ŞANSA DE A ÎMBRĂCA MESIE A IUBIRII, CĂMAŞA CRISTICĂ A FERICIRII, DEŞI COZI DE TOPOR

ŞANSA DE A ÎMBRĂCA MESIE A IUBIRII,

CĂMAŞA CRISTICĂ A FERICIRII,

DEŞI COZI DE TOPOR

~*~

Cu iubire candidați, Ioan Alexandru, la iubire,

în drept de fapt la înviere,

la veşnica fericire imnică Topa-Mică,

profundă de odă România mare cu binecuvântare

de sat Liviu Rebreanu lăudat luminat,

în holdă de spice şi livadă

cu roadă şi abine cu regină

şi trântori prosperi roindă,

ca să nemurească mana cerească

cu români de acasă şi de pretutindeni harnici,

în pâine, buni prasnici, indiferent de disconfort şi efort

pentru pâini în inimi şi-n mâini,

dar din cauza neo-comuniştilor cu principii compromițătoare,

revoltatore, în văzul lumii strivind lumina lumii,

răsăritul de soare din alegerile prezidențiale viitoare

cu şanse concluzionând scindare/nescindare

a partidului mai cu rele,

mai de tri parale, pițule,

că-n rostul lor corupții la curți de trecători cu dragoste şi dor de dor la marginea mării bulversării a nepăsării, cu mai am un singur dor...,

că de vină-s împuțiții, îmburgheziții, cu abuz, în funcții, cei fără valori morale peticite,

fără un practic şi bună pregătire de a candida la fericire,

că îmbuibaților le picură dacă nu cură: funcții,

le picură mură-n gură abuzuri prin exerciții cu obtuze soluții de sistem

a ceea de fapt suntem,

că alceva mai bun, mai ne variat nu avem,

deşi navele umane s-au lovit cu valul pe val,

s-au lovit, izbit, de mal,

în recorduri din sart ca standard

devenind epave, eve,

neisprăvuri şi instabilite,

de crudă realitate, că le plouă-n gură ciolanul şi năstruşnica figură, friptură,

c-aşa se vrea fain făinel influiențați de Iisus,

de ce suntem surprinş de imopostorii globalizatori,

de la Bruxel,

c-a murit regele, trăiască regele !

dar compromişi fără responsabilitate,

cum se adună binele,

şansa de a îmbrăca Mesie a iubirii

de a îmbrăca cămaşa fericirii ?

Cu o stare de spirit compromisă de ce suntem cimplici cu neisprăviții, cu cei corupți,

cu tagma jefuitorilor, cu lumea imperfectă ?

în țara unde munții aur poartă fără nici un perfect

să cerşim din poartă-n portă făcându-ne mămăliga praf pe vraf,

că cei cu intenția de globalizare

sunt indiferenți dacă ne văd sub presiune fierți

de înteresul lor pentru fes ?

Frontal ca să nu avem rezultate,

tagma jefuitorilor, cu intenția lor de globalizare

ne strică, strivesc, corola,

nişte socoteli cu pretenții naționale,

că înteresul lor egoist, personal,

e o vânătoare cu regal, fără ordine, fără un moral,

că ei sunt pentru ei candidați la fericire

şi fără drept şi fără mântuire, că expreso special, cu speciale  salarii trăiesc agale,

ca ploile torențiale, apocalitice, nefaste, că apele ieşite peste mal, că ne prăvale prăpăstios, cotropitor ne varsă la vale

întru eclipsă, întunecare...

fără un viitor răsărit de soare cu arşiță şi disconfort, torpilare,

în torid de apus de soare, expansivă, înăbuşitoare globazitoare,

că unii-n propria țară cozi de topor, ca să distrugă cosmopolit, trădător:

curți de dragoste şi dor-

patria limbii română

ca să ne facă peste mână de la tinerețe până la bătrânețe de frumusețe, din cauza că aieştea îmbuibați, în existența lor, n-au: bunătate-noblețe

(nu-i doare nici în cot

nici de Domn Savaot).

~*~

PARATUNDEANU-FERGHETE