EPIGRAMA si EPIFANIA in APOCALYPTO Comentariu de PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE si DIALOG

EPIGRAMA si EPIFANIA in APOCALYPTO

Comentariu de PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

-"învesteşte în educația copilului şi nu în casa pe care o vei lăsa moştenire". (Teodor Dume); Luați aminte la colosalul, performanța, lui Simona Halep şi bucurați-vă înbunătățindu-vă imaginația, legat de Wimbladon, care a devinit din istoria noastră, e o realitate cu responsabilitate, o profesiune de credință din înțelepciunea patriei limbii române social-umane fără egal național, în drept de a fi.

Mărunțişurile-mi dau de furcă, că până una alta sunt luat în furcă, în furci claudine, socio-umane, că tu, cu scrisori către Eva, îngerul timpului, iubire cu gust artist altruist ridici mănuşa, ştafeta, ca să-mi oferi Nistor şansa de a îmbrăca cămaşa cristică a fericirii.

PENTRU TOT CE MERITĂM

Cu toate mărunțişurile am de furcă cu binele

adunându-ne binele,

că-s furci claudine socio-umane

a comediei umane Onore Balzac,

când nici lui Dumnezeu artistic nu fac pe plac, deşi natura se împleteşte, în culori de nelinişte, cu pragmatic şi logic

ca ofertă pentru tot a ce merităm ca artă.

-"E bine, nu sta  dăi înainte, nu te lăsa, că faci bine, fă înainte, mă îndeamnă Ion Cristofor scriitor clujean U.S.R.", de viitor incredibil cu potențial real, impecabil, în ambalaj modern, cu bonus, deschis la nou, pentru noua generație de care-i nevoie/anevoaie, ca de Irina Petraş, să ne bucurăm ca de un părinte a luminii, un grijuliu, în mulți ani trăiască, e un confortabil, ca Eminescu!

"Hristosul patriei limbii române O.K. şi ce-i O.K., e iubire, ca...drept de a canda la fericire, cum zice dramaturgul dejan, din Coldău-Beclan, juristul Ştefan Mihuț cetățean de onoare a Dej-ului, super prieten cu activul şi strălucitul critic dejan Lucian Gruia, fiu de advocați iluminați, ca nepot a ineditului poet Bazil Gruia, care ni-l redă pe poetul şi filozoful Lucian Blaga genial veşniciei.

E super tare, tare din parcare.

Ceva mă face special, cum îi face şi aceşti prunci a lui Vica, având suflet bun, nemaipomenit (strădania lor, grija lor față de mine mă face să-i cred ca aurul olimpic, valoroşi şi chiar şi Mihaela umblă grijulie ca să nu sufăr).

În toate vorbim de euro, de la Europa, deşi Jocul cu moartea "desculț"-ul a lui"ce mult te-am iubit", Zaharia Stancu: "pădurea nebună" şi rădăcinile amare", "ploia şi vântul"de pe lunga şi îngusta vale a Călmățuiului..., dar o ştim dooar noi românii fripți de: "să nu uiți Darie: şi Stan-pățitul, chiar e cel mai pățit şi cel mai învățat pe la noi, cel mai om, cel mai învățat om de pe lume, o culme, a literaturii de la munte şi mare, că plouă cu ghiață, piatră, ploaie şi cu soare, cum nu-i bine, că în asamblu norii schimbători, cu mai puțin probabil, cu vânt abuziv, activ care împrăştie norii, dar mai sunt stropii de ploaie cu fulgere şi tunete care se dezlănțuie fără toleranță (pe mine mă doare dinții şi-i infernal, e îngrozitor şi problemă serioasă, nu pot să dorm şi Flaviu venit acasă pentru scurtă vereme din Spania, ca un zugrav îmi zugrăveşte în casă, dar se grăbeşte să mă aducă şi la Cluj, la un stomatolog, la care mă programează frate-su Marius, amândoi îngrijorați că răbd durere, că din cauza durerii nici să mânc nu pot şi nor ca un pom, care se uscă pe rădăcini, ca om pe picioare. Acuma-s în Cluj adus de Flaviu, adus la el acasă, în bloc pe Peana unde mă aşteaptă şi Cristina nevastă-sa politicoasă, plină de respect, unde trebuie să urmez nişte instrucțiuni, a stomatologului, că orice-i posibil şi eu trebuie să mă vindec, chiar şi Simona Halep să revenind acasă în calitatea sa de campioană prestigioasă, cu gloria victoria, ca o Nadia a sportului românesc, o altă victorioasă din existența mea, contemporaneitatea mea, de când şi eu îmi mențin sustenabil rolul înfruntându-mi destinul fără a mi-l schimba din ce sunt inițial montat fără să mă deranjeze altceva, că postura de scriitor mă prinde, cuprinde, în cămaşa fericirii de a fi.

EPIGRAMA si EPIFANIA in APOCALYPTO (Romanian)

https://www.youtube.com/watch?v=xDq7uexofeA&list=UUmwnPY-lmxAV_F3OUYkrTCA

https://youtu.be/xDq7uexofeA

-"Modestia e apanajul şi curajul de a se umili a oamenilor mari, temerari, cutezători, cu voință: cocostârc într-un picior- parafrazez pe Maria Loga (mai exact: -"Modestia-i apanajul oamenilor mari"), dar de ce le încovrig şi eu, în acest joc artist al vieții cu duh de adevăr? Pe cine înteresează că inspir şi expir dragoste de viață, ca-n Colț alb, chemarea străbunilor, Jak London, că la ce mi-ar place de proşti, de răutăcioşi şi de urâtul lor? (Da, da: "Sufletul doare mai rău decât toate oasele la un loc, se cocorează să-mi explice Ileana Vulpescu ca suflet nobil, înviorator, deşi eu nu ştiu ce-aş avea eu bun în aluatul firii mele, Nadia Comănici şi Simona Halep fiind pupile cu calități, excepții, cum zice Ilie Năstase/Țiriac, au impecabilul ei, are mână, minte şi totul e în/din ierarhia de valori catalogat, e de încredere, Halep, cu îndrăsneală, cu nivelul de joc ridicat, că-i punct țintit şi punct ochit, asemeni criticului şi istoricului literar Alex. Ştefănescu, un fain făinel ca Romeo-Ioan Rosiianu, ca un dobrogean renumit scriitor liric mare Desculț Zaharia Darie Stancu. Rosiianu are modul său de viață cu gust artist.

DE ROMÂNIE

Simona Halep un drept de bine

prin ce se cuvine garantat: stare de bine,

stare, un tare din parcare,

de Românie profundă şi mare

("cea mai mare fericire pe care o poți dobândi este de a şti că nu ai neapărată nevoie de fericire"-Jane Smith);

-..."cu glonțul patriei drept în inimă mă pot gândi c-aş fi mort de fericire".

Gândul mă duce, îmi zboară, la Dimitrie Cantemir, un scriitor şi academician vestit hățât de ruşi, l-au hățât şi i-au dat adăpost la ei în Rusia, că nu-i nici dracu atât de negru, cum îl cred oamenii şi aiasta se întâmpla după ce în țară la noi se ivise nişte încurcături, calamități, vicistitudini istorice... -"Bună Ziua, bine-ai venit printre prietenii facebook. O săptămână bună cu mici bucurii! Îmi scrie pe Messenger Antoneta Bagdasarian. Vica era mai repezită, mai fără splină,fără răbdare, că Vica-i-şi mai ieşea din țâțâni, din balamale, verbal. Vica era amărâtă uneori, nempăcată cu sine, deşi putea fi nemulțumită şi de mine, că n-aveam mintea brici, cum zici tu, Ben omenos, spicuit, aranjat, şi pus de ambițioasa Ming la punct: călcat, la tri ace (Ming era o femeie din țara lui soare răsare, un om finuț, care ținea la ordine, curățenie ca Vica o altă disciplinată...) Datorită prieteniei cu cu chinejii, ruşii n-au avut curaj să intre-n țară prin 1968, când invadaseră în Ceoslovacia (au încercat, dar încercările le-au fost zădarnice). 

Evra Gart: -"Nobleța sufletului se simte la omul, care te ajută, fragil cu un mic îndemn, omul care din neant renaşte, omul care îşi distruge timpul pentru a: te ajuta fără să-ți spună... de ce te ajută?"

Partea bună revolta mea, replica, răspunsul meu, în abientul care mă inspiră să scriu fără să ştiu de ce poetic (de ce, intrigă, de ce vin să mă amestec în vorbele acestui om emigrat în Italia?) Îmi ofer o şansă cea de a fi cunoscut, în sfințenie ca Simona Halep, pentru încântarea sufletului pretențios, în abientul plăcut, cu potențial, logistic, ca întru tandem intrând în vorbă pe facebook:

CU ARTĂ RĂSĂRIND DEŞI N-A APUS NICIODATĂ

Un mare adevăr de Luceafăr verde ca un măr

fără să-ți spună, omul:

de ce, pentru ce ?

(de fapt pentru ce să se justifice ?)

Evra-Grozăvescu şi Dumitru

e verde Nichita de albastru acest dezinteresat, de omenie , a nostru,

de ce cu cinste te ajută ?

în muncă cinstită şi cugetare adâncă,

uneori creeativ şi perspectiv, cu artă ?

răsărind mare conştiință, deşi, în propria-i ştiință

n-a apus vreodată / niciodată?

Pavel Ferghete

Nu m-am descoperit încă în strălucire (de ce să mă bucur, că ce însemn pentru omenire în demn?) Aiestea-s baliverne, tot ce-i legat de scrisul meu, că-n rest la ce şi cui folosesc culorile de nelinişte, atitudinea mea, debutul meu zilnic şi dacă n-am suporteri/ sponsori, deşi ar conta foarte mult, dar eu nu-s Simona Halep şi nici milionarul Ilie Năstase. Am învățat, mi-am învățat pătrățica mea, deşi mă întreb pus pe jar:

-"Ce însemn pentru societate?" mă întreb de multă vreme, plin de viață, mă întreb de o viață, că bombonind cu scrisul: -"cu ce rest sunt mai artist? ce plăcute surprize, benefice, fac omenirii? Adevărul nu mă va supăra zic eu acuma, dar ce voi simți emoțional numai inima mea... ştie, că cine ştie cât de afectat voi fi. În cultură e loc şi pentru toată lumea, chiar şi pentru mediocri şi nu-i nici un coşmar, că toți caută să umple golul, îmulțindu-şi talanții cu har, că care om n-a ajuns cu cuțitul la os, că au ajuns şi pe lună respirabil, nu-i aşa? Armstrong tot a murit, iar cei doi n-or trage pe dreapta? Muşchetarii americani au repurtat victoria lor şi e o onoare, că e un pas mic pentru om, dar pas mare pentru omenire şi asta nu e puțin lucru, ci un lucru bun.

Eu mă zbat, zbucium, inconfundabil şi superb ca peştele pe uscat, că scriu, scriu şi scriu iremediabil, ca să prind soare, că aerul, în zăpuşeală, e greu respirabil în dricul verii pe arşiță, deşi piesajul e fabulos, e de vis, pitoresc, bucurându-te măcar de natura obârşiei fără artificial. "Totuşi iubirea", cum să fiu ca nou, cu durerea departe, fără crize? Cum voi fi bine dispus, reabilitat şi-n plină ascensiune? Sunt afectat de ce am nevoie vizibil, dar cui îi pasă? Azi e Sfântul Ilie...