„Nu mișca, că te-mpușcăm!”
Col. (r) Marin Neacsu
28 Iulie 2019
Încă de la
începutul lunii iulie, aveam în gând să scriu despre polițiștii și milițienii
noștri, pentru că orice s-ar spune avem și, și, deși unii ar spune că după 30
de ani de „democrație” au ieșit la pensie și copii milițienilor. Nu stimați
tovarăși, nu au pierit, ei se formează în continuare la aceleași școli și după
aceleași tipare, ca și acum 30 de ani. Și tare îmi e teamă că milițienii de
acum sunt mai milițieni decât Garcea. Dar, am spus, avem și polițiști. Puțini
dar avem. Ce mă făcuse să mă gândesc la abordarea acestui subiect acum aproape
o lună? Modul în care au acționat milițienii noștri la capturarea lui Boldea Ionel,
ucigașul din Făgăraș. Nu știu câți au văzut filmul „capturării” lui Nelu, dar
dacă nu l-ați văzut ați ratat cea mai mare comedie a anului. Vă rog urmăriți
toată înregistrarea[1], merită pentru că numai așa veți realiza cât de
pregătiți și profesioniști sunt milițienii din Poliția română. Dacă ar mai fi
trăit Caragiu ar mai fi cerut un film cu B.D. Ce Căpșună, ce Harpalete,
urmăriți acest film al capturării lui Nelu și veți vedea în toată splendoarea
ei, „Miliția română în acțiune”.
Deci după ce
îl pun jos, pe prins, un grup de milițieni, superiori numeric, tactic și
logistic, încep să își încordeze mușchii și să arate cât de duri pot fi ei.
Nelu e jos, 3-4 milițieni în leagă, bruschează și țin la pământ, omul nu opune
rezistență, e calm, vinovat sau nevinovat le dă detalii, iar ei îi strigă în
ureche: „Stai cuminte, nu mișca, că te-mpușcăm”. Cel care făcea pe duru părea
că e la prima acțiune sau acționează „școala”. Așa știa el că trebuie să facă,
să strige, să fie dur, indiferent ce făcea… suspectul. După voce și intonație
ai fi zis că el are pistolul pus la tâmplă. Mai departe, doi milițieni stau cu
picioarele pe suspect, ăla nici să respire nu mai poate, dar milițianul nostru
continuă să strige până la răgușire, „Stai cuminte, stai cuminte Nelule, nu mișca
că te-mpușcăm”.
Rețineți că
îi spunea „Nelule” din prima, probabil făcuseră o tablă mai înainte. Ba, îi mai și spune lui Neluțu să se salveze,
în condițiile în care ăla era întins pe jos, încătușat, cu genunchi puși pe
spinare. Cum să se salveze, să încerce să fugă ? Replică inutilă, pe care a
învățat-o în școala de la Băneasa sau Câmpina, dar nu a reținut în ce condiții
și cine spune replica asta. Asta și-a adus aminte, asta a spus: „salvează-te!”.
Replică inutilă, idioată în condițiile date. Și în timp ce îl percheziționau și
îl întrebau ce are în buzunar, în mână, același „hot shut” îi spune „Gura!”.
Păi ori să răspundă la întrebări, ori să tacă? „Stai cuminte, nu fă prostii că
n-are rost”. Dacă avea rost, cred că îi dădeau voie să facă prostii, dar nu
avea rost. Ca la carte.
Milițianul
nostru arată că are suspectul sub control, că stăpânește situația și a reușit
să stabilească un modus vivendi cu suspectul, exact așa cum scria la
regulament. Și ciudat, după ce îi spun
pe nume,minute bune, milițienii nostri
își aduc aminte de proceduri și trec la identificarea suspectului: „Numele,
numele tău!”. Păi cum adică, până atunci îi spuseseră Nelule la plici? Cred că
și Robi din „Las Fierbinți” ar fi realizat ridicolul situației. Prinsul declară
că îl cheamă Boldea Ionel, dar politiștul continuă să îi spună Nelu, că așa îi
spunea el în copilărie. Cred că dacă nu recunoștea că îl cheamă Nelu și nu
Ionel, altfel îl băteau până recunoștea. De aici încep procedurile învățate
după ’89, ca în filmele americane cu „polițistul bun și polițistul rău”. Unul
îl amenință și îl bate din vorbe, altul îi vorbește blând, în tratează
„omenește”, pentru că, nu e așa, până la proba contrarie este nevinovat și are
și el drepturi: „Stai liniștit, că o să fie totul în regulă, să nu te agiți
deloc, da?”. Un alt milițian îl tot apăsa pe cap, probabil voia să îl irite,
omul se ruga să nu îl bruscheze, că i se pune pata, dar ei milițianul nostru,
sau „polițistul rău” îi tot spunea să tacă, să vorbească doar când e întrebat.
Păi tot era întrebat, dar nu era lăsat să răspundă.
Nu mai
continui cu analiza, dar cred că am văzut cel mai clasic caz de incompetență și
stupiditate în materie de proceduri. De ce așa? Pentru că oamenii se știau
filmați și voiau să se dea „all the best” să vadă șefii și populimea la tv ce
buni e ei și cum aplică ei procedurili ca la carte. Jalnic. Eu aș scoate filmul
respectiv de pe net, pentru că este cea mai clară dovadă de incompetență, sau
mai bine spus, o lecție despre cum nu trebuie să acționeze Poliția Română. Dar
ei erau filmați, trebuia să se remarce nu ? S-au remarcat.
După acest
episod am vrut să scriu articolul, dar am decis până la urmă să îi las, e și ei
oameni, nu? Numai că uite, a apărut un alt caz „școală” cu o altă intervenție
„respectând procedurile”, cazul despre care vorbește acuma toată lumea, unii au
ieșit să protesteze, alții să demită, alții să își facă imagine, cazul
Alexandra. Să fiu sincer, pe mine nu mă miră că s-a putut întâmpla așa ceva,
așa acționează milițienii. Încă înainte de 1989, dacă un echipaj era chemat să
intervină într-un scandal, milițienii interveneau numai după ce unul din cei în
conflict era jos, iar ei nu mai erau în pericol pentru că celălalt ori fugise,
ori fusese imobilizat de alții. Așa scrie la carte: „viața și integritatea
organului înainte de toate!”.
Nu contează
faptul că legea spune că ei, polițiștii au ca sarcină protejarea cetățeanului
și respectarea legii, nu, ei acționează doar dacă sunt în siguranță, și dacă
sunt „sesizați” sau trimiți în misiune. În rest, dacă trec pe stradă și văd un
barbat agresând o femeie, nu se bagă, nu au dreptul, fără ordin de la procuror,
ei nu mișcă deși art 26(1) din Legea privind organizarea și funcționarea
Poliției române spune că aceasta, deci întregul personal al poliției române,
„apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea
privată şi publică, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi
ale comunităţii”. Iar art 39 din aceeași lege spune: „Art. 39. - Poliţistul
este obligat să ia măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care
ameninţă ordinea publică sau siguranţa persoanelor, în toate situaţiile în care
ia cunoştinţă direct ori când este sesizat despre acestea”.
Au procedat
polițiștii așa în cazul de laCaracal? Da de unde! Au stat cuminți, pentru că un
procuror, (alt procuror? De la Doamna Pițurcă încoace procurorii ăștia fac doar
ce vor mușchii lor și nu îi întreabă nimeni nimic) a decis să se intervină la 6
dimineața, pe lumină, să nu i se întâmple ceva. Milițienii spun că au fost
legați de mâini, pentru că cel care decidea intervenția era procurorul.
Procurorul va spune că nu a fost informat cu privire la gravitatea faptei, dar
că milițienii puteau interveni și fără ordinul lui, dacă considerau că e
nevoie, conform articolului 39 expus mai sus, a art 27.2(c) din Constițuție,
art 15. b. III, art 61 și 63 din Dispoziția Drectorului general al Poliției
Române nr 643 din 05.12.2005.
Presa deja
dezbate câteva informații pe surse sau oficiale privind modul în care s-a
intervenit, dacă și când a fost localizată poziția apelului, dacă aveau dreptul
polițiștii să intervină fără mandate de la procuror și alte nimicuri. Aceste
probleme au fost și vor rămâne „în vigoare” pentru că în România, nici un
legiuitor nu vrea să respecte Constituția care cere ca legile trebuie să fie
clare. Nu se poate așa ceva, legile noastre trebuie să respecte regula lui
Zegrean, adică să fie interpretabile. Din această cauză încă orbecăim prin
justiție, cu justiția, în numele justiției, niciodată nu vor fi găsiți
vinovații adevărați, vor fi schimbați, nu pedepsiți, doar schimbați de pe
funcții câțiva factori de decizie, dar cei cu adevărat vinovați nu vor păți
nimic așa cum nu a pățit nici doamna Pițurcă cea care a comis un abuz.
Nici
procurorul care a interzis intervenția în cazul Alexandra nu va păți nimic,
deși el este principalul vinovat, pentru că polițiștii, chiar dacă aveau
dreptul prin articolele pe care le-am menționat să intervină, nu au făcut-o de
teamă că procurorul le face dosar dacă nu îi execută ordinul. Nu e mai puțin
adevărat că poate le-a convenit și lor, era riscant să meargă înarmați noaptea
în casa unui om care poate avea o pisică, poate era supărat că a mâncat bătaie,
cine știe. Suntem în țara condusă de procurori și la ordinul lor se fac dosare
fictive, abuzuri, se dau mărturii
strâmbe se fac urmăriri și interceptări ilegale, se răpesc copii și, mai nou,
se produc crime sub „atenta supraveghere” a Milițienilor.
Degeaba se
schimbă subprefecții, șefii de poliție, sau sunt „mutați disciplinar” câțiva
agenți, problema este mult mai profundă. La 5 ani de la incidentul din Apuseni
unde S.T.S.-ul, Poliția, Salvamontul, Comandamentul pentru situații de urgență,
s-au acuzat reciproc și alte cazuri similar care s-au petrecut după, cazul din Apuseni, noi ne aflăm în același punct. Un nou circ cu
aruncarea pisicii de colo-colo și nimic concret. În România legile poate le fac
parlamentarii și guvernul, dar legea, legea o face procuratura. În toate
situațiile. Ei decid cine e vinovat, cine nu, ei pun sub acuzare judecători ai
C.C.R. sau I.C.C.J. și duc la schimbarea lor din funcție şi chiar dacă mai
târziu se dovedește că totul a fost o făcătură, ei nu sunt pedepsiți. Ei au
cuțitul, ei taie și spânzură. Ați văzut
vreun procuror condamnat pentru abuz? Eu nu. Iar milițienii din Poliția română
le execută ordinele, chiar cu prețul vieții unei fete de 15 ani.
Am auzit că
domnul Iohannis a înfierat cu mânie săsească
situația creată și cere pedepsirea vinovaților. Dar dacă s-ar putea ca
unul din vinovați să fie el? Recent, domnul Iohannis a refuzat promulgarea unei
legi care prevedea, printre altele, că
polițistul are dreptul de a intra „în orice mod într-o locuinţă sau orice
spaţiu delimitat ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică,
fără consimţământul acesteia sau al reprezentantului legal, pentru: [...] d) a
prinde autorul unor acte de terorism, dacă există indicii că acesta se află în
acel spaţiu”.
Dacă ne
gândim la câți milițieni sunt în Poliția Română, îi dau dreptate. Dacă ne
referim la acest caz, se poate spune că a favorizat fapta, indirect, pentru că
dacă legea era promulgată, milițienii nu mai aveau scuză. Dar, se mai pune
întrebarea, sechestrarea și uciderea unei persoane e act de terorism? Iată deci
că iarăși legile noastre Zegreniene creează monstruozități. Una peste alta, mor
oameni nevinovați și nu se schimbă nimic, doar niște funcționari, cu alți
funcționari, obiceiurile și legislația nu.
Îmi place
„avântul” noului ministru de interne care s-a mutat la Caracal și promite
reforme în minister. Vrea și el să lase ceva în urmă, să vorbească lumea despre
el cum vorbește Oprea despre el însuși. Pentru un remarcat al „revoluției” din
’89, la fel ca și „Mitralieră”, nimic nu e imposibil, mai ales când
primești de la stat, gratuit, pământ pe
plaja Mamaia.
--------------------------------
[1]
https://www.youtube.com/watch?time_continue=192&v=FtzD1IFfMW0
Bibliografie web:
https://www.rfi.ro/politica-108321-legea-puteri-sporite-politisti-contestata-ccr-klaus-iohannis
http://www.apador.org/wp-content/uploads/2017/12/manual-practici-politie.pdf
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=35063
https://pressone.ro/la-piovra-cine-sunt-senatorul-psd-nicolae-moga-si-comisarul-cattani-de-la-opc-constanta/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu