ÎNTRU DODIE
George Anca – Păstorel Teodoreanu –
Alexandra Măceșeanu – Vișan Dragoș – Liliana Popa – Gheorghe Azap – Fernando
Castilho Cintra -Ruxandra Petrinca – Oana Ursache – Sterie Ciumetti – Mihai
Ștefan
George Anca
ÎNTRU DODIE
Lui Iarman Poppart
Cine plăteşte artiştii? Cinci morţi.
Melhores momentos. Oedip invadează platoul, aruncarea cărţilor în prăpastie,
Şoimii Pâncota bătând UTA. Nu-mi spune, că te cred, chestia cu cărţile. Zi-mi
poeţi care pot fi citiţi. Avântul Prăbuşirea. P'exil întors verso. Formaţii
nihiliste. O mediocrtitate atât de mediocră. Crivoi bate. Du-te înapoi în
Silva. Îşi fac toate drumurile, ca să nu se izbească unul de altul. Lumini şi
decor. Regizor.
Mă duc mereu la muzeu - mi-a zis
doctorul să nu consum – nici nu beau, nici nu fumez. Mă duc la Cinema Central,
nici acolo nu consum. Câinele a luat-o la dreapta, ursul îl tot cheamă să se
joace cu el, îl înhaţă, urlu răgete preistorice, se uită dihania la mine. L-au
vindecat cu antibiotice de ultimă generaţie.
S-o fi regăsit, din singurătate, în
literatura mea nebăgată în seamă de cercuri. Şcoală absconsă. Reminiscenţă
studenţească. Încâlcire de context. Scoaterea din Couva, Tinidad Pupincari.
Glosolalie făţişă. Omorâţi toţi japonezii, Diooyu Senkaku.
corolele scrumite-n zări de
cunii
denunţă crimele cremaţiunii
Caleaşcă numai roţi de sunet printre
audiţiile bulimiei diabetice. Cei care consumă carne de porc au un misros
deranjant. Haraam. Ai picta cataracte, ploi de noapte, ba în picturi ruseşti
p'Oltchim. Umor, templier, „dialoguri rapizi”, „nivele egale de cruzime”,
parandărăt baban, cum îi dispare rânjetul la arătarea unei hârtii.
Moon River. Recitări
franceze.Grădinile lui Aurel Stroe. Cortina aia parcă e o vomă de câine.
Plecați în marile puteri. Sunteți noaptea minții. Nu ieșeam nici în pijama,
pe-a impudoarei. Își scade singur cota inexistentă. I se ține minte insignifianța-tribulanța.
O mai veni și Arman cu stick, de mă salvează pentru eternitate. Vine el Valeriu
și ne rezolvăm. Mâine la Marius Nasta vedem de noduli, nici cancer, nici tbc,
nici doctori zeloși.
Barbut cu zaruri rotunde. Asasinarea
României. Miza-mija, stăncuța-chivuța, ocupat-omidat, referendum-repetendum.
Nepotul va fi încântat să se nască. Ad unus omnes. Asasinarea lui Nicolae
Iorga. Koțka. Lasă scris, dar nu exist, fictus, word perfect, voce hiposexuală.
Să nu-l lași mai sus de talpă că ți se urcă în cap. Chintesență de mizerii.
Patru pseudonime, al cincilea nu se va vădi. Literatura e un sistem.
Valeriu, te așteptăm exersând pași.
Sunt un mahalagiu. Trei schimbări de viață, două fericiri
nepot-critică-mariană, și femurul fracturat al bunicii. Plata operată.
Literatura ca religie. Bătăi de pendulă, pîinea și bisturiul. De ce pdf și nu
word. Reality show vs scripted reality. Turcus. Burlador. Tablouri smulse de pe slaiuri. Everything is
Brahman. Nu biserică, nu icoană, nu veveriță. Ceva figurativ și cu anecdotă.
Plus x. Oi fi în scris, da-n viață, fii și tu mai (normal?) Îți dau cele două
stick-uri, faci ce vrei cu ele.
Gura tot o rană. Răspunzi amar, te
miri de dureri. Spiritualitatea corporalității rănite. Fără bani, nu se uită
nimeni la tine. Trembling bushes, prea realist. Rugasei pe Dumnezeu să-ți ajute
să te lași de fumat și ți-ai rupt piciorul. Standing with Israel. Hegel:
„Iehova al lor” (nu și al lui Iisus?) „în mintea lor iudaică”. Abdullah-Noica
întru dodie. Costea c-o stea.
Unde duce suferința, parilizia-ne
înviată? Când te și terzești ceasuri, spaimă de mașini în treapăd. M-ai și-mi
vînzol aparatele consol, dedicatoriu varum.
Jurnale în versuri – asta mi-e tot. Dare de seamă distrus și înapoi.
Chiar neștiind nimic de noi vreodată, nepoate.
*
Gatha. Grubum. Valul e Valeriu, marea
ne așteaptă. N-o mai fuma bunica. Sport ceramic. Mozart și Beethoven la maxim,
să acoperiți muzica de jos, bormașinile reabilitării, și ele. Nu mi-e de cine
pleacă, dar de cine vine, pe dinapoi, involutiv, rapace, decapitant. Era plecat
în Germania când i se juca piesa pe Calderon. Un actor, că nu joacă dacă nu dă
mâna cu autorul. Sunteți lumina lui, el e lumina mea.
Satya. Salt cuantic. Trecem peste
durere. Învârtesc masa lungă pe parchet dintr-un bobârnac. Vedea secretara.
Masa dansa la câte alt push. Trecusem la un raft a căuta. Ambarcații pe canal,
în golf. Vedetă lungă, fosta masă, iar se rotea în larg, când s-a lăsat pe crac
împinsă de curent, lent, mai repede, nu m-o fi văzut nimeni pornind masa.
Uitasem de martoră.
Murise Zarathustra, atragic. Yak
perifrastic. Creiez, creez tău. Marea amiază. Sămânța răririi lumeștide țară
frântă sub călcâi alergător. S-o liniști noua mamă. Visând cu tine, credeam cu
mama transcendentă. Călugării himalaieni
pe natră. Subrepțiune. Taie tomi.
Socotință. Rațiune. Venunft.
Kant-Eminescu: apriori aievea – făptura subiectivă a sufletului nostru – lucrui
în sine (an sich) – lucrul în sine însuși (Ding an sich) – nelucrurile eterne
și infinite esistente pentru sine (timp și spațiu) – noțiuni uzurpate, precum
noroc, soarte – subrept - inteligență
Verstand – contrariul Widerspiel – simplul intern der innere Siun – dacă și cât
e un cuant sau nu – mintea pură Verstand – principiu Grundsatz – conceptus
cosmicus – cu o ființă deasupra naturei, cunoașterea transcendentală a lui
Dumnezeu.
Rațiunea pură, nesupusă vreunei
îngrădiri, este Divinitatea însăși (Hegel, Das leben Jesu). Diavolul, într-o
zi, mi-a spus: murit-a Dumnezeu: din milă pentru oameni a murit
(Nietzsche-Tăușan).
Samson netuns. A adus de două ori
aparatul de ultrasunete, restul bicicleta și îndoiri. E vorbăreț, se uită și la
tv, pledează pentru porumbei. Mă uit la mișcare, durerea nu mă interesează.
Veronica naște primul copil, Valeria,
în 23 aprilie 1866. Virginia Micle spune că Veronica are un copil de la
Eminescu, născut mort. A luat arsenicul de la Smaranda Gârbea (Gheorghiu?)
Aiureală (delirium, twadle, rigmarole,
babble, moonshine, drivel, dating, dotage, thoughtlessness), pleaznă (whiplash),
a vorbi în bobote (to talk through one's hat/neck, to talk at random, to talk
wet), a bate câmpii (to talk wildly, to rave, to drift away from a subject),
hodoronc-tronc (all of a sudden, quite/just out of the blue; for no reason at
all; whitout rhyme or reason, drepping a brick), umblă mintea cu sorcova (to be
out of one's senses/wits), iordane (to play the giddy goat), banc (quip, crank,
wise crack, joke, anecdote), tâmpenii (clotted nonsenses), prostii (nonsense,
rubbish, stuff and nonsense, moonshine, fiddles ticks, foolishness), prăpăstii
(twaddle),fleoșc (flip-flap, smack, pop, bang).
Tisbiu demisionă de la asigurări,
caută altceva, creativ. Ar spăla vase, ar plimba câini, nu găsește. În Anglia,
nu, că rămâne mama numai cu Tisbia, de-i zice egoist. Țigară electronică. N-am
mai zis de canabis. Tot scrisul, dar compune și muzică pe negativ. Îmi
înapoiază cartea cu Mathieu Ricard (de-i știe ilustrațiile dzonga ale Platei).
Au mai luat o cățelușă de-o duc la dresaj. Ar face și el un curs. Și ce-ai ști
să faci când ți-a murit fratele și tatăl s-a sinucis?
Mathieu o fi rămas cartezian în
buddhismul său, cât ta-su Jean i se dă bikshu. Valeriana. Prăpăd zile de
supărare împușcare. Cât cu baie a visa curat, cald, frig, depresie, ah dialectica
transcendentală. Tăvălug de somn cu toamne, act dodiesc, exprimare dodiescă.
Nesomn, durere, lună plină. De unde mi
se vede umbra? Senzație, copan de porc atârnat într-un cui. Mușchii să lucreze.
Care mușchi? Se duce până la fereastră, îl culegem noi. Calc până-n pat cu
pompa de mașină, comunistă. E mai scurt, leagă un sac de nisip să tragă de el.
Lăsați picioarele să vină la mine. Să nu-l faci mai lung.
La Fundații, lansată carte de Marx,
erau și Bagdasar și Pandrea, legionarii s-au luat la bătaie cu adversarii, cei
mai mulți, neutri, s-a evacuat sala. Nu eram marxist. Am făcut teoria
cunoașterii și logica cu Traian Brăileanu, profesor de la Cernuți, stătea pe
poziție politică, ministru în guvernul Antonescu, cu legiunea și Horia Sima. La
17 ani am cititi prolegomenele kantiene în traducerea lui Antoniade, am
conspectat. Kant avea un valet care-l îmbrăca și-l dezbrăca. Am citit Vechiul
Testament, m-am îngrozit, atât de sângeros. Cumpliți profeți, Isaia, Ieremia,
mari poeți. Hristos foarte multe lucruri nu le-a făcut, doctrina lui l-a
trădat. Nu Hristos, Pavel. Nu l-a cunoscut. Petru, da.
Ta/tla zeița neîncăpută. Fir Vernunft.
Bucurie critică. Deochiul lui Iahve citit de Nestor. L-ar fi dus Bebe la Târg,
dar n-avea cu cine. Catastrofa catastrofei, pe cine a lăsa nelăsând. Amețeala
tot văzutului clamoros idiotic resovietic. Părea-ni-s-ar un colocviu de marți
cu efect și miercuri. Kant pe Descartes îl decartează dekantându-l.
Ostașul necunoscut a încercat să
creeze deranj. Nici cenușa. Ciomege rupte, umbrelă uscată. Într-o lume lipsită
de spațiu și de timp, moartea nu există. Nu mai vorbiți așa tare că ne aud
vecinii. România între popoarele-gunoaie ale lui Engels. Romanse. Libera la
două scrise, lungă, scurtă, perisabile, scăpată scurta, mă realizam noapte, mai
ce?
De unde guignol pe scena Pesceana? Om
mani pande (pende) hum. De noorderlingen. Bratu în sală, că apare Pomuț, nu mai
apare. Îl primeam. Sărbătorim pe Coșbuc. Vizită patriotică la Viena. Întâmpin
actrițele la ușă cu un bulz de brânză în mână. Se făcuse Coșbuc. Bratu,
dispărut. Ies, ajung prin margini. În urma autobuzului, când să cobor, mă
prinde un lanț, strig să stea, trag lanțul cu sculpturi de marmoră pictate
imperial. Lanț nesfârșit, ăsta o pleca, încă nu, expoziție-istorie-avere, ce-o
fi făcând azi la o oră, păcat de Coșbuc.
Fire de grass. Golos Rosii. Papuci
pupaci. Picioare rupte pe capete. Humana 1. Plecasem din piața luminată prin
parcul obscur de nu se mai vedeau lumini evidente, doar vaste tăpșane anunțând
prăpăstii și olande. Ce, cine, cecitate. Parcă nici nu mai ascultă mukabele.
Velehrad. Paleativ. Creștini închipuind-se dumnezei în Iisus. Osteoporoză peste
linia obișnuită la femeile de vârsta ei. O să fie fericit ce mamă are, dură,
dacă altfel nu se poate. N-ai mâncat niciodată atâte mere, o cere gena
Ceahlăului.
Caderouse, exulpat de tăiere. Ex-ante.
Vecinele cu pastilele de ce nu-i spusese? Se juca piesă nescrisă. La cine-or fi
foile. Fără idee de subiect. Vocabularul mai sărac al lui Kant, apud Iahve.
Electrosimulare în Alto Paradaiso de Goias.
PĂSTOREL
ZECE MEMBRI DE PARTID
(Păstorel Teodoreanu)
Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.
Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!
Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!
Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!
Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!
Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!
Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!
Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!
Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!
Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!
ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!
Convorbirile Alexandrei cu cei de la
112
Marti, 30 Iulie 2019,
ora 17:
Alexandru
Cumpanasu, seful ONG-ului Coalitia Nationala pentru Modernizarea Romaniei, care
este unchiul Alexandrei, una dintre victimele de la Caracal, a facut publice
convorbirile avute de tanara cu operatorul 112.
Alexandra
Macesanu a sunat de trei ori la 112. De fiecare data i se facea legatura cu
Viorel Florescu, agent de politie. Raportul MAI arata ca acesta a avut o
atitudine "refractara", neimplicandu-se in obtinerea de date pentru
identificarea locatiei.
Alexandru
Cumpanasu scrie, pe contul sau de Facebook, ca decizia de a publica
stenogramele a fost luata de parintii fetei, "pentru a vedea intreaga tara
putregaiul unui sistem criminal si curajul acestui copil incredibil".
"Dragi
oameni care ati fost langa noi in ultimele zile pun aici stenogramele realizate
de noi ale discutiilor avute de Alexandra cu nemernicii de la 112😪😪. A fost o decizie ffff grea care a
apartinut exclusiv tatalui si mamei Alexandrei, cei care i-au dat viata acestui
copi. A fost foarte foarte grea aceasta decizie pt o familie atat de discreta
si normala😪.
SINGURUL
motiv pt care familia hotaraste sa le faca publice este pentru a vedea intreaga
tara putregaiul unui sistem criminal si curajul acestui copil incredibil. Vrem
prin punerea lor aici doar DREPTATE si sa fie pedepsiti vinovatii iar pentru
viitor niciun ticalos din statul roman sa nu mai UCIDA! Va rog in numele
parintilor sa trateze toata lumea aceste conversatii cu decenta si respect.
Tatal si mama Alexandrei INTERZIC oricarei persoane sau mass media sa difuzeze
vocea Alexandrei!!!!", a notat Alexandru Cumpanasu pe reteaua sociala.
Iata cele trei
convorbiri, asa cum au fost publicate de unchiul victimei:
"Apel I
- 25/07/2019, ora: 11:05:08 a.m.
Op. 112 (1):
Alo, 112, ce urgenta aveti? Alo?
A.M.: Buna
ziua, vreau si eu in legatura cu politia!
Op. 112 (1):
Ce s-a intamplat doamna, cum va numiti?
A.M.: Sunt
domnisoara, am 15 ani, si ieri am fost sechestrata de catre un domn...
Op. 112 (1):
Cum te cheama?
A.M.:
Macesanu Alexandra, va rog veniti repede, nu stiu unde sunt....
Op. 112 (1):
Cum adica nu stii unde esti? In ce localitate te afli?
A.M.: In
Dobro ... Aaa.. In Caracal, m-a dus in Caracal, dar nu stiu unde exact...
Op. 112 (1)
(ton ironic): Pai da-mi un punct de reper unde te afli in Caracal, cum crezi ca
te gasim? ... Aloo?
A.M.: Da,
stati, nu plecati va rog...
Op. 112 (1):
Ai fost violata?
A.M.:
(plangand) Da, am fost violata!
Op. 112 (1):
Da, ramai la telefon, dar incearca sa-mi dai un punct de reper ca sa stim exact
ce ... cum te putem gasi!
A.M.: A
venit, a venit, a venit...Veniti repede, va rog!!! Se inchide apelul.
Op. 112 (1):
Pai sa venim unde frate in Caracal... (zgomot de fundal)? Pai ce dracu sa-i fac
ca e in Caracal, ca a rapit-o si a dus-o in Caracal, dar nu stie unde...si
politia mea vorbeste... Da-i asociere...
Pe fundal se
aude un alt operator: 11:06:57
Op. 112 (2):
Unde esti in Caracal? Pai si acuma pe unde esti, te poti uita?
Uita-te...uita-te ...
Op. 112 (2):
Dar de unde il cunosti tu pe el? Ia spune-mi...
Op. 112 (1)
catre politie: O sa va sune imediat colega, ca o avem la telefon pe alta
statie, da? O sa va sune imediat colega ca incearca sa mai ia niste date! Este
rapita, dusa in Caracal, violata....
Politist
(1): Rapita?
Op. 112 (1):
Da si incearca colega sa afle ce, pe unde s-ar afla ...
Politist
(1): Aoleu..
Politist
(1): Da, grabiti-va..
Op. 112 (1):
Da, imediat, imediat va suna!
Apel II -
25/07/2019, ora 11:06:25 a.m.
Op. 112 (2):
Alo, 112, ce urgenta aveti? Alo?
A.M.: Tot eu
sunt!
Op. 112 (2):
Unde esti in Caracal?
Titlu:
Advertisement
A.M.: Am
trecut, cand am vazut prima data, m-a legat la ochi si eram pe langa dig, pe
domn il cheama Popescu Lucian Gabriel..
Op. 112 (2):
Pe langa dig, Popescu Lucian...pai si acuma pe unde esti? Te poti uita?
A.M.: Nu
pot, sunt inchisa intr-o camera, vad decat o poarta..
Op. 112 (2):
Ia uita-te, uita-te pe.... pai si da de unde il cunosti tu pe el? Ia spune-mi..
A.M.: Deci,
sa va spun, ieri am iesit la ocazie ca sa ma duc pana-n oras, si dumnealui m-a
luat la ocazie, a inchis masina si m-a inchis acolo, dupa aia a zis sa ma duca
la el...
Op. 112 (2):
Te-a luat la ocazie? Numarul la masina...mai tii minte ceva din numarul de la
masina?
A.M.: Nu...
Op. 112 (2):
Ce masina, ce culoare macar?
A.M.: Masina
era gri si avea boturile turtite...
Op. 112 (2):
Cu bot turtit?
A.M.: Da!
Op. 112 (2):
Atata ai retinut tu, si acuma esti inchisa? Ai trecut pe langa dig?
A.M.: Da,
atunci cand m-am uitat prima data, dar acum nu stiu, cred ca sunt in Bold sau
ceva, nu stiu.
Op. 112 (2):
Bun, ai telefonul la tine, da?
A.M.: Da,
dar e la el! Eu acuma sun de pe alt numar...
Op. 112 (2):
Nu conteaza, de unde ai tu numarul asta?
A.M.: Care
numar?
Op. 112 (2):
Asta de pe care ma suni. De unde?
A.M.: E
telefonul lui, l-am gasit aici..
Op. 112 (2):
Telefonul lui?
A.M.: Da!
Op. 112 (2):
Este telefonul lui, da, bun. Ia ...
A.M.: Da
doamna va rog trimiteti-mi pe cineva ca mi-e frica..
Op. 112 (2):
Hai gata, stati putin, te cred, te-am inteles, stai putin la telefon daca tot
poti ...
A.M.:
(plangand in hohote) Mi-e frica, mi-e frica...
25/07/2019,
ora 11:07:53 a.m. - apel preluat de catre politie.
Politist
(1): Alo
Op. 112 (2):
Alo, politia?
Politist
(1): Alo, a trecut pe langa dig...
Op. 112 (2):
A trecut pe langa dig din ce am inteles. De ieri e rapita, asta-i telefonul
lui.
A.M.: Va
rog, veniti cat mai repede...
Politist (1):
Unde sa venim domnisoara? Ia spuneti-ne ...
A.M.:
Poftim?
Politist
(1): Unde, unde?
A.M.: Nu
stiu exact, Am trecut pe langa dig, dar acum cred ca sunt in Bold, ca altundeva
nu putea sa fie...
Politist
(1): Unde, in? Unde sunteti?
A.M.: In
Bold...
Politist
(1): In Bold? Aaa... In judetul Olt?
A.M.: Da
uitati, uitati, stati un pic... Am gasit o adresa, bld. Antonius Caracalla nr.
9, B1, D.A. ... (nu se intelege)
Politist
(1): Acolo ramaneti! Ramaneti acolo. Antonius Caracalla nr. 9, da?
A.M.: Veniti
repede ca mi-e frica, va rog, va rog!
Op. 112 (2):
Continuati adresa asta, s-ar parea ca e bloc...
A.M.: Va rog
veniti repede ca mi-e frica!...
Politist
(1): Ce bloc este acolo? Ati spus ca e un bloc.
A.M.: Nu
este bloc, este o casa, este o curte...
Politist
(1): O casa, bun, ramaneti acolo sa vina un echipaj de politie, bine?
Op. 112 (2)
(ironic vorbind): E inchisa ...
A.M.: Va rog
veniti repede ca mi-e frica de el, m-a batut ...
Politist
(1): (pe ton imperativ): Bine, bine, ramaneti acolo!
A.M.: Aici
raman ca n-am cum sa ies, va rog veniti (strigat disperat)
Politist
(1): Sunteti cu cineva? Sunteti singura? Cum ati ajuns?
A.M.: Nuuuu,
sunt singura, sunt singura va rog...
Politist
(1): Sunteti singura, am inteles, ramaneti acolo!
A.M.:
(aproape plangand): Imi este frica...
Politistul
prin statie: Alo, masina, Antonius Caracalla numarul 9, este o fata batuta si
violata, da?
A.M.:
(auzind conversatia, incepe sa planga) Va rog veniti repede ca mi-e frica, va
rog!
Politist
(1): Domnisoara inchideti telefonul, veti fi contactata si vine politia acolo,
da?
A.M.: Va
rog, veniti repede!
Politist (1)
(sictirit): Da, bine, bine.
A.M.:
Domnule, domnule, este o masina mare in curte ....
Politist (1)
(ton ridicat): Bine, ramaneti la nr. 9 acolo, exact acolo!
Apel III - 25/07/2019,
ora 11:12:36 a.m.
Op. 112 (1):
Alo 112, ce urgenta aveti?
A.M.: (ton
disperat) Doamna ati trimis pe cineva? Ca cred ca se intoarce si mi-e frica ca
ma bate ...
Op. 112 (1):
Da, ai vorbit cu politia, da?
A.M.: Da, cu
dumneavoastra!
Op. 112 (1):
Ce ti-a zis politia?
A.M.: Mi-a
zis ca o sa trimita un echipaj, da va rog veniti mai repede!
Politist
(2): Alo?
Op. 112 (1):
Politia? A revenit fata.
Politist
(2): Da...doamna, spuneti domnisoara!
A.M.: Va rog
ati trimis pe cineva aici?
Politist (2)
(pe ton iritat): Am trimis, ramaneti acolo ca nu... in 2 minute n-are cum sa
zboare mai domnisoara. Stati acolo, da?
A.M.:
(plangand disperat) Veniti va rog, veniti, mi-e frica...
Politist (2)
(ton ironic, atitudine zeflemista): Pai de cine va este frica?? Alo, de cine va
este frica?
A.M.:
(plangand) De el...m-a batut...
Politist
(2): De el, cine este persoana?
A.M.: Il
cheama Popescu Lucian Gabriel!
Politist
(2): Popescu Lucian. Si unde sta asta acolo?
A.M.: Am zis
ca Bold, Antonius Caracalla numarul 9 ...
Politist
(2): Acolo la numarul 9 sta Popescu asta Lucian?
A.M.: Nu
stiu, am gasit doar o carte de vizita si ma gandeam ca poate e a lui.
Politist
(2): Pai cartea de vizita e a lui?
A.M.: Nu
stiu...
Politist (2)
(ton ironic): Aaa, nu stii nici asta! Bine, asteptati acum...asteptati acolo,
va veni acum echipajul in doua-trei minute, asteptati.
A.M.: Va rog
stati cu mine la telefon ca imi este frica...va rog...
Politist
(2): Nu pot sa stau in telefon domnisoara ca avem si alte apeluri, ramaneti
acolo ca vine echipajul de politie, negresit va veni, da, doua-trei minute, ce
naiba? (pe fundal se aude plansul Alexandrei)
A.M.:
(plangand) Bine...
Politist
(2): Da? Stati linistita, calmati-va un pic, da?
A.M.:
(plangand, disperata) Mi-e frica...!
Politist (2):
Incercati sa va calmati, pai...da? Calmati-va si va veni echipajul, e pe
drum...
A.M.:
(disperata) Bine, va rog....
Politist
(2): Lasati telefonul liber, ca daca stam in telefon de discutie, echipajul nu
poate sa vorbeasca cu dvs.
A.M.:
(plangand) Bine, bine, da.
Politist
(2): Bine".
Vişan Drago
to
ș
după ce...
după ce
nemernicul
mă înșfăcă și
mă răpi din drum
amenințându-mă că
mă sfârtecă ca pe miel
c-un cuțit de vânătoare
și urcai grabnic în mașină
a închis după mine portiera
și mi-a pus plasturele la gură
convingeți-vă domnilor polițiști
de vă mai îndoiți că vă spui drept
mi-era jenă să vă explic la mobil
nici gând n-aveam să mă urc
degeaba mai zic cei din sat
că lângă el m-aș fi așezat
”așa după decizia mea
proastă de moment
că aș fi făcut ușor
niște bani buni
la autostop
și altădată”
niciodată
n-a fost
deloc
așa !
după ce
monstrul
paricopitat -
căpcăunul din
Caracal m-a violat
că n-ați venit la timp
după nouăsprezece ore
de chinuri și rugăciuni
nu m-a mai lăsat măcar
moartă pe dinăuntru
ci mi-a luat și viața
văzui că îi ieșiră
colții de mistreț
ai zâmbetului
când a ars
urmele
mele
după ce
va ispăși
pedeapsa
cu ani grei
flăcările mari
iadul o să-i ia
dintr-o răsuflare
groaznic de rea
sufletul chipul
trupul întreg
speranțele
de-a ieși
din cerc
nepătat
fiindcă
magia
e-n el
flamă
eternă
vedeți
după ce
terminați
duceți-vă
luați probe
mai departe
vedeți câte leșuri
de animale și oameni
acest pământ vă ascunde!
_________________
cuvintele Alexandrei la
reconstituirea uciderii sale,
nenotate după orele 12,00, pe data de
29.07.2019,
pe care și procurorii le văd
scrijelite după indicii,
după probe reieșind că s-a zvârcolit
în mașină ca o căprioară-n capcană
(vorbele spiritului Alexandrei
ce încă se mai află la reconstituire
nu corespund mărturiei mincinoase
mugetului mistrețului cu colții
galbeni
rânjiți la criminaliști direct spre
cameră)
Liliana Popa
Bunicului,
străbunicului, stră-străbunicului meu....
Prin fața casei mele trec șiruri de
străbuni
Mărșăluiesc cu mine, trădați spre
alte lumi.
La Cumidava în stîncă au păstrat
Onoarea și mândria veac de veac.
În fiecare zi, în fiecare noapte
Se odihnesc pe filele din carte,
Pe crucile din cimitir
Ce-au prins a mirosi a mir.
E ceață în România, în Balcani,
Întortocheate drumuri - cărările spre
bani.
Am adunat atâta marunțiș prin
buzunare,
Că pot să îmbogățesc pe fiecare.
Se înalță fluturi din altar
În catedrala mea cu mir și har.
Gheorghe Azap
Eu v-am iubit pe toate
„Iubirile care se duc
sunt ale mele”
Cahit Saffer Irgat
~*~
Eu v-am iubit pe toate: Maria,
Stanca, Ana,
Sculptându-vă destinul în ochiul meu
beteag,
Când cerul primăverii-şi desfăşura
Nirvana
Şi frunza tinereţii îmi clocotea în
prag.
Voi mă doreaţi aparte, eu vă iubeam
pe toate:
Duioasă Minodora; bălaia mea Gertrud…
Şi iată că-n cea mare,
demult-singurătate,
Cald clipătul din gene abia vi-l mai
aud.
Ţii minte, Cătălina, ce mici eram
odată?
Cuminte Ilenuţă, azi dulce doamnă
eşti!
Cu voi adolescenţa-mi fusese
încărcată
Ca delta foşnitoare de păsări şi de
peşti.
Amoruri succesive şi-ncăierări
barbare.
(In cinstea Luminiţei pierdui un
premolar).
Era aievea totul? Sau poate mi se
pare
C-am fost aşa de tânăr cândva, şi de
ştrengar…
Semiramide caturi făcându-vă grădina,
V-am oblojit cu stihul nesomnului
ciudat.
Înmiresmate ciute, Svetlana şi Irina,
Sub geamurile voastre zadarnic am
vegheat.
Molâia mea Adela; colerică Rodica,
pe cât de mare-i timpul, pe-atâta-i
de parşiv!
Din joaca de-altă dată nu-mi dăinuie
nimica:
Nici una lângă mine n-aţi râs
definitiv!
Fernando Castilho Cintra din Brazilia, ne-a
vizitat țara și a făcut câteva observații
cu privire la felul nostru de a fi, pe contul personal de Facebook. Iată lista comentariilor sale!
1. Dracula este vampir în afara
României.
2. Același tip, Vlad Țepeș, este erou
național.
3. În timp ce vampirii beau sânge,
singurul lucru roșu pe care mi-a plăcut
să-l beau a fost vișinata.
4. O altă băutură drăcească este țuica,
ungurii o numesc pălincă, dar este
același lucru.
5. Majoritatea moldovenilor, muntenilor și
ceilalți habar n-au ce se întâmplă cu
ungurii în Ardeal.
6. Românii fumează o cantitatea absurdă de
țigări. Fumează în casă, restaurante și
chiar în mall-uri.
7. Românii își scot întotdeauna
încălțămintea înainte de a intra în casă.
8. Cred că românii preferă să-și țină mai
degrabă podeaua curată, decât plămânii.
9. Călătoriile prin România sunt cele mai
frumoase amintiri pe care le am. Râuri,
canioane, dealuri, munți… Le au pe toate.
10. Când călătorești în România vei merge
pe drumuri românești. Sunt în condiții
bune, dar au un număr absurd de mare de curbe.
11. De asemenea, când călătorești, s-ar
putea să trebuiască să-ți faci nevoile.
Nu-ți face griji, sunt atât de multe case pe marginea drumurilor, încât e mai ușor să ajungi într-o toaletă decât
într-un tufiș.
12. Maramureș-ul este un loc vesel. Oameni
veseli, costume vesele, culori vesele
și cimitire vesele.
13. Singurii care nu sunt veseli în
Maramureș sunt câinii ciobănești. Nu
sunt veseli. Nu te plac. Fugi!
14. De fapt, dacă nu ești într-un oraș, de
câte ori vezi un câine în România,
fugi.
15. O altă tactică este să ai mereu la
tine câțiva mici. Deoarece sunt vegetarian, nu mă supăr să le dau câinilor
mici.
16. De fapt, ca vegetarian în România pot
spune cu siguranță: românii iubesc
carnea.
17. Sarmale, tocăniță, slănină, cârnați…
aici aveți de toate, iubitorilor de
carne.
18. Românii mănâncă supă în fiecare zi a
vieții lor.
19. Taxiurile din România sunt ridicol de
ieftine. În București o cursă ajunge să coste și 1,29 pe kilometru.
20. O altă cale ieftină de a te deplasa
este autostopul.
21. Românii se așteaptă să îi plătești
dacă te duc cu mașina. Poți, desigur, să spui ,,Nu am bani“ înainte de a te
urca, dar s-ar putea să nimerești un
șofer frustrat care să-ți strige ,,ÎNCHIDE UȘA“, drept în fața ta de fraier
fără bani. (poveste adevărată).
22. Mijlocul meu preferat de transport a
fost trenul inter-regio. Este ieftin, confortabil, ajunge la timp și, de
obicei, nu este aglomerat.
23. Cu toate acestea, puteți nimeri
într-un tren care face 12 ore de la Suceava la Mureș, după vacanța de Anul Nou.
Atunci vei ști ce înseamnă cu adevărat termenul ,,aglomerat“. (poveste
adevărată)
24.Românii adoră să schieze.
25. Schiatul în România este extrem de
ieftin.
26. Mi-a luat trei zile să învăț cum să
schiez. Schiatul nu este pentru
brazilieni sau pentru locuitorii țărilor tropicale.
27. În schimb, odată ce înveți, vei iubi
schiatul și ți se va deschide o poartă către partea mea favorită a României:
vârfurile muntoase.
28. România are cele mai frumoase peisaje
pe care le-am văzut până acum în viața mea. Toate din vârf de munte.
29. Munții României au cărări bine marcate
pentru turiști, cabane în care se poate înnopta și locuri unde cei mai curajoși
pot campa.
30. Până acum, ți-ai dat seama că e extrem
de ieftin să faci o astfel de călătorie.
31. Interesant e faptul că mulți români nu
au fost în munți.
32. Și mai interesant e faptul că românii
vor supraestima anumite locuri banale (exemplu Mamaia sau mănăstirile din
Bucovina) și vor subestima locuri
grozave (exemplu București).
33. Bucureștiul este un oraș grozav.
Desigur, nu are o arhitectură precum
Budapesta, Cracovia sau alte orașe est-europene, dar are muzee, parcuri
și o viață de noapte cum puține alte orașe au.
34. Oamenii spun că sunt mulți câini fără
stăpân în București.
35. În ziua în care am mers pe bicicletă,
m-au alergat mai mulți câini decât într-o săptămână obișnuită petrecută în
București.
36. Sincer, nu am văzut câini vagabonzi în
București.
37. Limba română e frumoasă. Sună frumos și
este accesibilă brazilienilor care vor să o învețe.
38. ,,Cu carne de vacă nu se moare de
foame“… și programul de tradus de pe
Google Chrome credea că scriu în portugheză.
39. În schimb, cea mai obscură parte a
limbii române este dativul.
40. AHHHHHH DAAAATIIIIV!!!!
41. Poți să spui ,,mi-e foame“, ,,mi-e
sete“, ,,mi-e somn“… dar nu poți să spui ,,mi-e oboseală“.
42. AAAAHHH DATIIIIIV!!!!
43. Românii vorbesc cu umerii. Observă!
Când cineva spune ,,Păi, nu știu…“
44. Urmează exemplul de mai sus și
observă-le și gurile, și bărbiile.
45. Ungurii nu vor recunoaște, dar au
accent românesc. Felul lor de a spune ,,nu știu“ e la fel ca atunci când spun
,, nem tudom“.
46. Modul meu preferat de a exersa româna
era cu șoferii care mă luau cu
autostopul.
47. De multe ori mă întrebau ce dracu’
caut într-o astfel de țară dacă sunt
brazilian.
48. Acești șoferi nu știu că sistemul
medical din România e grozav, că rata
crimelor e mai mică decât în Norvegia și că România are cea mai
rapidă dezvoltare economică din țările
est-europene.
49. În general, românii se plâng de
România. Vor găsi mereu un mod de a se
plânge de ea. Politică, economie, societate…
50. Greșesc.
51. Am învățat ce înseamnă patru
anotimpuri: veri călduroase, toamne
răcoroase, ierni geroase și primăveri revigorante.
52. România are toate cele patru
anotimpuri, cu două avantaje majore față de țările nordice: iarna au soare.
Vara nu e înnorat.
53. Românii au o faună frumoasă:
căprioarele pot fi observate frecvent, caprele negre ocazional (am fost și am
văzut), urșii și lupii sunt invizibili.
54. Cel mai aproape de un urs a fost când
am dat peste urmele sale.
56. Când intri într-un birou trebuie să
dai mâna cu bărbații, iar femeilor doar le faci cu mâna.
57. Românii se așteptau ca eu, ca
brazilian, să joc fotbal foarte bine…. Mare greșeală!
58. Luni de zile după Cupa Mondială auzeam
oameni spunându-mi: ,,Deci, îți place
Germania“. (...................)
59. Majoritatea românilor, când împlinesc
18 ani, au două visuri:
a.) Să se mute în Anglia.
b.) Să se mute în orice altă țară care nu e România.
60. În timp ce românii visează să plece
din România, eu visez că într-o zi mă voi întoarce acolo.
Ruxandra Petrinca
Despre cuvântul curvă via Oana
Ursache
#jesuiscurvă
De când
mi-au apărut sânii pe corp, rumpându-mi pieptul drept și comod, am conviețuit
cu cuvântul ”curvă”, un sinonim parțial pentru cuvântul ”femeie”, adică acea
nefericită făptură, care a eșuat la naștere, nu a reușit să fie bărbat, și a
rămas să fie doar femeie.
Prima dată
când am auzit acest cuvințel eram prea mică ca să știu ce înseamnă. Firește că
am dedus că e vreo oribiliciune, ceva rău și de nedorit. De atunci, de la 14
ani, îl tot aud în contexte variate, și nici până în ziua de azi nu prea am înțeles
ce înseamnă, tocmai pentru că este polisemantic, transcultural, în el au pus
bărbații toată teama lor față de femeie. Un bărbat care îți aruncă în față
acest cuvânt nu poate duce feminitatea: nici a ta, nici a lui, nu știe iubi, nu
știe ferici.
O femeie
liberă este o curvă, o femeie puternică este o curvă proastă, o femeie sexy și
inabordabilă este o curvă cu nasul pe sus, o femeie care nu ți-a acceptat
avansurile este o curvă penală, care se culcă cu toți, numai cu tine, nu.
Dar nu vă
păcăliți, de fapt curva este chiar un sinonim pentru ”femeie”, pentru că, dacă
îi place să facă sex este o curvă cu spume la gură, dacă nu îi place este o
curvă frigidă, dacă a avut mai mulți iubiți e o curvă de succes, dacă a suferit
după un amor neîmplinit, sau după un bărbat care a părăsit-o, e doar o curvă
tristă.
Dacă nu se
uită la fotbal și nu are motocicletă e o curvă ignorantă, dacă se uită la
fotbal și are motocicletă e o curvă masculinizată, care nu știe că e lesbi.
Suntem
femei, deci suntem curve. Așa că eu am avut timp suficient să asimilez
termenul, sunt femeie, deci curvă, așa, și? Nu mi se pare cu nimic mai urât,
fonetic vorbind, cuvântul ”curvă” față de cuvântul ”puta”, de pildă, pe care îl
percep mult mai volent decât al nostru. Este adevărat că o limbă străină
îmblânzeșet sensurile cuvintelor: par mai elegantă când înjur în altă limbă,
decât atunci când o fac în română.
În România,
fetele se nasc direct curve, las că știm noi, ai vrut, ai provocat, ce căutai
pe stradă la ora aia, de parcă strada nu e și a femeilor, de parcă orașul și
satul nu ne aparțin în egală măsură.
În calitatea
mea de curvă, calitate asumată, vă transmit următoarele:
Când spun
NU, în realitate tot NU vreau să spun. Nu mai căuta tu semantici inverse. NU nu
este niciodată DA. NU înseeamnă fix NU!
Tu ești
bătrân și libidinos, iar eu am 26 de ani și abia aucm înțeleg cum merge lumea,
tu ai familie și 4 copii acasă, toți bine aranjați și dă peste tine andropauza,
iar eu tocmai am terminat masterul și m-am înscris la doctorat, am stat în
cămin toți anii de facultate, am mâncat covrigi cu iaurt săptămâni în șir, iar
iubitul meu m-a lăsat că erau mai importante jocurile online decât planurile
noastre de viitor, iar tu vii să mă copleșești cu parfumuri și apartament pe
Titulescu, poate că spun DA. Dar tu cât de foarte bou să fii să nu îți dai
seama că este un DA contra naturii. Fiecare celulă din corpul meu îți rage în
urechi: NUUUU! Dar tu iei corpul meu trofeu și te lauzi celorlalți burtoși că
ești mai bun ca ei. DA nu înseamnă tot timpul DA. Dar NU înseamnă întotdeauna
NU!!
Eu decid,
cât și cum și cu cine și de câte ori mă f””” cu un bărbat. Sau cu o femeie, for
that matter. Exact așa cum faceți voi, dragi bărbați. Eu pot merge în casa ta
de bărbat, cu gândul de a nu refuza o încercare de acuplare și mă pot răzgândi
de tot atâtea ori, fie pentru că îți put picioarele, sau pentru că în bucătăria
ta nu a cunoscut niciodată detergentul, pentru că e lipicioasă clanța de la ușa
de la intrare, sau pentru că mi s-a făcut brusc greață. Faptul că m-ai ținut de
mână până acasă la tine, nu înseamnă că nu am dreptul să mă răzgândesc. Exact
ca tine! Atunci când nu mai vrei, nu mai faci. La fel și eu! NU înseamnă NU!
Eu pot fi
soția ta și pot decide la un moment dat că nu mai am chef de corpul tău, într-o
seară, sau într-o dimineață, sau în toate momentele noastre. Că al meu corp nu
îl mai vrea pe al tău. Faptul că am semnat o hârtie la primărie, că avem douăj
de ani de căsnicie și trei copii, nu îmi ia dreptul de a decide dacă vreau sau
nu să ne apropiem corpurile. Faptul că suntem căsătoriți nu îți dă drept de
folosință asupra corpului meu. NU înseamnă NU!
Eu pot fi
femeia ta și te pot iubi fără măsură, dar asta nu înseamnă că ai titlu de
proprietate pe mine. Eu voi fi tot om liber să îți răspund sau nu la telefon,
să plec sau nu cu prietenele mele, să plec singură în vacanță, să am pasiuni pe
care tu nu le ai, să fiu un om independent. Iubirea mea pentru tine nu anulează
iubirea mea pentru mine. Iubirea nu mă anulează. Și NU, NU sunt o curvă
dezlegată.
În România,
procentul de 52% curve, vă adresează nemulțumirea lor profundă, dragi bărbați,
pentru dezastrul de lume pe care ați reușit să o construiți! Să începem prin a
învăța un cuvânt simplu NU!!!
incorectpolitic.com
Sterie Ciumetti – Mihai Ștefan
„… Nu mai putem vorbi
de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi.
Indiferent
că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru, rezultatul rămâne
deja stabilit, agenda progresistă avansează, este de neoprit.
După fapte
și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis,
neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național,
împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este
ignorat, negat și tratat cu aroganță.”
Uniunea
Europeană se prăbușește.
Pentru a
prelungi unitatea internă este nevoie de un factor extern de frică. Cum
musulmanii nu mai sunt percepuți ca o amenințare, ba chiar sunt primiți cu
brațele deschise, Rusia devine factorul principal de frică. Coeziunea U.E.
depinde și de un factor intern de frică, pentru a menține poporul divizat.
Acest factor format din oamenii cu convingeri naționaliste va fi tot mai
demonizat pe măsură ce agenda avansează.
Urmează să
pătrundem în mintea unui român care a trăit în Apus de peste zece ani, văzând
cu ochii săi, din interior, mirajul prosperității occidentale în care am fost
ademeniți, năruindu-se sub jugul totalitarismului capitalului transnațional, a
globalismului neoliberal.
Plecând de
la ideea unui dialog despre România și problemele abordate, dezbătute, uneori
incriminate și, până la urmă, arhicunoscute în spațiul românesc, interviul a
deviat de la doxa conformistă cuprinzând imediat forma și esența profundă a
cancerului la care este supusă țară noastră….
În această
conversație îmi asum un rol de jurnalist cu tendințe de avocat al diavolului,
provocându-l pe dizidentul Mihai Șerban să răspundă la subiecte sensibile.
Interviul
relevă o realitate suprimată de mass media și instruiește cititorul în arta
retoricii moderne prin răspunsurile la întrebări puse semi-agresiv.
Natura
democrației din U.E., metisajul și marea înlocuire, emigrarea românilor,
perioada ceaușistă, cum a revoluționat Dan Puric românismul, jurnaliștii ca
niște trupe de ocupare mintală ș.a., sunt câteva dintre chestiunile atinse mai
jos.
Fără falsă
modestie, vă prezint cel mai exploziv interviu din presa românească;
provocator, agitator, brutal de sincer, incisiv, grozav și adevărat, un
interviu incorect politic:
Sterie
Ciumetti – Domnule Mihai Șerban, milioane de români și-au părăsit țara. Nu
credeți că acest lucru ar putea afecta în timp echilibrul economic din România?
Mihai Șerban
– Ați făcut o afirmație greșită. Românii nu și-au părăsit țara, ci au fost
alungați de o speță politică formată din lichidatori judiciari, alogeni,
trădători și slugi de casă dirijate de afară, dar am să revin asupra acestei
false dileme pe parcursul interviului. Legat de chestiunea economică,
permiteți-mi să vă întreb: ce înțelegi prin echilibru economic?
S.C. –
Economia se bazează pe consumatori, milioanele de români plecați din România nu
mai participă la economia țării… vorbim de pensii, servicii sociale, sănătate
etc.
M.S. –
Dincolo de lipsa de înțelegere de care dau dovadă autoritățile vizavi de faptul
că dezrădăcinarea unei populații reprezintă o dramă umană și nu o aritmetică
economică, am să încerc să vă răspund la întrebare. Probabil faceți referire la
capacitatea oamenilor de-a consuma produsele importate pe piața de desfacere
creată în România, după lovitura de stat organizată în 1989. Ceea ce este
altceva, orice, dar nu economie națională. România a fost o țară puternic
industrializată, o forță agricolă de prin plan în Europa și un mediu
profesional foarte bine calificat. După asasinarea lui Ceaușescu și trecerea
forțată la așa zisa democrație, în mai puțin de două decenii toată structura
economică din România a fost lichidată și a început exilul de forță și
inteligență.
S.C. – În
mare, spuneți că s-a trăit mai bine în România pe vremea dictatorului
Ceaușescu?
M.S. – Vreau
să știți că asocierea nu mă intimidează, chiar deloc. Vreau să vă întreb,
Franco a fost și el un dictator?
S.C. – În
România subiectul a fost mai puțin cunoscut, dar așa a fost perceput în
Occident. Nu sunteți de aceeași părere?
M.S. –
Bineînțeles că nu. Francisco Franco Bahamonde a reușit să țină piept
Internaționalei Comuniste și celei capitaliste, disimulată după mișcarea
republicanilor, reușind să țină Spania cu o mână de fier departe de hegemonia
bancară internațională din 1936 și până în 1977. Dacă numiți asta o dictatură,
vă privește, dar atunci eu o numesc o dictatură a binelui. Revenind la esența
întrebării dvs., este o realitate pe care o cunosc generațiile care au trăit
atunci. Generațiile de astăzi vorbesc despre epoca trecută din perspectiva
discursului dominant, prin ecranul televizorului, din manualele școlare.
S.C. – În
România părerile sunt împărțite, este adevărat. În schimb, imaginea vehiculată
în Occident a fost mai apropiată de o dictatură teribilă.
M.S. –
Pentru Occident, orice formă de nesupunere față de imperialismului financiar
este o dictatură teribilă. Ceaușescu nu a fost nici înger și nici demon, dar a
fost un conducător care a făcut din țara sa una dintre cele mai industrializate
națiuni din Estul Europei. În anii ’70, bazându-se pe infrastructura
industrială, capacitatea de export tehnologic, alimentar și geniul ingineresc
de care dispunea țara noastră, a încercat și a reușit o lovitură de maestru
plătind datoria externă a României, provocând
fără întârziere izolarea internațională și consecințele cunoscute. Nici
o națiune, în ultimele trei secole, nu a
reușit să se elibereze de jugul mafiei bancare, Ceaușescu a făcut-o. Populația
a trebuit să suporte o anumită presiune, dar libertatea are și ea un preț. Dacă
am fi fost lăsați să ieșim din această situație, România ar fi avut un destin
glorios, ar fi devenit o referință în lume.
S.C. – Cine
s-a împotrivit, poporul?
M.S. –
Interesele transnaționale, finanțele apatride, numiți-le cum vreți. Vorbim
despre aceleași forțe care dețin în continuare 175 de bănci centrale naționale
– în lume, Banca Mondială și F.M.I.
S.C. – Nu
putem vorbi de sistemul financiar global ca și cum am vorbi despre un grup de
oameni. Finanțele acționează după niște principii de piață.
M.S. –
Interesantă definiție… să înțeleg că imperiile Rothschild, Rockefeller,
Warburg, Morgan, deținătorii marelui
capital, război după război, criză după criză, crimă după crimă, evoluează în
timp și spațiu precum niște fundații de binefacere absolut dezinteresate?! Să
fim serioși.
S.C. – Nu
credeți că sună a discurs conspiraționist?
M.S. – Dacă
revoluția franceză, cea bolșevică, primul și al doilea război mondial nu ar fi
avut loc, acceptam această acuzație. Istoria nu trebuie privită doar prin
faptele ei, ci, îndeosebi, prin consecințele pe care le provoacă. Citiți-l pe
Céline dacă îl găsiți, cenzura e mare, a scris o carte unde aduce un omagiu
interesant lui Felix M. Warburg, jidanul care și-a subvenționat prietenii cu
15, apoi cu 200 de miliarde de dolari pentru a revoluționa Rusia în 1917. O să
vă placă lectura, grozav.
S.C. –
Trecând peste intervalul respectiv, factorii economici arată că România are o
creștere economică susținută de când a intrat în U.E.: nu credeți că este un lucru
pozitiv?
M.S. – După
ce o țară este adusă în stadiul zero de productivitate, nu poate decât să
crească. Dar asta nu înseamnă că de această creștere profită românii, este pur
și simplu o dinamică firească, o conjunctură controlată. Românii au avut totul
la dispoziție ca să devină una dintre cele mai prospere popoare din Europa.
Faptul că trecem de la echivalentul unui salariu de 200 de euro pe lună, la
250, sau 300 de euro pe lună, într-un interval 5-10-15 ani, matematic vorbind
este o creștere, dar când vorbim despre România, sau despre demnitatea unui
muncitor, devine ușor ridicol.
S.C. – Nu
considerați consumismul drept un factor de creștere economică?
M.S. –
Puterea de cumpărare este un element printre altele, dar nu este central.
Prosperitatea unei economii sănătoase este dată de capacitatea de producție internă și export.
Or, România nu mai produce nimic și, mai rău, a ajuns în faza umilitoare în
care importă chiar și alimente de bază. Vorbim de o țară care are cel mai
roditor pământ din Europa. În alimentarele din România găsiți numai produse de
import, iar cele care mai poartă denumiri românești, ce-i drept foarte puține,
aparțin unor firme străine. Prin urmare, orice bănuț cheltuit în supermarket
este un cui bătut în sicriul național, ne întreținem jugul. Nu putem vorbi de
economie în acești termeni, ci mai degrabă despre o exploatare economică. După
dărâmarea controlată a blocului socialist, țările din Est au fost puse la
dispoziția capitalului transnațional, la dispoziția firmelor occidentale. Pe
lângă acapararea sistemului bancar, politic, a economiei și a tuturor
resurselor naturale, a rezultat o piață de desfacere pentru produsele de
calitate inferioară. Timpul a trecut de atunci și astăzi, din păcate, românii
au rămas printre ultimii consumatori orientați din Est, rămânem o colonie
economică. Mai rău, știam de multă vreme că produsele vândute în România aveau
o încărcătură chimică nepermisă în țările din Vest. Odată cu apariția
produselor alimentare chimice, modificate genetic, îmbâcsite cu E-uri,
perturbatori endocrini, coloranți, aditivi de gust și chiar fecale de animale,
a apărut în România o epidemie de cancere… autoritățile aveau la cunoștință
acest lucru, idem pentru mass media, dar au tăcut cu desăvârșire, ca și în
Occident de astfel.
S.C. – Ceea
ce spuneți este foarte grav, aveți dovezi în acest sens?
M.S. – Mai
grav este să-ți extermini cu bună știință populația. Aștept argumente bazate pe
elemente reale, nu presupuneri și stări de conștiință post mortem. Aveți un
raport care să arate că alimentele chimice nu provoacă cancer la consumatori?
S.C. – Bine,
dar consumul nu se limitează doar la alimente?
M.S. – Aveți
dreptate, pe lângă alimente otrăvite, românii mai consumă o sumedenie de
produse românești vândute de firme străine.
S.C. – La ce
vă referiți?
S.C. –
Folosiți termenul, asasinare, dar în cazul de față vorbiți de înțelegeri
comerciale bilaterale, parteneriate public-privat.
M.S. –
Elementele de comunicare moderne nu pot modifica o realitate, în cel mai bun
caz o pot acoperi, o vreme. Eu vă spun că inclusiv Constituția României a fost
modificată, succesiv, pentru a permite jefuirea resurselor suverane, vorbim de
aur, argint, telur, lemn, petrol, gaz ș.a., în cantități uriașe. Vorbesc despre
mii de miliarde de dolari furate sau interzise proprietarului de drept, adică
poporul român. Mai mult, un tată, o mamă, o familie, nu pune în primejdie cu
bună știință viața copiilor, a generațiilor viitoare, semn că vârful statului
român este parazitat de un grup de inși „românizați“ doar cu numele și ale
căror inimi bat pentru orizonturi străine.
S.C. – Când
spuneți guvern, faceți referire la niște oameni care au fost aleși democratic,
nu credeți că acest deznodământ le conferă o formă de legitimitate în
administrarea intereselor economice?
M.S. – Nu
știu dacă să plâng sau să râd la afirmația dvs.! Această chestiune în jurul
alegerilor democratice nu mai are nici o legătură cu realitatea. Vorbim de
niște oameni care evoluează într-un sistem analog, o filială dirijată de afară
în care orientările politice, economice, sociale, legislative, parteneriatele
strategice obligatorii, clasificarea dușmanilor etc., absolut totul este decis
și dirijat de afară, în timp ce
complexul mediatico-politic mimează stări de conflict, dezbateri de idei, false
soluții și, în fapt, adevărate manipulări ale opiniei publice. Unde este
democrația despre care vorbiți? U.E. nu este un spațiu democratic, România nu
este un spațiu democratic.
S.C. – Dar
nu puteți să spuneți asta și despre o țară ca Franța?
M.S. –
Pasărea mălai visează! Franța, ca și România, plecând de la proporții și
asemănări distincte, suferă de aceleași simptome cauzate de influența
curentelor financiare apatride și a deciziilor luate de funcționari nealeși,
care-și impun voința indiferent de rezultatul din urnele naționale. Campania
electorală din 2017 a fost prilejul de-a afla acest lucru în mod oficial,
candidați precum François Asselineau, Nathalie Artaud sau Jacques Cheminade au
străpuns tavanul de sticlă și au avut curajul să vorbească despre marile
orientări economice (GOPE), impuse din oficiu oricărui candidat ales, oricărui
guvern și asta indiferent de culoarea politică anunțată.
S.C. –
Insinuați că Franța mimează democrația, aranjează alegerile?
M.S. – Eu nu
v-am spus că se aranjează alegerile, v-am spus că rezultatul lor nu schimbă cu
nimic orientările decise de U.E., oamenii votează degeaba. Este mai subtil și
mult mai ușor să transformi procesul democratic în ceva steril. De ce să te
chinui să furi alegerile, când poți să furi candidații, să mimezi democrația,
înțelegeți?
S.C. – Nu
puteți să spuneți că toți candidații sunt corupți?
M.S. – În
cazul de față nu putem vorbi de corupție, ci mai degrabă de trădarea unui
sistem politic în incapacitate, o adunătură formală. Și dacă vorbim de un om
cinstit, onest, populist, adică un naționalist care ar vrea să dea de pământ cu
sistemul, cine află despre el, cine îl promovează, cine îi finanțează
campania, cine îi acordă timp de emisie,
cine îi interpretează declarațiile și, în cele din urmă, cine îl desființează?
Alături de curentele financiare, mass media joacă un rol central în alegeri,
opinia publică este prelucrată, controlată, orientată. În final, în cursa
electorală rămân doar candidații sistemului, indiferent că vorbim de oameni
cunoscuți sau fețe noi. Vorbim de eșichierul politic dominant din ultimii
cincizeci de ani. Nimeni nu vine să deranjeze această ordine, lipsa fondurilor
pentru campanii și cenzura mass media formează un zid insurmontabil,
deocamdată.
S.C. – În
sistemul actual, politicienii mai pot reprezenta interesul popular?
M.S. – Vă
reamintesc că democrația originală înseamnă puterea poporului, pentru popor, de
către popor. Dar nu oriunde, ci în cadrul arealului propriu, adică națiunea,
fiecare la el acasă. Dacă oamenii sunt puși în situația de-a alege numai
reprezentanți în acord cu U.E. și, mai ales, cu Banca Centrală, atunci nu mai
putem vorbi de interesul popular.
S.C. – În
cadrul apartenenței la U.E., mai are relevanță să vorbim despre națiune?
M.S. –
Depinde de ce parte a gratiilor te afli! Dacă faci parte din aristocrația
conducătoare, din aparatul de stat, lucrezi în mass media, sau ești bancher,
atunci națiunea reprezintă un obstacol în calea fericirii. Dar dacă faci parte
din popor, atunci ai face bine să te ții cu dinții de aceasta fiindcă națiunea
este ultimul refugiu de care dispune omul în fața progresiștilor.
S.C. – Va
referiți la partidele de stânga?
M.S. – Nu,
chiar deloc. Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru
naivi. Indiferent că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru,
rezultatul rămâne deja stabilit, agenda progresistă avansează, este de neoprit.
După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este
compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului
național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației
este ignorat, negat și tratat cu aroganță.
S.C. – Din
ceea ce spuneți, reiese, dacă nu mă înșel, faptul că politicienii nu fac parte
din popor, nu credeți că vehiculați un concept greșit?
M.S. –
Poporul este masa asupra căreia se exercită Puterea, politicienii, ca să numim
cele mai mărunte elemente ale sistemului, nu se află în această categorie.
Atunci când exersezi puterea asupra poporul ca să-l obligi să-și înțepe copiii
cu 11-12 vaccinuri, ocultând realitatea
efectelor reale asupra sănătății, putem vorbi de un abuz fenomenal de putere,
se numește totalitarism în stare brută. Faceți o anchetă obiectivă și încercați
să aflați câți politicieni sau medici și-au otrăvit copiii cu 11-12 vaccinuri
și veți înțelege cine este poporul.
S.C. –
Credeți că democrația a devenit un concept depășit?
M.S. –
Nicidecum, dar formularea corectă este „democrația reprezentativă“. Adică forma
viciată a democrației este un concept infiltrat, diluat, deturnat și reformat
după rețeta aristocrației cosmopolite, care, după căderea U.R.S.S., a
reînființat un centru de putere transnațional independent de voințele populare,
un sistem în opoziție radicală cu democrația stricto sensu.
S.C. – Îmi
scapă ceva, insinuați că Uniunea Europeană este condusă de ruși?
M.S. – Nu,
dar subiectul este foarte complex și nu cred că poate fi abordat în cadrul
acestui interviu.
S.C. –
Politologii spun că Rusia este un regim mai degrabă dictatorial, puteți nega faptul
că Europa este un spațiu democratic?
M.S. –
Democrația despre care vorbiți, în ultimele decenii, nu a făcut altceva decât
să bombardeze țări nevinovate, să schimbe regimuri legitime, să acapareze
resurse suverane, să producă haos și terorism globalizat, să facă din
occidentali șomeri și să producă sclavi în lumea a treia. Dictatura despre care
vorbiți, în ultimii ani, a provocat o reechilibrare a forțelor pe mapamond,
obligând mașinăria sionisto-americană de război să bată în retragere.
Intervenția Rusiei în Siria și în Crimeea demonstrează acest lucru. Astfel
spus, de aici înainte, democrațiile occidentale vor avea dificultăți din ce în
ce mai mari în a subjuga și teroriza națiunile independente de pe glob.
S.C. –
Orientul rămâne un subiect foarte complex și discutabil, dar în interiorul
Europei, putem vorbi de influențe americane?
M.S. – Când
vorbim de Europa, ne referim la un continent compus din națiuni distincte, prin
urmare, fiecare țară are interese proprii. Prin înființarea U.E., aceste
interese au fost deturnate, uniformizate și, apoi, anihilate. Uniunea Europeană
arată, prin toate pozițiile sale, și îndeosebi prin legile și normele pe care
le impune prin forță, indiferent de sectorul vizat, că este doar o instituție
de tip paravan, care acționează în subordinea și în serviciul marelui capital
privat transnațional. Or, capitalul transnațional, insinuat prin bănci și firme
transfrontaliere, este deținut în proporție de 90 la sută de americani. Vă las
pe dvs. să trageți propriile concluzii.
S.C. – Bine,
dar Uniunea Europeană nu poate fi asemănată cu o dictatură?
M.S. – Este
o chestiune de terminologie și de abordare a realităților dincolo de discursul
oficial. U.E. nu mai este un spațiu democratic din 2006. Vă reamintesc că țări
precum Franța, Olanda, Danemarca, Suedia sau Irlanda au votat NU la
referendumurile organizate pentru ratificarea Constituției Europene. Din păcate
pentru ceea ce avea să urmeze, establishment-ul, care devenea tot mai vizibil
și mai agresiv, a ratificat prin forță proiectul antidemocratic în data de 13
decembrie 2007, la Lisabona, în corelare perfectă cu așa-zisa criză financiară
provocată de bănci private americane, toate în legătură cu Goldman Sachs. În ce
măsură putem spune că ignorarea votului și infiltrarea finanțelor transnaționale
în Europa au respectat principiile democratice?
S.C. – Nu
cred că Goldman Sachs are capacitatea să influențeze U.E. Afirmația dvs. pare
oarecum exagerată, hazardată.
M.S. –
Goldman Sachs, nu. Dar Banca Centrală Europeană, da. Din anii ’90, în epoca lui
Bill Clinton, toți președinții Băncii Centrale au lucrat la un moment dat
pentru Goldman Sachs. Dacă îmi permiteți expresia, aș spune că hazardul nu este
un drum cu sens unic.
S.C. – Să
revenim la subiect, credeți că locul României este alături de sfera de
influență rusă?
M.S. –
Vorbiți de România prin prisma opoziției Rusia-Occident. De ce nu luați în
considerare și varianta independenței naționale, a suveranității populare, a
democrației la care faceți referire? De ce nu credeți în capacitatea de
autodeterminare a popoarelor? Eu nu sunt nici pro-rus, nici pro-U.E și nici
pro-tocol. Sunt pro-român, sunt pentru
independența și demnitatea nemijlocită a neamului meu. În definitiv, sunt un naționalist convins,
cred în libertatea și destinul propriu a oricărui om.
S.C. –
România este membru N.A.T.O., aproprierea de Rusia nu ar fi văzută ca o
amenințare pentru echilibrul din zonă, o trădare?
M.S. –
Occidentul nu este în poziția de a preda lecții de echilibristică zonală și
nici nu este calificat să vorbească despre trădare și, implicit, de moralitate.
Să nu uităm că Occidentul ne-a dat pe mâna prietenilor lui Felix M. Warburg…
știți dvs. cine este: marele bancher din New-York, amicul lui Troțki și Lenin…
Nimeni nu poate impune unei națiuni dependența față de un anumit regim politic,
economic sau militar, cu atât mai puțin așezarea unei armate străine pe
teritoriul său, altfel se numește că este sub ocupație.
S.C. – Rușii
au adus suferință în România, represiune, tiranie. Puteți nega acest lucru?
M.S. – Dacă
vreți neapărat să-i numiți ruși pe kominterniști, vă privește. Dar pentru mine
Hannah Rabinsohn, recte Ana Pauker, nu a fost nici rusoaică și nici româncă…
haideți să mergem mai departe atunci: ce vă face să credeți că ați scăpat de
cei care au știut în trecut să acapareze calitatea de ruși, strecurându-se după
perestroika sub calitatea de democrați, de europeni, de aliat strategic, sau de
români? Gândiți-vă bine la acest lucru pentru că tocmai aici se află cacealmaua
istorică în care au căzut toți reeducații mass media, atât în Vest cât și în
Est, mai puțin grupul Vișegrád care își trăiește primele clipe de libertate de
după Al Doilea Război Mondial.
S.C. – După
părerea dvs., grupul Vișegrád este pro-rus?
M.S. –
Grupul Vișegrád formează o antiteză sănătoasă și demnă de respect în fața
agendei marxiste impusă de U.E. Dar este la fel de adevărat că fără sprijinul
neoficial al Rusiei, nucleul de rezistență format din acest grup ar fi anihilat
în 24 de ore după modelul Iugoslaviei în aplauzele occidentalilor care, cel mai
probabil, ar striga că democrația a învins, Ura!, Ura! etc.
S.C. – Nu
sunteți foarte tandru cu mass media, nu credeți că este nevoie de presă liberă,
independentă?
M.S. –
Există o presă liberă sub forma publicațiilor independente de pe internet, dar
acestea sunt lipsite de fonduri și izolate din câmpul informațional generalist,
fapt care le limitează capacitatea de difuzare spre mase. De partea cealaltă,
în liga profesionistă, aveți balaurul mass media care este o formă de negare a
presei libere, un control al informației, o cenzură a realității, o reformulare
ilicită a firescului, o manipulare a realului. Mass media sunt, pentru
libertatea presei, ceea ce a fost colectivizarea pentru țărani, ori etatizarea
pentru proprietățile private. Să fiu mai explicit: atâta timp cât jurnaliștii
profesioniști, care nu sunt nimic altceva decât linia întâi a trupelor de
ocupație mentală, vor continua să se plimbe liniștiți prin România, vor fi
lăsați să producă materie antinațională, anticreștină, antitradițională,
antiromânească – deformând și defăimând, împotriva interesului popular, orice
acțiune de apărare a valorilor fundamentale naționale, orice încercare de
ieșire din robie, tot atâta timp ne vom afla la ani-lumină distanță de orice
inițiativă populară, politică, naționalistă, românească, antiimperialistă.
S.C. – După
sirieni, românii reprezintă cea mai mare masă de imigranți din Europa. Credeți
că România poate să reziste în viitor fără această populație activă?
M.S. – Să nu
facem amalgam: musulmanii despre care vorbiți au fost expatriați în mod
expeditiv de axa sionisto-americană care, după bombardamentele și procesele
trucate, au asasinat conducătorii legitimi și au favorizat instalarea
regimurilor teroriste. Revărsarea populațiilor musulmane spre Europa nu
este întâmplătoare, ci dirijată, nici
măcar subtil și, mai grav, este presărată cu teroriști. De partea
cealaltă, românii au fost victimele unui
regim de ocupație mediatico-politico-financiar care a destabilizat națiunea în
mod gradual, după interese succesive. Bombardamentele au fost înlocuite cu
distrugerea țesutului industrial, cedarea băncii naționale, ocuparea tuturor
sectoarelor economice, strategice, politice etc. Putem vorbi despre o formă de
terorism disimulat după aparatul falsei democrații.
S.C. – Ați
făcut referire la o populație musulmană presărată cu teroriști, nu credeți că
comiteți și dvs. un amalgam, numindu-i pe toți musulmanii teroriști?
M.S. –
Amalgamul, ca argument de atac, alături de rasism, xenofobie și islamofobie,
sunt elemente de comunicare ofensive folosite de mass media pentru a anihila
din fașă orice revendicare protecționistă în fața valului de imigranți. Și
totuși, am să intru în jocul dvs. și am să-mi reformulez afirmația: nu toți
musulmanii sunt islamiști și nu toți islamiștii sunt teroriști, dar tot
teroriștii sunt musulmani. Vă place mai mult acest silogism?
S.C. – Putem
vorbi despre terorism în Occident, dar în România?
M.S. –
Absolut, da! Terorismul poate căpăta diferite forme, acesta se poate disimula
după directive europene, reforme economice, împrumuturi la F.M.I, Banca centrală,
politici pro-imigrație, negarea suveranității populare, izgonirea populațiilor
indigene, fast-food, propagandă pro-sodomistă etc. Terorismul este practicat pe
sectoare, sub diferite forme, în funcție de interesul și intervalul istoric. Nu
există nici o diferență între o bombă care sfârtecă corpuri nevinovate și o
legislație criminală, ucigașă care pune în genunchi o națiune.
S.C. – Mă
scuzați, dar nu am înțeles ceva, vorbeam de terorism și ați menționat
fast-food-urile?!
M.S. – În
S.U.A. patruzeci la sută dintre oamenii diagnosticați cu cancer suferă de
obezitate. Circa 45 la sută dintre adulți și 25 la sută dintre copii suferă de
obezitate. Vorbim despre o adevărată
bombă cu întârziere și, totuși, guvernul american permite industriei
fast-food să facă 200 de miliarde pe an din vânzarea cancerului și a
obezității. Este cunoscut faptul că
obezitatea provoacă teamă, neîncredere, dependență, panică, paranoia și
nesiguranță. Terorismul acționează după aceleași principii.
S.C. – Unele
voci din diaspora, o să-l amintim doar pe Paul Goma, vorbesc despre un plan de
înlocuire a populației din România. În ce constă această înlocuire?
M.S. –
Înlocuirea despre care a vorbit Paul Goma este o problemă strict românească și
face referire la înlocuirea poporului român cu populația actuală a Israelului.
De partea cealaltă, în Occident se vorbește despre „Marea înlocuire“ și este o
problemă abordată de intelectualii din Vest. În Franța, Renaud Camus a
demonstrat că „Marea înlocuire“ nu este un concept ideologic, ci o realitate
palpabilă și este, probabil, cel mai mare șoc civilizațional pe care l-a
cunoscut Franța și, mai pe larg, Occidentul. Marea înlocuire se rezumă prin
schimbarea de populații și este vizibilă cu ochiul liber în orice aglomerație,
spital, școală, supermarket etc. Însă,
mare înlocuire nu se traduce doar prin schimbarea populațiilor indigene, ci și
prin schimbarea civilizațiilor, a culturilor, a tradițiilor, a modelului de
gândire, de exprimare, de percepție, a felului de a privi mediul înconjurător.
Diferența dintre regimurile totalitare asumate și regimurile așa-zise
democratice constă în metodologia de constrângere și condiționare a maselor.
Putem vorbi de o adevărată revoluție a modului de detenție, Gherla, iadul
iudeo-stalinist fiind surclasat! În pușcăria capitalistă, celulele și zidurile
au fost înlocuite cu manipularea ideologică, sârma ghimpată cu șantajul
financiar, și gardienii înarmați s-au preschimbat în jurnaliști corupți care
trag cu salve neîntrerupte și fără somație în deținuți, cu minciuni letale.
S.C. – Din
nou, nu credeți că sună a discurs complotist?
M.S. – În
timp ce Catedralele cad sub acțiunea buldozerelor, moscheile se ridică din
banii publici. În timp ce albii sunt tot mai puțin tolerați de speța
conducătoare, minoritățile sunt impuse ca model dominant. În timp ce creștinii
sunt din ce în ce mai ridiculizați, musulmanii sunt promovați pe toate căile.
În timp ce familia creștină este din ce în ce mai hăituită, sodomiștii își fac
de cap defilând în stradă cu copii adoptați în cârcă, uneori smulși din brațele
mamelor de organizațiile de stat… are rost să mai continui?
S.C. – La ce
vă referiți?
M.S. – Că doi pederaști se pot căsători și adopta
copii nevinovați, răpiți, uneori, chiar din brațele părinților de instituțiile
statului. Mă refer la Barnevernet-ul din Norvegia și cazul familiei Bodnariu.
Nu este un caz izolat, drama are loc în toate țările nordice, în Suedia,
Anglia, Germania și se întinde treptat în toată Europa.
S.C. – Să
revenim la conceptul marii înlocuiri și complexitatea acestuia: este și România
o țară în proces de înlocuire?
M.S. – Vă
repet, marea înlocuire nu este un doar un concept, ci și un plan politic și, în
consecință, a devenit o realitate palpabilă. Când vorbim de România, înlocuirea
a fost realizată pe plan formal la nivel cultural, social, oarecum ideologic,
și, într-o măsură mai mică, pe plan spiritual. Însă pe fond, marea înlocuire,
ca multe alte totalitarisme încercate pe neamul nostru, a fost scurtcircuitată
de intervalul istoric și substanța profundă din care românii sunt plămădiți.
S.C. –
Anumiți intelectuali vorbesc despre o imposibilitate de adaptare a poporului
român, incriminând tocmai substanța profundă și specificul românesc care
vorbiți, spunând că reprezintă un
obstacol în fața progresului. Cum ați încadra această specificitate?
M.S. – Nu
putem porni de la o teză subiectivă pentru a ajunge la concluzia unei
specificități, ar fi prea ușor. Intelectualii despre care vorbiți sunt, de
fapt, ’telectuali, adică propagandiști autorizați de sistem. Dacă ar spune ceva
real despre poporul român, nu i-am mai vedea pe la televizor și nici nu și-ar
mai vinde cărțile. Apoi, cred că este firesc să nu înțeleagă complexitatea
ființei profunde a unui neam atât de vechi. Ca să fiu mai explicit, pot să vă
spun că românii, în marea lor majoritate, dispun de un geniu pe care străinii
de țară, de neam și de Dumnezeu nu-l pot înțelege. Este un fel de înțelepciune
a eternității, o gândire tipic românească, străveche, dezlegată de influențe
străine, o filozofie național creștină, tradițională, profund țărănească și de
sine stătătoare. Un fel de coerență cu natura, de intimitate cu anotimpurile –
genială prin simplitatea ei, o viziune despre viață care transcende asupra
oricărei încercări istorice de mistificare și modificare a valorilor
fundamentale. Acesta este marele geniu al culturii românești originale pe care
’telectualii încearcă să-l distrugă.
S.C. –
Vorbiți despre oameni care își cunosc istoria, tradițiile și sunt impregnați de
cultura românească, dar credeți că tinerele generații vor ști să ducă ștafeta
mai departe?
M.S. – Tinerii din România pot fi duși cu barca o
vreme, păcăliți într-un anumit interval de timp să îmbrățișeze curente
lăturalnice, umaniste, filozofico-nihiliste, abstracte, goale de sens, într-un
cuvânt, iudaizate. Însă, de fiecare dată, acționează asupra lor o forță
superioară care-i atrage înapoi în rostul vieții, pe cărarea continuității, în
etern, spre Dumnezeu. Românul nu-i treabă ușoară, e abil, teribil de rezistent,
el nu poate fi asimilat de nimeni și de nimic, învinge timpul de fiecare dată,
e unic prin ființa sa, superior prin destinul său. Cât despre planul
înlocuirii, fragmentării și risipirii, acesta a eșuat deja. Izgonirea din țară
a milioanelor de români nu a produs terenul prielnic marii înlocuiri, ci mai
degrabă cel al deconspirării tuturor dușmanilor noștri și, mai ales, a
minciunii occidentale – care, să nu uităm, a fost folosită ca monedă de schimb
pentru a distruge continuitatea noastră – reformând chiar în acest moment,
printr-un ricoșeu incredibil, idealul național. Conștiința reacționară a
Neamului Românesc se află în exil.
S.C. – La ce
vă referiți, unde vreți să ajungeți?
M.S. – Fără
să realizeze, milioanele de români de pretutindeni își ascut săbiile
inteligenței pe ruinele Occidentului. Se vor întoarce acasă la momentul
potrivit, cu un naționalism fierbinte, implacabil, revoluționar! Atunci, pe
nevăzute o să înceapă exodul trădătorilor, renașterea României. Cei de afară
împreună cu cei de acasă, uniți în această inversare neașteptată a forțelor
continentale își vor regăsi interesul comun, calea libertății, reînnoind cu
idealul național. Atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea ceea ce nu are
nici un popor prins în ghearele U.E., o națiune liberă. Nu trebuie să acceptăm
altă cale.
S.C. –
Înțeleg din ceea ce spuneți că nu aveți de gând să vă reconciliați cu ideea
unui viitor comun în Europa?
M.S. – Fără
români, Occidentul ar fi fost islamizat de mult, dar asta nu i-a împiedicat să
ne trateze cu dispreț începând din anii ’90. Cert este că noi nu am decis să ne
sinucidem în grup alături de vestici, e treaba lor, e viața lor, e moartea lor.
Multiculturalismul este perceput foarte prost în Europa Răsăriteană. Pentru
români, islamul a reprezentat dintotdeauna un imperiu cuceritor – „de pradă“,
cum l-a definit Nicolae Iorga –, iar lupta împotriva acestuia a lăsat urme
adânci pe pământul nostru sacru atât prin jertfele strămoșilor, cât și prin
sângele dușmanilor. Consider că Vestul, din păcate, își trădează partea de
continent, trecutul, istoria, civilizația; își cedează pământul, casele,
femeile, copiii, sângele. Asta este, situația e destul de tristă, asistăm la un
genocid acceptat, dar nu ne privește pe noi. Până la urmă nu împărțim aceleiași
valori, aceleași crezuri, nu am avut și nu vom avea niciodată un destin
similar. Cancerul provocat în Europa de revoluția iudeo-masonică din 1789 nu a
reușit să producă metastaze mortale în Est, sistemul imunitar răsăritean le-a
anihilat. În definitiv, dacă apartenența la U.E. se traduce prin ieșirea
României din istorie, atunci trebuie să scăpăm cât mai repede din această
structură.
S.C. – Cum
vedeți viitorul în Europa?
M.S. – În
primul rând, nu cred că toate ouăle sunt bune pentru omletă. Când vorbim de
viitor, trebuie să disociem construcția europeană de interesul real al Europei.
Eu cred că vom asista la o inversare nimicitoare a istoriei, toate semnalele ne
arată că populațiile occidentale – Italia rămâne o enigmă – au capitulat în fața
evidențelor. Re-imigrația masivă spre țările de proveniență a populațiilor
venite din Africa de Nord, sub Sahariană și din Orient ar rămâne singura
soluție de salvare pentru ei, dar nu cred că axa sionisto-americană împarte
același punct de vedere, mai ales acum când se află atât de aproape de reușită.
În definitiv, cheia rezolvării se află în Europa originală, de matcă. Viitorul
Europei creștine, albă, tradițională, morală și liberă stă în mâinile noastre,
am devenit garanții Europei.
S.C. – E de
bine, e de rău?
M.S. – Este
așa cum este. Avem posibilitatea de-a rescrie istoria Europei cu litere de aur
și asta împotriva globalismului neo-liberal, a Vițelului de aur. Este o
obligație istorică, un legământ cu învățămintele creștine lăsate de Iisus
Hristos la care trebuie să răspundem „Prezent“!
S.C. – Mulți
Occidentali nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă în U.E., votul spre
partidele de extremă dreapta se evidențiază tot mai mult. Cum credeți că acest
viraj politic o să influențeze deznodământul în următorii ani?
M.S. – Așa
cum am mai spus, nu cred în antitezele oferite de sistem. Aceste partide
evoluează într-un penitenciar politic și sunt folosite de elită pentru a genera
o falsă impresie de pluralitate politică. De asemenea, prin demonizarea acestor
partide, de fapt a electoratului, se creează condițiile necesare pentru a
justifica necesitatea partidelor tradiționale. Acest joc al aparențelor permite
controlul spațiului zis democratic. Partidele zise extreme joacă după regula
tergiversării, ținând electoratul naționalist într-o perpetuă dezamăgire și
sufocare: stați calm, fiți încrezători, nu vă revoltați, suntem de neoprit,
într-o zi vom câștiga alegerile, Ura!, Ura! etc. Între timp, occidentalii sunt
tot mai colorați.
S.C. – Scapă
cine poate?
M.S. – Întrevăd
că în următorii 20-30 de ani, odată cu împlinirea agendei anticipate de Stephen
Smith, africanizarea Europei, un număr foarte important de occidentali își vor
lichida activele și își vor părăsi teritoriile pentru a-și îndrepta pașii spre
Est. Revărsarea populațiilor de rasă albă din clasele mijlocii și superioare
este inevitabilă, logică, altfel vor dispărea în 3-4 generații.
S.C. – Nu
credeți că multiculturalismul poate produce o societate echilibrată, armonioasă
și acceptabilă pentru populațiile albe?
M.S. –
Probabil că o să meargă, o vreme, dar să vedem cum o să explicăm albilor că
această societate trebuie să se facă fără ei, dar pe pământul lor?
Multiculturalismul o să aibă o durată de viață limitată și în câteva generații
rasele vor fi uniformizate, metisate, omogenitatea o să devină noua normă, o
subrasă hibridă o să domine și o să intrăm în era metisului occidental.
S.C. – Să
spunem că acest scenariu de anticipare de tip horror movies devine o realitate,
care credeți că ar fi rolul României?
M.S. –
România trebuie să se integreze cât mai repede în grupul Visegrád, dar dintr-o
poziție de independență totală fața de U.E. și N.A.T.O., și să formeze un bloc
de rezistență care să extindă cooperarea cu țările vecine, Bulgaria, Serbia,
Ungaria, Republica Moldova etc.
S.C. – Dacă
înțeleg bine, vă referiți la ieșirea României din U.E.?
M.S. –
Ieșirea României din U.E. este inevitabilă, istorică. Dacă ținem cont de
creșterea tot mai accentuată a tensiunilor și a brațului de fier angajat între
Bruxelles și grupul Vișegrád, în special cu Polonia și Ungaria, ne dăm seama că
este o chestiune de timp până la implozie. Problema României în această
configurație dezirabilă stă în momentum, nicidecum nu trebuie să ajungem în
poziția ultimului trădător din Est, adunat cu fărașul din milă, sau din
necesitățile geo-strategice, ar fi o rușine pentru demnitatea noastră și un
handicap major în negocierilor viitoare.
S.C. – Nu
credeți că ieșirea noastră din U.E și N.A.T.O. ar pune în pericol siguranța
României?
M.S. –
Siguranță României față de cine, vorbiți despre Rusia, Republica Moldova,
Polonia, Ungaria, Serbia, China… cine vrea să ne atace, Mehmed al Doilea? Vă
rog, haideți să fim realiști. Sunt trei motive majore care provoacă
instabilitate în lume și toate sunt interconectate între ele. De la înființarea
Rezervei Federale, care este o bancă centrală privată, mașinăria de război
americană a fost creditată fără acoperire reală, doar hârtie. Fără războaie,
controlul resurselor planetare, șantajul financiar și imperialismul economic,
S.U.A. ar intra imediat în faliment. Economia internă a Statelor Unite este
deținută și controlată în cvasitotalitate de o plutocrație care a preluat
controlul prin cele trei bănci cunoscute care administrează întreaga masă
monetară și financiară în folosul acestei plutocrații. Marele economist Charles
Gave, om de rețea și fin cunoscător al fenomenului transnațional, vorbește
despre o organizație criminală, aș zice că folosește un termen prea cordial.
Conflictul permanent cu țările arabe este condiția sine qua non pentru a putea
menține populația Israelului într-un spațiu geografic care nu-i aparține,
întreținând acest conflict permanent pentru a provoca, menține și justifica
starea continuă de nesiguranță în lume. În definitiv, războiul permanent este o
investiție pentru aristocrația jidănească din New-York, o necesitate economică
pentru supraviețuirea hotelului american, elementul de bază al agendei
globaliste și, nu în ultim rând, argumentul de forță al iudaismului politic.
Aceasta este Cutia Pandorei, restul e literatură mass media.
S.C. –
Plecând de la această constatare și dacă România ar ieși din această sferă de
influență, nu credeți că am fi izolați din punct de vedere comercial?
M.S. –
Încercările de izolare s-ar solda cu un eșec total. Nu mai suntem în anii ’90,
Perestroika a anihilat U.R.S.S.-ul, dar nu a reușit să transforme Rusia într-o
colonie cosmopolită. Renașterea Rusiei a creat o lume multipolară. China a
devenit cea mai mare forța economică din lume și alături de India, Brazilia,
Africa de Sud și Rusia au format BRICS, o adevărată structură și un simbol al schimbării în
puterea economică mondială, creând o alternativă salutară la organizația
criminală amintită de Charles Gave – Banca Mondială și F.M.I. Avem la îndemână
posibilitatea înființării unui parteneriat strategic-comercial în sânul grupului Visegrád, acest parteneriat nu poate
fi împiedicat să devină un factor de stabilitate și prosperitate în zonă.
Datorită poziției geografice, România poate să joace un rol esențial în această
construcție. Portul din Constanța reprezintă o adevărată deschidere spre lume,
acesta poate să devină cel mai important port din Europa, imaginați-vă cam ce
venituri am putea genera numai din taxe?
Recuperarea pământurilor cedate împotriva interesului național și
relansarea agriculturii pe modelul biologic, reînființarea și reabilitarea
structurii industriale, posibilă numai prin finanțarea noilor parteneri care ar
avea tot interesul să sprijine dezvoltarea infrastructurilor și a serviciilor.
Această dinamică ar relansa imediat piața muncii și exportul, vorbim de
milioane de locuri de muncă. Noile
investiții ne-ar permite ca după naționalizarea tuturor resurselor ale solului
și subsolului, să reînnoim cu exploatarea și distribuția bogățiilor cu care am
fost înzestrați. Posibilitățile sunt infinite, dar numai o țară liberă și
suverană poate pretinde la izbăvire. Tocmai din această cauză se fac eforturi
atât de mari să rămânem în stadiul de colonie, un posibil loc de retragere
pentru înlocuirea de care a vorbit Paul Goma.
S.C. – Ați
prezentat o viziune foarte pozitivă, dar cum putem realiza acest lucru cu o
clasă politică compromisă?
S.C. – Care sunt calitățile principale ale
democrației directe?
M.S. –
Democrația directă împiedică accesul la conducere al oamenilor necinstiți sau
incompetenți, fiind asociată cu mecanisme complementare de filtrare și control
stabilite în raport cu interesul general și voința populară. Adevărata
democrație nu desemnează regi, stăpâni sau dictatori, nu pune poporul în
custodia unui singur om atotputernic, a unui partid sau a mafiei bancare
transnaționale. Democrația directă este aceea care permite unui grup realmente
reprezentativ al societății să muncească cu devotament în folosul comunității
din care provine.
S.C. – După
părerea dvs., care este principala problemă a României, ce anume ne ține pe
loc?
M.S. – Lipsa
de orizont, lipsa informației și lipsa înțelegerii că singura manieră viabilă
și realistă prin care un om se poate îngriji și gospodări, dar și o familie, un
sat, o comună, un oraș, un județ, o regiune și o națiune, în general, este prin
implicarea activă, neîntreruptă și directă a tuturor membrilor interesați. Dacă
într-o familie se ajunge în situația în care nici tatăl, nici mama nu-și mai
arată interesul, grija și nu se implică la modul cel mai serios în treburile
zilnice, atunci nu mai există nici familie, nici copii, nici casă, iar viață
lor va fi sortită eșecului. Lipsa acestei dinamici esențiale de gospodărire și
organizare internă duce la apariția intermediarilor, care, în mod natural, vor
ajunge în cele din urmă să uneltească împotriva interesului comun.
S.C. –
Anumiți intelectuali din țară încearcă să trezească aceste sentimente. Dan
Puric ocupă această poziție, ce părere aveți?
M.S. – Dan
Puric ocupă poziția pe care o ocupă paznicii sistemului în toată Europa. Rolul
lui este să ducă românismul și ortodoxismul în zona misticului, în
complexitatea banalului, în derizoriu. Ca să câștige încrederea oamenilor care
nu realizează că un populist onest nu ar fi omniprezent la TV, aceste personaje
forțează ușile deschise denunțând
globalismul neoliberal, planurile ocultei financiare, genocidul alb,
islamizarea Europei și, bineînțeles, amenințarea Rusiei, având grijă să nu se
ajungă la întrebarea care deranjează și anume că cei care provoacă aceste
atrocități sunt membrii comunității care-i promovează pe acești mari români. În
definitiv, poziția naționalistului de serviciu este asigurată de un actor, de
oricine, aiurea, dar niciodată de un naționalist român adevărat. Dacă îmi aduc
bine aminte, în urmă cu câțiva ani părintele Iustin Pârvu, Dumnezeu să-l
odihnească, spunea că acesta (Dan Puric) s-a opus proiectului de a se construi
o mănăstire ortodoxă la Aiud pentru Sfinții Închisorilor, solicitând în locul
acesteia un centru cultural ecumenic. Revelator, nu-i așa? Eu l-aș sfătui să se
lase de citate și în loc să practice gândirea de duminică, mai bine și-ar
exersa talentul actoricesc în cadrul teatral și poate că, în ziua eliberării,
vom uita că a fost recrutat de Securitate în 1976, când avea doar 17 ani.
S.C. –
Sunteți un intelectual, un publicist și un scriitor angajat, v-ați gândit să faceți politică?
M.S. – Nu
cred că sunt un intelectual, poate mai degrabă un liber cugetător și cel mai
probabil, un populist înrăit. Pentru mine un intelectual care intră în politică
este un intelectual ratat.
S.C. – De ce
nu vă întoarceți în România?
M.S. –
Momentul nu este încă potrivit. Atunci când dușmanul ocupă națiunea, elitele
sunt vândute și poporul este supus, rezistența se face în vârful munților sau
în afara granițelor, altfel națiunea dispare.
S.C. – Ați
scris o carte care se numește Manifest Cartea Neagră a României. Ce ne puteți
spune despre ea?
M.S. –
Plecând de la o stare accentuată de dezacord cu realitatea impusă, am făcut o
imersiune profundă în gunoiul societății europene provocat de revoluția
bolșevică, primul și al doilea război mondial. Căutând elemente de înțelegere,
am ajuns la cauze și analizând conținutul, spre surprinderea mea, am găsit
„cutiile negre“ ale României. Manifest Cartea Neagră a României este nota mea
sinteză.
S.C. – Ca să
nu-mi reproșeze colegii că nu respect rigorile meseriei, trebuie neapărat să vă
întreb: sunteți un antisemit?
M.S. – Vă
mulțumesc pentru rigurozitate. Cred că cea mai bună definiție dată
antisemitismului aparține marelui jurnalist și critic literar, Bernard Lazare –
jidan el însuși, dar onest! – din care citez: „Antisemitismul se află în
gestație permanentă în jidan și nu în antisemit“.
S.C. – Bine,
dar care este poziția dvs.?
M.S. –
Imaginați-vă pentru o clipă următorul scenariu de groază: uzurpând identitatea
românească străveche, niște țigani fără scrupule, de diferite cetățenii,
împrăștiați pe întreg mapamondul, ar lucra concertat la distrugerea și
anihilarea tuturor edificiilor create de civilizația iudaică. În măsura în care
aceștia ar fi deconspirați, oare ar ezita cineva să-i numească români? Și dacă
ar face-o, pe bună dreptate de astfel, credeți că țiganii ar scăpa basma curată
acuzându-și victimele de antidacism? Să fim serioși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu