"Cînd bordelul e o mînăstire
"
de Ileana Vulpescu
A cui e vina?
Vina este a
noastră. Avem nişte trimişi diplomatici în afară care nu-şi fac datoria. Nu fac
nici un fel de propagandă pentru poporul român, pentru ca se ştie că româna e o
limbă de origine latină. Eu am intîlnit o profesoară de franceză, care
absolvise la Sorbona şi care nu ştia că româna e o limbă romanică! M-am oferit
să-i spun eu care sunt cele 10 limbi romanice, dacă la Sorbona tot nu învăţase.
S-a mirat: "Da, dar e atît de înrudită cu slava!" "Ştiţi cît e
de înrudită cu slava? Tot atât cît o să fie şi franceza cu chineza, cînd vă vor
ocupa chinezii!".
Alt caz: o
fostă colegă, eminentă cunoscătoare a limbilor clasice, Lia Lupaş, lucra la o
bibliotecă din New York. Trebuia să fie avansată şi a completat un formular, în
care spunea ce limbi cunoaşte: printre altele, franceza, engleza, rusa. D-na
care o examina a întrebat-o de ce a trecut şi rusa, doar limba ei maternă nu e
slava? Ea a zis că nu, că româna e o limbă romanică. Motiv pentru care n-a mai
fost avansată. Alt om cu multă carte, Dan Grigorescu, aflat la New York într-un
post oficial, se duce la Biblioteca Municipală şi găseşte o singură carte în
română, care era trecută la sectorul de limbi slave. I-a explicat directorului
că româna e o limbă romanică, s-o mute unde-i e locul. A doua zi, a găsit
cartea tot la sectia "Slave". Deci, vina nu e numai a noastră, ci şi
a încăpăţînării lor cretine, chiar dacă-s filologi.
O întîmplare
văzută de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la Bucureşti povestea
cum vin gazetari din Germania, cu articole gata făcute despre România, de
obicei denigratoare la adresa poporului român. I le dădeau să le citească şi el
le spunea: "Nu e adevărat ce spuneţi! Eu trăiesc aici şi ştiu că nu-i
aşa!". Iar ei se duceau în Germania şi publicau articolele exact aşa cum
le scriseseră.
Deducem că e
o rea voinţă internaţională manifestă faţă de această ţară, cu sprijin şi din
România. Înţeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult înainte de Hristos,
"Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior".
Or, la noi, complicitatea e mai mult decât binevoitoare faţă de tot ce
se-ntîmpla din exterior. Nu ne pune nimeni în capul mesei şi nici alături de
marile puteri, chiar dacă ne-am zbătut să intrăm în NATO, în Shengen. Probabil
că nu sîntem decît o ţară consumatoare, aşa cum spunea primul trimis al FMI la
noi, domnul Paul Thomson. Mă-ntreb cu ce? Producătoare nu mai sîntem, e
limpede.
Cu ce să ne
mai lăudăm noi, românii? Cu copiii care iau Olimpiade prin străinătate, cu
oameni care fac o carieră strălucită tot în afară, pentru că dacă ar face-o
aici, ar fi şanse foarte puţine să se ştie despre ei. Avem foarte buni
specialişti în toate domeniile, dar la televizor apar doar ştiri că românii au
furat, au omorît, au escrocat. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenţiile de
presă cînd un român face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntîmplă în toată
lumea, făcute de oricine. Sînt scoase în evidenţă insa cele făcute de ţiganii
plecaţi din România, ca şi cînd n-ai putea să deosebeşti un ţigan de un român.
Cine le-a dat voie să treacă în ţările lor? Îmi spunea cineva avizat, că din
satelit îţi vede şi culoarea şireturilor de la pantofi. De ce li s-a dat voie
să treacă graniţa? Ca apoi să-i poată expulza, spunînd "Uite ce-au făcut
ticăloşii de români!". E o demagogie de mult pornită. Aşa cum demagogia
internaţională se practică şi în alte domenii, în funcţie de interes. Exită
campanie anti-drog, dar nu există una similară anti-tutun, în nici o ţară.
Pentru că de pe urma comerţului cu tutun se scot averi imense. Ipocrizia e că
pe pachetele de ţigări ţi se spune ca tutunul e dăunător sănătăţii, dar nu e
scos în afara legii! Eu sînt absolut convinsă că şi comerţul ilicit cu
drogurile e dirijat de foarte sus. De ce nu se poate stopa comerţul cu
drogurile? N-au nici un interes, pentru că aduce beneficii uriaşe. Doar China
face excepţie. Acolo, dacă eşti prins cu droguri, te împuşcă şi familia mai
plăteşte şi glonţul!
Eu consider
că omenirea e condusă cu o ipocrizie fără margini şi fără leac. De cînd cu
această notiune noua de "corectitudine politică", s-au găsit unii în
SUA care să scoată din Mark Twain cuvintele "negru, negrotei,
cioroi", pentru că nu mai e "politic corect".
Omul ăla a
trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale şi să intervii
în textul lui?
Tîmpenia din
America, cu "cioroii" lui Mark Twain, transportată în România, ar
deveni. "Romiada", în loc de "Ţiganiada"? "Cînticele
ţigăneşti" ale lui Miron Radu Paraschivescu sunt "Cîntice rome?"
Ce-o zice şi săracu' Garcia Lorca, cu ale sale "Cîntece ţigăneşti" ?
Ce are insultător cuvîntul "ţigan"? E numele unei naţii. Care e
deosebirea între rom şi ţigan? Gitan, bohemian, tzigan, tsigan."
Degradarea
morală e direct proporţională cu cea lingvistică? Mai deunăzi, la televizor, am
auzit o cititoare de prompter spunînd "În liceu se aflau doisprezece
fete".
"Se
învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe copii că
"doi" şi doisprezece au feminin. E singura limbă romanică în care
se-ntîmpla acest lucru.
Doisprezece
femei, doisprezece ceasuri. E o epidemie, o avalanşă de incultură. Nimeni nu
mai zice azi "loc", zice "locaţie", fără să-i treacă prin
cap să se uite într-un dicţionar francez sau englez să vadă ce înseamnă. Am
citit într-un ziar acum cîteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles,
care la a nu ştiu cîta aniversare a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a
fracturat "perineul" de la piciorul stîng. Altcineva, la televizor,
spunea, dorind să se refere la perigeu, tot perineu! Dacă nu ştii, nu vorbeşti!
Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi pare rău
c-o spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară.
Profesorul Iorgu Iordan imi spunea:
"Ai să
vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni! "... Se merge
pe linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor,
nici studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi. Primii zic: ce să
ne mai batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni de nimic!? ceilalţi: ce să mai
învăţăm toate prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te
iscăleşti?
Nu pot să nu fac comparaţie între ce se auzea
înainte de '89 la tv şi la radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui
post de televiziune, ai nişte obligaţii.
În ceea ce
spune cel pe care-l inviţi nu poţi să intervii, treaba lui, mai ales dacă e-n
direct. Pretenţia mea către angajat vine. Dacă ar căuta într-un dicţionar sau
pe internet, ar afla cum se pronunţă toate numele proprii. Am fost uimită s-aud
la un post de radio: Azi se împlinesc nu ştiu câţi ani de la naşterea lui
"Gai de Mopezan". El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnăr în
loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a
atras atenţia în direct: Este totuşi un compozitor neamţ, cum puteţi să-i
pociţi numele?
Răspuns:
Doamnă, dar e moda anglizantă!...." E moda tîmpeniei şi a inculturii, aş
spune. Situaţia limbii este deplorabilă! Chestia asta cu limbile străine poate
pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decît batjocorirea propriei limbi! În Franţa,
posturile radio şi tv sunt sancţionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc
cuvinte străine în loc să folosească cuvinte franceze. In Franţa sistemul lor
de monitorizare audio-vizual este atît de performant şi de drastic, încît
atunci cînd detecteaza ceva în neregulă, îi intrerupe pe loc".
La noi, care
ar fi soluţia ieşirii din această criză?
"La
noi, în afară de pile, proptele şi o piesă de mobilier prin care se trece, se
ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e
problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la concurs, cîştigă al 21-lea, care
nici nu s-a înscris, unde ajungem?
Dacă aşa se
obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face
reclamă, apar aberaţii de genul "brînză bunăcioasă", "piersică
gustăcioasă", "marea ieşeală" etc. Nişte analfabeţi care cred că
inventează ceva. Cînd a murit, acum un an, preşedintele Poloniei, am auzit la
televizor: "E un spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu ştiu cîtă
lume". (Poate cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greşită
"fără doar şi poate", care e de fapt "fără dar şi poate"?
Adică adversativ şi dubitativ.
Lucruri
analizate logic, ca de exemplu "mai exact şi mai corect". Le-am
intâlnit si la persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la "unşpe trecute
fix"?"
Pe mine mă
surprinde cîta încredere au în ei aceşti oameni şi cîta lipsă de dubiu în ceea
ce priveşte limba română. Aş retipări "Gramatica greşelilor", de
Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post de mobilă.
Văd un
dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul "lasă-i
p-ăştia să vorbească, ne uităm în gura lor? Nişte babalîci depăşiţi, o
generaţie expirată".
Nu-i deloc
asa. Dar pînă să expire ei, îi inspiră pe alţii.
Ce modele să
mai aibă cei tineri? Cînd bordelul e o mînăstire faţă de politică, cînd la
televizor şi prin gazete sînt aproape numai obscenităţi si cînd se cultivă doar
incultura...
*
Textul nu este nou. Mulți dintre dv
poate îl cunosc. Eu nu fac decât să-l readuc în atenție. Merită! MARIAN ILIE
***
“Două gânduri să nu te
părăsească niciodată: acela de a-ţi îmbogăţi mintea şi sufletul şi gândul că
suntem trecători în lume.”
― Ileana Vulpescu, Arta conversației
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu