„Trăim într-un veac al minciunii.
Nimic nu mai e autentic, nici noi, nici plantele sau hrana pe care le consumăm”
Redactia ART-EMIS
28 Iulie 2019
Luna iunie a
anului 2013 a marcat două pierderi irecuperabile ale Neamului Românesc. Două
mari personalităţi al căror rol continuă să rămână în atenţia celor care mai
simt şi gândesc româneşte - în ordinea plecării lor la cele veşnice -
înţeleptul P.C. Justin Pârvu şi inegalabilul istoric Gh. Buzatu. Doi Mari
Români, niciunul pe placul firmei I.N.S.H.R.-E.W. (re-actualizare „sub
acoperire” a fostelor Н.К.В.Д.-Gestapo) din trecutele vremuri tulburi ale
omenirii. Astăzi, reluăm sub o formă caracteristică revistei, un fragment al
dialogului P.C. Justin Pârvu şi al Monahiei Fotini care s-a consumat în urmă cu
nouă ani. De ani de zile, mesajul dăinuieşte, se deplasează mereu pe cerul
României. A devenit şi mai „vizibil” acum, când, din ce în ce mai agresivă, dictatura
minorităţilor, instaurată neoficial, ridică fără jenă inacceptabile şi
discriminatorii pretenţii transformate în regulament de funcţionare al
nevolnicilor, erijaţi în conducătorii ai Ţării… nimeni alţii decât „[…] Nişte
răi şi nişte fameni!/ I-e ruşine
omenirii să vă zică vouă oameni!/ Şi
această ciumă-n lume şi aceste creaturi/ Nici ruşine n-au să ieie în smintitele
lor guri/ Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,/ Îndrăznesc ca să
rostească pân' şi numele tău... ţară!”[1] (Ion Măldărescu, Redacţia ART-EMIS).
„Dacă noi nu
sesizăm şi avem impresia că suntem liberi, nu este nicio diferență între
lagărul electronic în care trăim şi cel comunist. Că este comunism sau
neocomunism, că este sub Iliescu sau sub oricare alt x-ulescu (sau « annis » -
n.r.), prizonierul tot prizonier rămâne. De aici putem vedea noi arta şi
dibăcia la care au ajuns aceşti stăpâni ai lumii, după cum au reuşit să
transpună în mințile noastre comunismul (inclusiv dictatura minorităţilor -
n.r.) drept democrație, cenzura drept libertate, încât au ajuns să
desăvârşească această artă demonică, arta minciunii; trăim într-un veac al
minciunii şi al înşelării, încât nimic nu mai e autentic, nici noi, ca
persoane, nici plantele sau hrana pe care le consumăm, toate sunt modificate şi
nefireşti.
Depersonalizarea ființei umane
Se lucrează
cu informarea şi dezinformarea în aşa grad, încât nici tu nu mai ştii care este
partea reală a lucrurilor. Ca să distingi azi adevărul de minciună e greu şi
pentru oamenii duhovniceşti şi cât de cât aşezați; este nevoie de o mare
atenție şi trezvie, să ne cunoaştem inamicul ce ne stă înainte. Este însuşi
tatăl minciunii şi îşi adună în laboratorul minciunii toate uneltele acestea
prin care lucrează şi pe care le compromite neîncetat. Ei folosesc astfel de
tehnici pentru un scop foarte important „să inducă confuzia”, această armă importantă a sionismului internațional.
Prin îndoială şi confuzie anulezi tot, chiar orice fundament care a stat la
baza unei civilizații. Adică este o descompunere şi morală, şi spirituală a
omului, încât el nu mai există ca ființă umană; este o depersonalizare a
ființei umane. Acesta a fost de altfel şi scopul lor, de a aduce omenirea
într-un stadiu de neîncredere. Diavolul, vrăjmaşul de moarte al omului, a
reuşit să îl dezmoştenească pe om de toate calitățile cu care a fost înzestrat
în rai.
Prin voia
noastră, prin neascultarea noastră de poruncile lui Dumnezeu, am lăsat portițe
deschise pentru tatăl minciunii. Cine mai ține azi seama pentru ce înălțime
duhovnicească am fost creați şi de ce bogăție ne facem lipsiți prin
neascultarea noastră? Cine mai ascultă de sfaturile Părinților Bisericii? Dacă
nu suntem într-un rost duhovnicesc, nu ne aflăm pe o axă bună. Degeaba avem noi
rațiuni drepte şi logice, dacă nu îşi au rostul duhovnicesc, sunt fără valoare;
nu eşti acoperit de har. Discernământul este sarea Harului dumnezeiesc. Ei
amestecă lucrurile şi prezintă unele informații reale, unele false, astfel
încât să ne slăbească puterea de a discerne. Acesta este, de altfel, scopul lor
demonic.
O elită a întunericului şi a răutății
conduce lumea din umbră
Cea mai
comună metodă de reeducare, folosită atât de comunişti, cât şi de stăpânitorii
de azi este metoda şedințelor. Înainte erau şedințele de partid, acum sunt
şedințe culturale sau simpozioane. În momentul în care a intrat în presa
aceasta a şedințelor şi a strângerilor de mâini, omul începe deja să aibă
îndoieli şi să renunțe la crezul său de o viață şi astfel să îmbrățişeze
doctrina partidului. Nu deodată. Azi, mâine, poimâine, încet-încet, începe să
îşi facă loc în suflet schimbarea concepțiilor pe care le aveai şi aşa toată
ciocăneala asta a lor are până la urmă un rezultat pozitiv pentru ei, chiar
dacă la început pare o tactică banală. Ei conduc lumea din umbră, cu un nucleu
de oameni, o elită a întunericului şi a răutății. Şi noi, dacă am crea o elită
duhovnicească am mai putea realiza ceva şi să le stăm împotrivă.
România la ora actuală nu mai este
condusă de români, ci de străini
România la
ora actuală nu mai este condusă de români, ci de străini, în special evrei şi
unguri, care au găsit în țara noastră o gazdă plăcută din toate punctele de
vedere; din punct de vedere economic, dar şi din punct de vedere al laşității
românului. Îți dă şi papucul din picioare, numai să îl laşi în pace acolo să
trăiască liniştit în noroiul şi în greutatea lui. Şi în special aici în
Moldova, mai aproape de Răsărit, este o invazie de evrei, ca astfel să poată
avea ei un atu în privința succesului lor iudaic, să poată avea trecere din zona
Occidentului spre Răsărit. Pentru că toate mişcările politice şi teritoriale nu
sunt altceva decât un interes viu pentru viitorul lor, nu un viitor de 10-15
ani, ci un viitor cu o perspectivă şi de peste 50 de ani, viitor pe care să-l
aibă la îndemână şi să îl pună la dispoziția neamului lor, spre realizarea unui
guvern unic mondial.
La noi în țară au condus şi conduc
minoritățile
Citeam
într-o carte câteva metode de manipulare evreieşti. Primul secret sionist este
să deruteze cu zvonul opinia publică. Al doilea secret: a înmulți aşa de tare
defectele poporului, obişnuințele, pasiunile, relațiile vieții în comun încât
să nu se mai înțeleagă unii cu alții. Iată rostul minciunii evreieşti. La noi
în țară reprezentanţii U.D.M.R. de ocupă funcții atât importante în fiecare
guvernare. La noi în țară au condus şi vor conduce minoritățile. Dar nu numai
la noi în țară, toate conducerile mari ale lumii sunt dirijate tot de
minorități. Ruşii, de pildă, sunt conduşi în cea mai mare parte de evrei.
Americanii, tot de evrei. Pentru că aceste două imperii mari pe care se bazează
sunt forța lor militară. Mafia masonică ține Rusia şi America aşa, față în față
- când prieteni, când duşmani, când binevoitori, când răuvoitori, când în
cântece frățeşti, când în cântece duşmăneşti. Dacă ai să găseşti nişte români
puşi în guvern, aceia sunt la ministerele cele mai neînsemnate, la ape, în
agricultură, pe la aviație.
Ungurii
niciodată nu ne-au putut avea în sufletul lor şi nici nu ne vor avea, pentru că
e ura acestei rase mongole împotriva rasei latine. Dacă am avea nişte oameni de
jertfă, poate am avea şi altă soartă, dar bineînțeles că aceşti oameni sunt
repede lichidați sau intimidați. Şi cei care ar mai putea face ceva sunt de
altfel oameni foarte obosiți, fiind suprasolicitați. Asta face parte tot din
planul lor, să obosească nația în aşa fel încât să nu mai poată gândi limpede
şi să doarmă în momentele cele mai importante. În parlament, de pildă, vorbeşte
unul, ceilalți sforăie. Şi apoi se întreabă oare când o fi trecut legea cutare?
Şi ajung să banalizeze lucrurile de vârf.
Lucrurile sunt prezentate cu
înşelăciune. Întâi se face pacea şi după aceea războiul
Asistăm acum la o demascare a masonilor şi a
societăților masonice şi ei înşişi încep să îşi facă lucrările cunoscute. Păi,
la ce să mai stea ascunşi, dacă şi-au atins țelul? Acum conduc lumea şi mai
trebuie şi să ni le închinăm. Acum nu mai au niciun secret. Aminteam mai
devreme de şedințele care au rostul de a ne reeduca. Acelaşi lucru este valabil
şi pentru întrunirile ecumeniste. Se poate întâmpla ca să participi inițial la
aceste întruniri cu intenții bune, şi să ajungi să te trezeşti ecumenist. Păi,
asta se şi urmăreşte, aici e şi înşelătoria. Îți prezintă lucrurile cu
înşelăciune, ca şi cum ei ar fi doritori de pace şi plini de iubire, dar în
spate se ascunde dorința demonică, supusă sistemului politic, de a denatura
adevărul, de a-ți perverti credința. Nimic nu se începe fără reuşită. Dacă din
planul sionist au făcut parte aceste întruniri ecumeniste, asta înseamnă că ele
au şi un scop precis, pe care, de altfel, îl vor şi atinge. Ei întâi fac pacea
şi după aceea războiul.
Dacă adunările ecumeniste ar avea
scopuri sincere şi nobile, nu s-ar întruni în în locuri pline de erezii şi
păgânisme
Totul este
foarte calculat cu câteva decenii înainte. La ora actuală este o lucrare mare
de înşelăciune. Aşa cum pescarul, de pildă, la pescuit are o scânteie mică
acolo, deasupra apei, care pluteşte; peştele o vede şi vine repede din adânc să
prindă momeala, şi este prins. Dacă într-adevăr ar avea nişte scopuri sincere
şi nobile aceste adunări ecumeniste, nu s-ar întruni în hotelurile cele mai
luxoase sau în locurile cele mai pline de erezii şi păgânisme. Noi cunoaştem
cele şapte soboare ecumenice, aceste sinoade erau în puterea harului lui
Dumnezeu. Făceau privegheri îndelungi, cu post şi nevoință, liturghie, şi abia
apoi se făcea conferința comună, unde dezbăteau toate problemele. Pentru
întâlnirile acestea erau alese locurile dintre cele mai simple, cele mai
modeste, cu încărcătură duhovnicească. Pentru că se adunau acolo să vorbească
în cinstea suferințelor, în cinstea chinurilor şi a necazurilor prin care au
trecut generațiile acestea.
Noi, dacă ne
pregătim cu maşini de lux, la viteză maximă, în hotelurile cele mai alese, cu
ce respect ne apropiem de jertfa aceasta? Evreii însă ştiu cum. Nu ați văzut
cum se bat evreii cu capul de Zidul Plângerii!? Păi ei ştiu să îşi cinstească
înaintaşii mai degrabă decât ne cinstim noi sfinții. Bat acolo ca berbecii în
zidul acela, desigur un act primitiv, dar aşa primitiv cum este, acela stă la
baza adevărului iudaic şi întreține respectul şi evlavia. Noi îndată punem
mâinile în buzunar şi trecem cu uşurință peste tradiție, peste bogăția istorică
şi culturală a Bisericii şi a neamului, că nu ne pasă nouă „noi trăim acum alte
vremuri, altă conjunctură, noi suntem oameni « deştepți », « evoluăm » altfel
şi, de fapt, ne deformăm. Toată această falsitate care a apărut în lumea
noastră nu are alt scop decât să stânjenească şi să submineze toată tradiția şi
convingerile unui neam.
O blasfemie la adresa suferinței:
străinul îşi expune teoria bagatelizantă, iar românul râde bătându-şi joc de
suferința unui neam întreg
Noi, când
facem o comemorare a martirilor noştri, să o facem în aşa fel încât să insufli
un respect față de eroi, martiri, mărturisitori; nu trebuie compromisă jertfa
şi lucrarea lor, amestecând-o cu tot felul de teorii mizere ale străinilor,
atâta timp cât toată viața lor ei (evreii) au urât tot ce a fost valoros în
țara noastră. Dar se fac studii de martirologie tot în hoteluri, tot cu
străini, al căror neam i-a torturat pe martirii noştri. Străinul îşi expune
teoria lui bagatelizantă, românul nostru râde şi în felul acesta ne batem joc
de suferința unui neam întreg. Dacă nu trăieşti martirologia este ca şi cum
te-ai duce la apă şi te întorci cu găleata goală. Martirologia nu se face în
laborator şi în eprubetă, ci prin trăire. Păi cum să se pogoare harul lui
Dumnezeu cu mâinile în sân şi cu țigara în gură? Pentru ei, acest martiriu este
un parfum ortodox. Aceasta este o blasfemie la adresa suferinței. În timp ce ei
şi-au jertfit viața lor, au stat înghețați în celular, înfometați, maltratați
şi câte şi mai câte metode de tortură, din care Harul lui Dumnezeu pe mulți i-a
scos nevătămați.
Izbânda e a lui Dumnezeu, nu a
oamenilor
La astfel de
înşelare şi minciună trebuie să reacționăm, măi, cât mai « latin », pentru că
latinul nu contemplă apa care se duce la vale, şi în urma lui e prăpădul.
Latinul acționează. Cu toții avem mare vină, pentru că nu ne facem datoria la
timp. Fiecare poate şi e dator să contribuie cu ceva ca să scoată din noroiul
acesta al străinilor şi ereticilor adevărul la suprafață. Măcar un paraclis să
ne silim să facem şi noi, o metanie bătută din neputința noastră. Noi nu
trebuie să căutăm soluții lumeşti, dar fiecare să mărturisească şi să lucreze
după putere la locul în care este, şi Domnul va da soluția; Domnul este cel
care aduce roadele şi El le rânduieşte pe toate, noi numai să ne aflăm lucrând
țarina şi ogorul. Izbânda e a lui Dumnezeu, nu a oamenilor. Este nevoie de un
număr mare de rugători, astfel încât să se simtă puterea rugăciunii şi să ardă
planurile antihriştilor.
Când stai cu spatele la adevăr, ce
mai vezi ?
Există şi un
pericolul de a cădea în zelotismul imatur care duce la schisme sau alte
rătăciri, după cum ştim că a procedat Părintele Nichita de la mănăstirea
Brâncoveni, despre care se tot discută. Este o încercare de a da o lovitură
unității Bisericii noastre. Pentru că toate aceste atitudini extreme, care nu
au altă finalitate decât fărâmițarea în alte şi alte schisme, sunt lucrarea tot
a serviciilor speciale, care şi-a infiltrat oamenii spre a realiza această
dezbinare. Iar bieții creştini naivi, sau creduli, cad în plasa lor. Dar ca să
faci un astfel de act, este nevoie şi de puțină mândrie, să te crezi tu puțin
mai special, vrednic de harul şi mântuirea lui Dumnezeu. Toate aceste biserici
schismatice şi rătăcite pot reveni la Trupul Bisericii din care s-au desprins,
doar atunci când capii lor îşi vor înmuia cerbicele şi se vor smeri să
recunoască adevărul. Dar cum să îşi piardă ei scaunele şi autoritatea? Doar aşa
am mai putea nădăjdui la o revenire a lor. Părintele Nichita era un duhovnic
deosebit, care aduna oameni în jurul lui şi îi învăța o conduită bună, dar
uneori se poate ca şi din cauza mândriei să aluneci. Mai greu este că după tine
se duc valuri şi valuri de ucenici, şi te faci pricină şi începătură a căderii
şi altor suflete. Încrederea în propriile forțe şi propriile cunoştințe mereu a
dat greş. Părintele Nichita este victimă a propriei sale înşelări. Ce înseamnă
a minți? A te ascunde în spatele unui adevăr. Şi atunci când stai cu spatele la
adevăr, ce să mai vezi?
Cu smerenie şi haina demnității, să
facem din țara asta un Canaan de rugăciune
Dacă noi am
avea o stare de rugăciune cum se cuvine unui creştin, am avea puterea să
întoarcem răul spre bine. Să facem din țara asta un Canaan de rugăciune. Iar
dacă vom avea smerenie, Dumnezeu ne va învrednici şi de darul rugăciunii care
să ridice solzii de pe ochii minții. Dar o smerenie îmbrăcată în haina
demnității, o smerenie nesupusă potrivnicilor lui Hristos, aceasta ne va
acoperi şi vom trece prin cuptorul cel de foc al ispitelor nevătămați”.
Notă: Adaptarea după un fragment al
dialogulului dintre P.C. Justin Pârvu şi Monahia Fotini - 18 octombrie,
2010[2].
----------------------------------------
[1] [1] Mihai Eminescu, Scrisoarea
III, nr. din 1 mai 1881 al revistei Convorbiri literare.
[2]
https://www.atitudini.com/tag/atitudini-nr-13/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu