joi, 20 aprilie 2017

Nădejdea Phenixului






Pavel Rătundeanu-Fergete – Nădejdea Phenixului

Pavel Rătundeanu-Ferghete s-a născut la data de 01.10.1949 în Sâmpetru-Almaşului, judeţul Sălaj, iar din 1976 s-a stabilit în satul Ciubăncuţa, comuna Recea-Cristur, judeţul Cluj, unde a practicat meseria de asistent veterninar, până la pensionare. Ca pasionat culegător de folclor a publicat  nu mai puţinde şapte volume: patru de colinde din Transilvania, unul de balade din Transilvania, unul de folclor al copiilor şi unul al ritualurilor de înmormântare. 

Ca poezie originală a tipărit până în prezent cărţile: Iisus Hristos – dreptul la veşnicie şi O altfel de cântare a cântărilor.

Acum se prezintă în faţa cititorilor cu volumul de versuri  Nădejdea Phenixului pe care îl prezentăm în continuare.


Prietenul meu din Ciubăncuţa, cu care mă întâlnesc la Dej la cofetăria „Lemnul verde”, îşi cumpără deodată zece – douăzeci de pixuri şi două caiete de câte două sute de pagini pe care le umple cu versuri originale în scurtă vreme construind poeme vaste pe anumite teme mai mult sau mai puţin importante cum sunt: satul natal, patriotismul, titanii artei noastre: Eminescu, Blaga, Brâncuşi şi alte personalităţi: Ioan Alexandru, Daniel Cristea-Enache, Alex Ştefănescu, Dorel Urian etc. şi prietenii scriitori apropiaţi, dramaturgul Ştefan Mihuţ din Dej, subsemnatul etc. 

Volumul Nădejdea Phenixului se deschide print-o poezie dedicată criticului literar Daniel Cristea-Enache, îndrăgit de autor şi nu numai.

De unde vine titlul volumului? Astăzi valorile sunt bulversate şi ţara devenită piaţa de desfacere pentru ţările industrializate. Poetul simte nevoia de renaştere naţională în care să redevenim cu adevărat stăpâni pe bogăţiile noatre şi tradiţiile să se perpetue: „De ce n-am fi raze de soare, binecuvântare la oameni cu necaz, dar cu plugurile brăzdând ogoare-n alinare, pâine dulce si gustoasă în casă-casă cu masă-masă ca să avem în casă sărbătoare că ni dor de bine, de ce ni se cuvine, de Romania Dacie-felix renăscând pasărea măiastră phonix pe a noastră cu zare albastră vatră cu bivolița în poiată și mușcată în glastră pe fereastră zâmbet de țărancă harnică cu bădița la plug răstignită iubire sub soare pe coastă cu altare întinse ogoare de munte, de deal și campie pâine fierinte răzbătând prin veacuri sub românești flamuri cu armonie-simetrie duh de adevăr sclipitor ca Luceafăr, în viață de verde de măr, cu binele minte, suflet, cu aripi de cer-caracter, de om-poet cu zbor prin eter ca păstrăvii contra curentului cu rostul și rânduiala de popor pe drum prosper cu măr și lan de grâu către izvor dragoste, emoție și fior de dor.” 


Volumul Nădejdea Phenixului reprezintă în ultimă instanţă un colaj realiazt din poeme, fragmenete de jurnal, scrisori către Ben Todică şi Constantin Toma. Include chiar un comentariu al ultimului la un volum al autorului. 

Poemele sunt dedicate, în principal lui Mihai Eminescu, „Luceafărul” liricii noastre.. 


Biograficul, preponderent în paginile cărţii are un farmec aparte. De pildă, autorul inventariindu-şi resursele financiare, constată că nu mai are fonduri pentru tipărirea cărţilor care îi justifică existenţa.

Există apoi comentarii pertinente, versificate, la principalele evenimente creştine: Paştile şi Crăciunul.

Iată ce mărturiseşte autorul despre propria lui poezie:  “Prin poezie mi-a ieșit dragostea-n cale și foaie verde de busuioc prin poezie am zile cu noroc să mă simt în căldura omului sănătos încăpățânat, ca un țăran, în bine, candidat la fericire că am casă masă și Poezia mi pașaportul, biletul de voe, de intrare, în Rai, că prin poezie am drept de a fi cu viața-viață, ființă din ființă, pâine de o ființă și mi mai mult decât ceea ce oamenii numesc sub soare cult cu mândria de a fi fiu de România știind că Poezia poartă grija mea făcându-mi viața ușoară-grea în dorul aiesta de stea cântând ca ciocârlia în holde bogate să unduie rodnic sinfonia după cum și penița scrie pe hârtie ...”

Pavel Rătundeanu-Ferghete scrie cum respiră, nu poate trăi fără să aştearnă versurile pe hârtie. Poetul este tradiţionalist, valorile care contează fiind dragostea faţă de patrie, familie şi credinţa. Poemele au o încărcătură morală evidentă. Autorul este un scriitor ciudat care pendulează între naivitate şi puseuri de erudiţie. Cine va avea răbdare să citească un text semnat de Pavel Rătundeanu-Ferghete va descoperi unele vârtejuri de adâncime incitante pentru meditaţie.

Să-i dorim succes în tot ce face!

                                                                                               Lucian Gruia














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu