AMALGAM DE VIAȚĂ
IM MEMORIAM ALEXANDRA
~*~
Lipsiți de credință, speranță, voință
şi de conştiință
plătim transparent, indolent, cu
nonşalanță non-stop naşpa:
fără prestanță şi fără performanță
Simona Halep,
plătim domnia şi prostia, din
neputință, iz de România,
în România profundă, tainică şi mare
ca n-avem spiritul răspunderii şi
valorii, de Mesiei a iubirii,
în natura naturii dezlănțuite
luați de valuri,
că mii de catarge pur sânge,
cu legea nelege, o tocmeală, să se
pulverizeaze țăndari, în sânge
şi să ajungă epave la maluri, la
țărmuri,
pierzându-şi cu stupoare autenrica, autohtona,
valoare,
întru răsărit de soare şi dialectică
de binecuvântare, cu drept, în drept, de a fi,
fără a fi traşi în piept,
că fără voință eco-sănătoasă, asta ni
se întâmplă, n-avem nici viața pururi, eternă, frumoasă,
rămasă pentru toți
ca pentru unu
şi cu unu pentru toți
de acasă, ca de acasă,
în tot şi în toate, realitate, Domn
Savaot.
Fără toate aieste suntem:
harcea-parcea: ciuli-buli, nimeni şi pe nicăieri,
c-aşa din rădăcini, c-aşa, cum suntem
existăm
ca rai-grai de țară şi neam
şi fără o bună, capabilă, prestație
provita
urcând cu crucea: tu cu a ta, eu cu a
mea, pe umeri călărită, crucea, povară grea,
ce-mi poartă sâmbetele
pe valea plângerii ca Mesia iubirii
către Golgota
sus de Iisus, un mai presus, de
moarte,
de cuvinte scrise ca-n ceaslov, ca la
carte:
pâine şi pace,
liturghie-n spice trasă-n mâine
pentru poimânele care vine de unde
vine,
c-are lege strămoşească scrisă-n sânge,
că ce-n frunte ți pus ai de dus,
chiar traşi pe roți dințate de grofi
unguri pentru Horea, Cloşca şi Crişan inventate
ca viețile viteze să le fie distruse,
desfințate,
pentru că au fost marea națională
conştiință,
cu voință şi bunăcuvințăîn silință, în
performanță
ca Simona Halep de Românie unită,
profundă şi mare întru răsărit de
soare, artă şi dodoloță în iubire
de drept de a candida la fericire cu
înviere,
Ioan ALEXANDRU ODĂ ŞI IMNUL LUI
DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE- PATRIE LIMBA ROMÂNĂ,
o rugăciune în dimensiuni de
înțelepciune, cu îndemână ca să veşnicim, în marea unire pe arcă ca România
dodoloță, în ortodoxa biserică, în marea şi omeneasca ecuație de bună
dispoziție, în arcă,
cu rezoluție la revoluție, în
involuție dacă ne referim la ce merge prost, neartist
ca un Caracal imoral anormal,
deşi România-i de mândră istorie,
prin biblica profeție:
adevăr şi viață cu simetrie,
că la noi domnia şi prostia se
plăteşte
cu grea valută în culori de
nelinişte,
un ceva de pomină ca lumina cu
fotosinteza în fruză, în proces de roadă, în grădină cu roinda albină şi regină
euforică-n lumină
pentru lumină.
SĂRAC, DAR LUI DUMNEZEU ALDUITUL, ÎN
DRAG ŞI SFÂNT, PRIN CUVÂNT, PE PLAC
Un ceva de pomină, de mândră istorie
a noastră,
poveste albastră de "poveste
frumoasă",
cum zice Adrian Cioroianu cel de
acasă,
pierzând careva din Caracal, pildă de
imoral,
deşi Hristos, a românilor Eminescu, Făt-Frumos
luminos, hristos de patrie limbă română cu aramă, în lumină evidență,
să lumine, în mult soare de
cinştiință
şi căldură de om cu-nflorirea de pom
şi de livadă,
grădină cu roundă cu albină: cu
trântor şi regină
în divin de supremă Maica Domnului,
din viață cu viață, pâine de o
ființă, pe născătoare de binecuvântare
întru popoare ce ne vin dialectic
viitiare, ancestrale, ca salvare
pentru că, tu, Ioan Romeo Rosiianu, nu
trăieşti şuhan,
în van,
ci undă verde magna cum laude, Mircea
Eliade, pragmatic, eliminând răul din sustem, pe Mântuleasa cu sânzâien, zâne
bune,
tăind răul din rădăcini amare a
desculțului de la Omida, Zaharie Stancu, Darie şchiopu,
de pe lunga şi îngusta vale a
Călmățuiului cu Roşia de Vede,
în drag şi sfânt cu ploaie comunistă
şi vânt msrxist-leninist artist-ateist,
cu dragoste de poveste şi bună veste,
din ce a fost fasole de post, un
folos a neamului nost
şi un rost artist vestit a celui mai
iubit din România de nord-vest,
cum nu s-a mai pomenit, în omenesc
românesc,
din lagăr socialist, comunist-altruist
otimist artist,
că Zaharia Stancu era în ce mult
te-am iubit, în cenuşa imperiului cu jocul cu moartea, în pădurea nebună un
cult de dragoste şi dor, în acel mult
de la curți de dragoste şi dor,
ca suflet de România profundă, tainică
şi mare,
cu izvoare de omenie-poezie proletară
pentru popoare cu: "Proletari din toate țările deşteptați-vă şi uniți-vă
contra globalizare!că altfel vă pierdeți personalitatea națională, că aieştea
vin cu uzupare de tronuri urzite egoist de înteres şi fes, stres,
din şcoala de duncolo de şcoală:
iubire de pe orizontală pe verticală,
o artă şi o mândrie de pace şi pâine
internațională, generală,
mondială,
liturghie, în holda de spice, din
mâine de României ce pururi cu viitor, în viitor cu armonie vine cu putere şi
vedere, cu bine şi bună stare: istorie, poezie, omenie de patrie Românie, cu
viața non-stop, în hei-rup jucărie, bucurie,
în adevar provita cu simetrie pentru
trestii gânditoare de la temelii vii de templu pur şi simplu exemplu,
că eşti de poveşti cela ce de omenie
şi de comedie eşti de românie
parfumată cu bunătate, ca tu cel a
cui pizda măti tu eşti de mă însoțeşti
ca să mă defineşti în ceea ce sunt şi
eşti:
sărac, dar lui Dumnezeu alduitul pe
plac.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu