De unde Eternul?
Mă bântuie
ideea morţii ca pe toţi, de astfel. Asta ne deosebeşte de animale. Ele nu sunt
conştiente de apusul inevitabil. Însă, nu suntem diferiţi de furnici sau alte
gâze lacome şi prădătoare care vor din ce în ce mai mult. Guvernele nu mai au
grijă de suflete, sunt înlănţuite de mita corporaţiilor care tăvălesc totul sub
rola profitului şi a ciumei care ne domină, arivismul. Suntem bolnavi! Suntem
binecuvântaţi de Domnul cu toate calităţile şi noi alegem urâtul. De ce nu
putem lupta împotriva diavolului? Suntem ca alcoolici care nu mai pot fi opriţi
şi dacă vom continua aşa, vom risca să ne pierdem întreaga familie. De ce nu
putem rupe cercul repetiţiei istorice? De ce trăim în minciună? Am inventat
credinţa ortodoxă pentru a ne ascunde frica morţii în eternul divin? De ce
violenţă şi războaie? Toate aceste vicii au fost inventate de indivizi care nu
iubesc adevărul. Mereu camuflăm, ne machiem, ascundem ca să uităm cine suntem.
Ne furăm căciula singuri, pretinzând a fi ceva imaginar: "Au tanti, cine
mi-s eu!" Poţi să ai toţi banii din lume, că după un timp tot mori, nu e
scăpare. Şi atunci? Cine e sclavul? Tu sau animalul care ştie să se bucure, să
dea din coadă şi să mănânce doar cât îi trebuie. Tu nu te mai saturi adunând,
însă la moarte amândoi luaţi tot atât dincolo. Oare de ce te-ai născut?
Priveşte împrejur! În lăcomia noastră noi involuăm, mergem înapoi. Ne
înstrăinăm. Şi chiar dacă singularizăm pe ici-colea, cu o floare nu se poate
face primăvara. Trezirea trebuie să se producă în masă. Lăcomia e un drog!
IZOLEAZĂ. Acesta e un fenomen politic internaţional. Fericirea nu se cumpară cu
bani, e o iluzie! Vorba lui Dan Puric: Datul din coadă a unui câine nu are
preţ. Însă marile corporaţii au grijă să cheltuiască miliarde de dolari pentru
a-şi pregăti clienţii de mâine, pe copiii noştri. Însă, noi trebuie să-i
învăţăm pe copii care este valoarea lucrurilor, nu cât costă. Biserica trebuie
să aibă grijă de balanţa lumii. În Biblie sărăcia este inexistentă. Toţi eroii
sunt normali, indestulaţi. Toţi au, şi împart. De ce nu o putem face şi azi?
Chiar trebuie să trăim o nouă prăbuşire a civilizaţiei? Daţi tot ce aveţi
săracilor şi veţi fi mai fericiţi! Ţine-ţi strictul necesar. Mergeţi în
excursie, vedeţi lumea!!! Scrieţi poezie şi iubiţi. Mâncaţi mămăligă cu brânză
şi smântână. Daţi-le lor caviarul şi veţi fi în eternitate.
Ben Todică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu