Iar când pe o stâncă seacă Moise-al
lui toiag îl pune,
Deodată izvor dulce se porni a
curge-n spume,
Și-a băut tot Israelul, lacom viața
să-și îndrepte,
Căci deasupra lor văzură protejarea
mânei drepte!
Emigrând drum lung bătuta-i, neam
ales, an după an,
Ca să vezi făgăduința mănoasă din
Canaan;
De te-ai rătăcit adesea ori cu gând
de răzbunare,
Călcând drumul cel pietros, tu găseai
din nou salvare!
Iar noi, azi, având în Țară un pământ
canaanean,
Avem calea și izvorul, calea
dreptului uman!,
Și-ngrijind toiagul limbii,
strămoșeasca noastră Limbă,
În Carpații românești izvorul să se
desprindă!
Căci e timpul azi Române, fiu de
nobilă sorginte,
În frăție-n lumea mare și sub semnul
Crucei Sfinte,
Să urmăm toiagul limbii, căci e
sfânt, neostenit,
Ia aminte de pustiul și de neamul cel
robit!
Neamul nostru să trăiască! Vârfurilor
ce conduc,
Li se cer săși deie mâna pe cărările
ce-apuc,
Astfel sub Toiagul Limbii implorăm,
dar cu grăbire,
Guvernanții să ridice a ei farmec
și-a ei veșnică unire!
Peste poli, peste tropice iar
Luciafărul răsare,
E al nostru Eminescu pe-a sa limpede
cărare,
A lui Duh în inimi crește turma
viselor de aur,
Să le paștem cu Hristosul și cu-a
Limbii toiag faur!
7/7/2019
ENDURANCE
(The ghost ship)
Weddell Sea, Weddell Sea,
Can you tell the older story
And remember Polar nights,
When it-s run the tragic glory?
Weddell Sea, Weddell Sea,
Why you between icebergs wall,
Crashed beauty Endurance?
In a winter night at Pole!
Dark, with minus fifty-cool,
Hell of Pole Magnetic Storm,
There Frank Hurley brave man,
The hero of Glebe born,
Took with camera al story:
Endurance, Endurance,
The tall ship and the gost ship,
You are glory, remembrance!
Weddell Sea, Weddell Sea,
There was taller iceberg blocks,
As a ghost of Antartica,
The wind blow terible knots!
Frozen Sea, white crystaline,
Of Ice Age genealogy,
Whishper wind, eternal snow,
Unafected by grief or by death-s
theory,
Eternal you hungry Sea,
Endurance-s ghost will carry,
Over your face terrible,
Through snow, ice, storm, dark
nightmare!
Noaptea asta…, de vis!
Noaptea asta
a fost atât de lungă,
încât mi se părea că ani întregi,
prin cețuri nesfârșite se alungă!
Priveam la geam,
la geamul casei mele,
doar, doar, să vină o rază de lumină,
o rază, din cerul plin cu stele!
Dar nicidecum,
nori tulburi mereu se îngroșesc
oprind seninul unui cer senin,
scenarii ce mult mă îngrozesc!
În noaptea asta…,
deși atât de lungă,
avu-i un vis în zori, cum Duh senin,
uman, întunecimea lumii o alungă!
Noaptea asta…, de vis,
Cu noi speranțe scris!
7/26/2019
——————————-
Ioan MICLĂU – GEPIANU
CRINGILA, N.S.W -Australia
2019
http://www.logossiagape.ro/2019/07/27/ioan-miclau-gepianu-versuri/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu