toți, cei ce i-am fost contemporani, admiratori și poate chiar prieteni.

    Ființă specială, deosebit de înzestrată și expresivă, de multe ori categoric spectaculoasă, a complectat și a înnobilat, în felul ei aparte, generația  admirabilă de poetese, care în anii 60, la Cenaclul Nicolae Labiș, ridicau în picioare pe cei din Sala Oglinzilor de la Uniunea scriitorilor, la rându-Ie și ei căutători de Himere, de Frumos și de Mister.

   Golul lăsat de ea în sufletele noastre, este imens și nu va putea fi înlocuit de nimeni, niciodată.

  Scriitorii, actorii, regizorii, muzicienii, pictorii, criticii, eseiștii, colegii de televiziune, ziariștii și toți cei pe care i-a atins cu  aripa sa, o să-i simtă mereu  lipsa și o să-i ducă dorul.

   Ea era poate chiar acea umbră  a unei idei de care vorbea mereu prietenul ei de tinerețe și de o viață, Nichita Stănescu, cu care se va întâlni curând.

   Au trăit în aceeași Epocă, a Clepsidrei și vremelnic despărțiți, se  vor așeza din nou și pentru totdeauna la masa  poeților din Grădina Raiului, spre a-și vorbi, a-și aminti și a melancoliza.

  De undeva, din Celest, îi va însoți bineînțeles taragotul fermecat al lui Fărcașu și de dragul lui, poate, vor vedea încă odată, acel Eseu unic și irepetabil, pe care i l-a dedicat la TVR, atunci, în 12 mai, 1994, la Casa Americii Latine, de ziua lui.

   Va mai veni, de multe ori, în nopțile cu lună, să-și vadă Marea ei dragă, martora statornică a copilăriei și adolescenței fericite.

    Dar va fi discretă și nu o s-o putem vedea, poate doar auzi șoptindu-i acesteia versuri ce i le dedica mereu, când Dorul era prea puternic și ea era foarte singură.

                                                  Adio dragă Smaranda

PUȘI  DINULESCU

Suzana

Şi începu. Mai târziu, printre hârtiile lui, am regăsit-o. Era scrisoarea adresată Suzanei, scrisoarea lui Robert:

            Sângele meu te caută. Buşteanul s-a împiedicat în om. Printre zambile, substanţa fără gust a morţii pluteşte, din cer se desprinde somnul limpede. Mă doare capul. Sângele meu te caută. Eşti atât de frumoasă…

            Tu ar trebui să cânţi mereu la pian, degetele tale albe şi lungi, degetele tale ca apa şi tulpinile, ca aerul…

            Te iubesc. Eşti colorată în toate formele spectrului de lumină. Unghiile tale roşii, părul tău portocaliu, fularul tău verde, pantofii tăi galbeni…

            Unghiile tale ca trandafirii cei mai aprinşi, părul ca flăcările, fularul ca iarba şi pantofii ca polenul margaretelor.

            Suzana, tu eşti pasărea rară, eşti singurul fir de iarbă în care cred… am certitudinea…

            Scrisoarea aceasta a fost compusă ca imn de laudă, ca rugăciune, ca spasm.

Al nostru, al amândurora,

Robert.

KLAUS  JOHANNIS

Klaus, luat la tinta de Mossad!

2017-03-20 · 19:09:26 |

 Cu „spontaneitatea” care il caracterizeaza, seful statului pierde teren pe toate fronturile, nu doar pe planul alambicatei politici interne.  Pentru ca, din nou, Klaus Iohannis a fost prins pe picior gresit de catre „moristile” petrecute in ultima vreme la nivelul global al politicii internationale.  Unde, dupa cum „National” dezvaluia in exclusivitate, noua Administratie Trump a pasat problema romaneasca Tel Aviv-ului, confirmand astfel atat iesirea de sub tutela Uniunii Europene, dar si tinerea departe a unei Rusii tot mai „hraparete” in aceasta parte a Europei.

KLAUS  JOHANNIS

Serviciul Secret israelian

sprijină şi acum “vânătorii

de nazişti”

Iar asa cum cutuma diplomatica o impune peste tot in lume, punerea etichetei de stat prieten al Israelului este statuata prin „delimitarea teritoriului” si infiintarea a diverse institutii care sa conclucreze la o cat mai buna colaborare intre autoritatile locale si cele israeliene.

Hans Klemm şi Radu Ioanid,

 întâlniri importante

Astfel ca nu mai mira pe nimeni faptul ca insusi ambasadorul american Hans Klemm l-a condus prin Bucuresti pe influentul Radu Ioanid, directorul Departamentului de Arhiva al Muzeului Holocaustului din Washington, la intalnirile pe care acestea le-a avut pentru urgentarea demersurilor privind infiintarea unui astfel de muzeu si in capitala Romaniei.

Insa, spre uluirea Palatului Cotroceni, zilele trecute discutiile cordiale au avut loc doar cu presedintele Camerei Deputatilor, Liviu Dragnea si premierul Sorin Grindeanu, presedintele tarii fiind pur si simplu sarit din schema.  Iar cum de a fost posibila o astfel de infrangere diplomatica personala pentru Iohannis, poate doar fostul sef al Serviciului de Informatii Externe sa stie cel mai bine!

Facut de MRU!

Klaus Iohannis este cam singurul politician care si-a permis sa fie mai arogant decat orgoliosul Mihai Razvan Ungureanu, fortandu-l pe acesta, sub amenintarea demiterii, sa plece de unul singur din fruntea Serviciului de Informatii Externe.

MRU şi-a plătit poliţele faţă de un Iohannis care credea că stă bine pe “filiera evreiască”

Iata insa ca MRU nici nu a uitat si nici nu l-a iertat pe Iohannis pentru afrontul personal si, atunci cand a putut, a facut tot ce este posibil ca sa isi plateasca politele.  Iar momentul potrivit s-a ivit dupa ce consilierii pe strategie de securitate a noului presedinte american Donald Trump au pus la punct un plan comun cu omologii premierului israelian „Bibi” Netanyahu, prin care Romania va intra in zona de influenta a Tel Aviv-ului.

Numai ca, pe langa interesele economice si cele de securitate globala, noii nostri parteneri strategici sunt extrem de sensibili si la perceptia oficialitatilor noilor state prietene fata de problema evreiasca si mai ales de cea a Holocaustului.  Iar dupa cum sustin sursele noastre, Mihai Razvan Ungureanu, care ca sef al SIE a avut relatii excelente cu Mossad-ul a prins astfel momentul potrivit pentru a-i da „perversa” dusmanului sau de moarte, Klaus Iohannis, informandu-i pe amicii evrei despre niscai controverse din trecutul acestuia.  Iar recentele probleme „locative” din justitie ale sefului statului nu au facut decat sa-i dea si mai mult apa la moara atat  lui MRU, cat si altor politicieni ca Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu sau Gabriela Firea, care nu aveau cum sa nu profite de aceasta neasteptata minge la fileu ridicata de catre fostul sef al SIE.

Dat de gol pe Wikipedia

 Iar pentru a aprinde „focul” indoielii,  lui Mihai Razvan Ungureanu pare sa-i fost suficiente articolele de pe Wikipedia, unde se vorbeste despre organizatia nazista Grupul Etnic German si „mostenirea” imobiliara a acestuia de catre Forumul Democrat al Germanilro din Romania, formatiune condusa atata amar de vreme de catre chiar Klaus Iohannis.

                Oricum, dupa ce le-a deschis astfel ochii noilor parteneri, „maurul” MRU si-a facut datoria si probabil si-a „bifat” succesul, chiar daca aceasta victorie personala nu i-a readus influenta de odinioara, necesara sa incerce sa mai obtina o numire la sefia SIE.  Chiar si in conditiile in care iminenta nominalizare se va face tocmai cu „girarea” Tel Aviv-ului.

”Vanatorii de nazisti”

 Pe langa faptul ca este poate cel mai temut si respectat totodata serviciu secret din lume, Mossad are si o sectiune speciala, menita a-i sprijini pe asa-numitii „vanatori de nazisti”, peste tot in lume.  Cum insa o asemenea situatie extrema nu este de conceput pentru Romania zilelor noastre, expertii israelieni pot monitoriza totusi si in tara noastra personalitatile care ar putea fi suspectate de orice fel de legatura, fie si una colaterala, cu trecutul hitlerist.

Astfel ca, intamplator sau nu, tocmai cand Iohannis a inceput sa fie „tocat” mediatic pentru faptul ca, pe cand era primar al Sibiului si presedinte al Forumului Democrat al Germanilor, acesta a „recuperat” mostenirea imobiliara a organizatiei naziste Grupul Etnic German, seful statului nu a mai incaput pe agenda privind discutiile pentru infiintarea viitorului muzeu al Holocaustului si Istoriei  Evreilor.

Muzeul Holocaustului va fi pe strada Lipscani

Care va fi gazduit de o cladire superba de pe strada Lipscani nr. 18-20, data in administrare la sfarsitul anului trecut, in urma demersurilor Gabrielei Firea, Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”, imobilul oferit de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti avand la nivelul ultimei expertize din anul 2013 o valoare de piata de peste 14 milioane de euro. http://www.national.ro/dezvalu iri/klaus-luat-la-tinta-de-mos sad-576617.html/#ixzz4bwIr94z1

PRINCIPELE  RADU

Alteța Sa Regală Principele Radu s-a aflat într-o vizită în Republica Turcia, în zilele de 4-6 aprilie 2017, unde a răspuns invitației de a lua parte la cel de-al XX-lea Summit economic euro-asiatic “Marmara” de la Istanbul. La summit au fost prezenți 300 de participanți din 44 de țări, printre care șefi de stat și de guvern, președinți și membri ai parlamentului, miniștri, lideri religioși, printre care Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, analiști politici, scriitori, ziariști și reprezentanți ai ONU și ai altor organizații internaționale.

Principele Radu a participat pentru prima oară la lucrările “Summit-ului Marmara” în anul 2007. Lucrările summit-ului din acest an au dezbătut teme precum energia durabilă, dezvoltarea economică, realitățile Uniunii Europene, contribuția religiilor la stabilitate și pace în lume, precum și fenomene grave ale lumii contemporane, migrația și terorismul.

A fost a doua vizită publică externă a Familiei Regale din anul 2017. În zilele de 6-9 februarie 2017, Principele Radu a efectuat o vizită în Anglia, în compania președintelui Parlamentului Republicii Moldova, dl Andrian Candu.

Familia Regală va face de-a lungul anului 2017 vizite în Republica Moldova, Franța, Bulgaria, Canada, Elveția, Marea Britanie și Germania.

sursa:familiaregala.ro  

ION  LUCA  CARAGIALE

Pohod la şosea

De mult se vorbea,

Se tot auzea

Că are să fie

Mare bătălie

Şi că-n Bucureşti,

Au de gând să vie

Oştile ruseşti,

Căci de-aici se poate

Laolaltă toate

Lesne să păşească

În ţara turcească.

Vreme a trecut,

Şi nu s-a văzut

Un muscal măcar;

Toţi îi aşteptau

Însă în zadar:

Ruşii nu soseau.

Trecu ce trecu

Şi cam începu

A se arăta

Pe ici pe colea,

Câte-un ofiţer

Singur şi stingher —

Când se pomeni

Lumea într-o zi

(Mai alaltăieri)

Că sosesc aci

Mii de ofiţeri:

Să calci unde vrei

Te-mpiedici de ei.

Tot muscali de soi

Gata de război,

Care toţi fireşte

Vorbesc muscăleşte,

Şi care au vestit

Cum că negreşit

Peste prea puţin

Toţi muscalii vin.

Vestea zboară iute,

În zece minute

S-a dat sfoară-n ţară,

Că va să sosească

La şosea afară

Oastea muscălească...

Şi iată-n sfârşit

Că a şi sosit!

La zi-ntâi de Mai

A pornit alai,

Gloată peste gloată

Merge lumea toată,

Claie pe grămadă,

Pe muscali să vadă.

Astăzi, ştiu că are

Tramvaiul cătare.

Dinjos de Teatru

Urcă şi coboară,

De par-că-i la moară,

Câte trei şi patru

Ba şi cinci vagoane

Pline de cocoane,

Umflate, gătite

Şi sulemenite.

Iar pe tramvai sus

Grămadă s-au pus

Sumă de monşeri

Amploiţi, becheri,

Tot galant gătiţi,

După cum îi ştiţi.

Mahalale-ntregi

— Zdraveni şi betegi —

Tineri şi bătrâni,

Calfe şi stăpâni

Cu-ai lor ucenici,

Cu toţi mari şi mici;

Slujnici, jupânese

Şi negustorese;

Apoi mărginaşii

Şi meseriaşii,

Târgoveţi mulţime

Şi mitocănime

— Toţi din Capitală,

Dau cu socoteală —

Cu-ale lor femei

Încet după ei,

Au pornit cu toţi

— Să-i numeri nu poţi —

Cu prăsila lor:

Toţi să vadă vor

Oştile ruseşti

Lângă Bucureşti.

Sub cer călduros

Merg încet pe jos,

De zăduf şi soare

Sunt plini de sudoare.

Cam pe la nămiez

Or s-ajungă, crez.

Toţi din mahalale

Duc în mâini basmale

Cu fel de mâncări,

Şi pe urma lor,

Urma tuturor,

Pe două cărări

Vine-un popă beat,

Frânt şi asudat

De mult ce-a umblat

Şi pe gât a dat...

Iar pe urma lui,

Un copil mucos

— Nu se ştie-al cui —

Tare obosit

De-ai lui rătăcit,

Plânge obidos,

Şi pe nas, pe bot,

E mânjit de tot.

Toţi cu toţii dară,

La şosea afară,

S-au dus să privească

Oastea muscălească.

Căţei şi purcei

Merseră şi ei,

După cum scris este

La orice poveste.

Numa-ntr-o chilie,

Singură, pustie,

O babă rămase,

Care de ani şase

Ologită sta

În chilia sa.

Numai ea rămasă

Singură acasă

Şi în mahala

Biata se văita

Şi se tânguia:

— "Oameni buni! (striga)

Mi-aduceţi şi mie

Pomană să fie!

Măcar un cazac...

Nu de altceva

Ci numai de leac!"

GEORGE  ANCA

mai răi decât ţânţarii

mai răi decât ţânţarii nu cunoscui în noapte te hărtănesc în nume prin sânge şi aluate sar ars reanimarea otrăvii ţi-o consorţi tămâi oftate acru scăpând gelos la morţi atunci îţi ştii momentul când oftică şi cancer politică romanţă s-au dus de mult pe Gange te perpeli orb în juru-ţi la stop de rostogol secându-ţi cu ficaţii un fel de protocol ce-au fost în altă viaţă de am avut relaţii din oştile adverse dam ordin înţepaţi-i

EUGEN  LOVINESCU

O noapte cu tine …

Sunt încă în pat,

şi nu-mi pot lua gândul de la tine,

de la noaptea trecută ...

mi-aş dori atât de mult

să te strivesc la pieptul meu !

În noaptea caldă, ai venit la mine pe neaşteptate ...

şi ceea ce s-a întâmplat

a lăsat în mine senzaţii de neuitat.

Ai apărut de nicăieri şi,

fără să-ţi fie teamă sau ruşine,

te-am surprins atingând trupul meu gol ...

mi-ai simţit indiferenţa

şi m-ai muşcat fără milă,

înnebunindu-mă ...

Ne-am zvârcolit toată noaptea într-un joc nebunesc !

În zori am adormit în sfârşit, obosit ...

Astăzi, când m-am trezit,

te-am căutat îndelung,

dar nu te-am mai găsit ...

Cearşafurile căzute de pe pat

sunt singurele martore ale nopţii trecute.

Pe corp am încă urmele muşcăturilor tale,

mă ard şi nu mă lasă să te uit ...

În noaptea asta mă voi preface

că dorm şi te voi aştepta să apari din nou ....

Ţânţar nenorocit !!!

PAULA  ROMANESCU

haiku tanka

cât vezi cu ochii

pustiu de zări cenuşii –

armate de nori

jusqu’à l’horizon

des grands armées de nuages

nous couvrent de gris

*

canton părăsit

rapidul de Moscova

verde-salamandră

un vifor de Siberii

înfioară frunzişul

canton délabré

le TGV de Moscou

vert-salamandre

un grand vent des Sibéries

fait frémir le feuillage

SILVIA ZABARCENCU

Nu s-a făcut târziu

Bună dimineața, în sfârșit!

și să răsfrângi colajul de gânduri pe esență

alături se-odihnește cadrilul prăfuit

reverberat în mute figuri de complezență...

Bună dimineața! Nu s-a făcut târziu

ca să pornim alături pe sonuri translucide.

Încă mai sunt capcane între sunt și să fiu

a nopții, încordată, lăngă efemeride...

FLORIN  COSTINESCU

Pendulul uriaş

Saul Below, o re-citire

Deasupra lui stelele nu se mai nasc,

nu mai apun,...

cerul se reazimă ostenit de maginea visului

ca o cazma ruginită

uitată de mâna pământului.

L-am văzut ieri, alaltăieri, atârnând;

vântul sufla triumfător prin pieptul lui

ros de cariile neputinţei –

şi trecea mai departe, stârnind frunzele veştede

căzute din arbori de ceaţă: iată-l, iată-l

strigau clarvăzătorii în cor

anticipând viitorul:

este el, chiar el ,

este Omul suspendat - între el şi sinele său,

osândit să contemple neantul;

făceţi-i cu mâna, dar mai ales,

ridicaţi-vă privirile şi citiţi-i pe tălpi;

pe ele este scrisă biblia lui

de fost pământean liber,

este felul lui de a vorbi cu voi,

cândva vi se adresa cu fruntea,

acum doar cu tălpile

mişcându-se dintr-o parte în alta,

plumburiu şi continuu -

pendul uriaş peste ziua de mâine

NICOLAE  GRIGORE  MĂRĂȘANU

Acheronule, Acheronule!

1

Acheronule, Acheronule,

te-am traversat din mal în mal cu un singur braţ,

deşi ştiam că apele tale au puterea înecului.

Auzeam lacoma gură cerând Omm şi eu înotam.

Auzeam verii ţipând cu înecul în gură şi eu înotam.

Auzeam maica tânguindu-se că mâna întinsă e scurtă

pentru salvarea mea din naufragiu, şi eu înotam.

O, Acheronule, Acheronule,

sfâşieri de viscere-n fiinţă,

pe trup sfâşieri de vestminte şi smulgerea părului,

şi eu înotam.

Şi dacă ar fi fost numai atât!

Dar trimisu-ai peste noi supliciul focului

şi n-am blestemat, nici ţi-am biciuit apele

ca răzbunare a corăbiilor scufundate.

Te-am iubit amplificându-ţi măreţia morţii!

Am săpat fântână în ţâţânele adâncului,

am umplut cristelniţele cu apele tale

şi ne-am botezat în ele pruncii.

Şi din fluviu al morţii

în fluviu al vieţii te-am prefăcut

şi te-am păstrat în fiinţă.

2.

O tânără femeie leapădă hainele în amurg

şi ca în braţele bărbatului în apele tale

se-abandonează.

Cu degete lichide îi mângâi trupul

şi o împingi în extază.

Ruşinată steaua pleacă ochii

şi învinsă de ispită coboară în văpăile tale.

Şi ca Afrodita iese din valuri şi ne sfinţeşte ţărmul.

3.

De mii de ani călare pe calul alb

un sfânt Gheorghe retează capete de balaur,

în lupta cu dublul.

Le-aruncă în apele Acheronului,

capetele cresc la loc şi sfântul zăbavă nu are.

Au nu zice mucenicul că nu primeşte

coroana decât cel ce luptă?

Luptăm împotriva inarticulatului morţii.

Şi zăbavă nu-i!

4.

Într-atât iubitu-te-am,

încât nu mai ştiu de eşti aeve,

ori eşti născocire a propriilor mele neadormiri.

Şi într-atât cântatu-te-am,

că te-am făcut cunoscut dincolo de margini şi de vibraţii.

Din curgerea cea de-o-fiinţă,

fiinţă mi-am făcut şi nepreţuită creaţie.

Cum atunci inima să nu-ţi confere propiul chip?

Cum revărsarea ta în mine

să nu ia forma vasului în care se revarsă?

Fii liniştit cuceritorul meu!

Că în toate în câte dăinui inima mi-o aud bătând.

Şi toate ale mele sunt şi ale tale.

Iar pasărea

ce planează deasupra apelor acum

este chiar sufletul meu.

CORNELIU ZEANA

Aletheia

Întrebările parcă se înșiruiau de la sine,

Fiecare

Răspunzând celei dinainte,

Provocând-o pe următoarea

Într-un ritm fierbinte

De dialog-monolog,

De monolog-dialog,

Alergând amețitor spre dezlegare,

Căci dezlegarea celei din urmă

Le-ar lămuri pe toate câte fuseseră,

Nu doar pe cele nerostite

Dar și pe cele neplăsmuite, negândite,

Care erau, de fapt, începutul.

Adevărul izbi ca fulgerul

Și fu simțit în fiecare fibră,

Topi materia

Care a încetat, atunci, să existe

Spațiul a explodat infinit, fără zgomot,

În nonexitența de-o clipă a timpului ...

- Și după aceea?

- După aceea?

- Da, desigur, după aceea.

- Clipa, sau poate ceasul, cine poate ști?

S-a mistuit pe sine însuși,

Apoi, timpul s-a lipit ca o peliculă de film la montaj,

Prea nu se potrivea...

Prea nu se potrivea fragmentul acela extatic,

Bucățica aceea cu restul

Care se înfășura, încet, pe mosor...

- Și bucățica aceea?

- Da, desigur, aceea!

- Ea a ieșit din film. Prea nu se potrivea.

A rămas, desigur, ceva

Într-un album anume,

Pe care dacă cineva l-ar deschide

N-ar mai vedea nimic.

Un fel de adevăr absolut.

http://georgeanca.blogspot.com.au/2017/04/toti-din-capitala.html