MATROZI
SUBLIMII (3)
De ADRIAN
BOTEZ
TRUP ASTRAL
trupul meu e doar o
boare
s-a iscat parfum de
floare
s-a întruchipat din
soare
îndemnând Arca pe
mare
furişat din
noapte-n zi
fâlfâitul lui „a
fi”
furişat din zi în
noapte
preschimbă Cuvânt –
în Şoapte...
umflă aripa de
vultur
înţelepţii brazi se
scutur
alintă pisc 'nalt
de munte
îndârjit să fie
punte...
zăbovesc doar la
fereastră :
aştept Pasăre
Măiastră !
zăbovesc şi-n Pisc
de Crai :
acolo-s cuiburi de
Rai !
***
FIE ŞI DOAR FIIND – EŞTI PĂCĂTOS
fie şi doar FIIND – eşti păcătos
nevrednic să-i fii
frate Lui Hristos...
Duhul a prins o
coajă grosolană
scârbavnică - asemeni puroiului din rană !
fie şi doar FIIND – eşti păcătos
căci lepra te-a
scobit până la os :
hai – rupe coaja –
şi hoitu-ţi dă-l la câini
eliberează Duhul
spre Trepte şi-Nălţimi !
atunci – abia – te
vei scălda-n izvoare
şi în Lumină-ţi vei
preschimba putoare
iar Duhul tău vesti-va Regele-n candoare :
nu va duhni a Crime – a Pulberi şi Sudoare...
...în Noul Cuib – vei ciripi-ngereşte :
Limba Tăcerii iscă Crin – şi-l creşte...
***
PE POLIŢA
BUNICII ERA O
TRESTIOARĂ
pe poliţa bunicii
era o trestioară :
eu am schimbat-o-n
Fluier şi Vioară...
nimeni nu luă în
seamă cântarea mea din zori
dar mai pe seară –
iată – sosiră Călători...
erau două lumine –
cu straiul orbitor
m-au întrebat de
Viersu-mi îmi este zburător...
copil fiind – eu
n-am ştiut răspunde
ci am cântat din
trestii : simţii că îi pătrunde
stihul şi cântul
meu – pe Călători Desculţii...
şi din puţini şi
singuri – se luminară Munţii
văpăile – din două
– alcătuiră MULŢII...
şi cum cântam pe
prispă – o Stea - în toiul Frunţii
aprinse prevestirea
: nu mai stăteam în ger !
...cântul mă înălţase : vă luminam din Cer...!
***
LEAPĂDĂ-TE
leapădă-te leapădă
– pe dată
de vampirul zeu
ce-şi zice „Tată”
căci în cer e
foametea de Vineri
când – pe-ascuns –
sfinţii-i mănânc' pe tineri..
leapădă-te leapădă
- -omenire
de năravul de-a-ţi
ieşi din fire
căci te pândesc
demoni – prin dumbrăvi
şi-mplinesc – colò–
cumplite-isprăvi...
leapădă-te leapădă
– tu – Munte
de – viclene -
fiarele bătrâne şi mai crunte
căci vor năpădi
Pădurile cu Stele :
pogorăsc – din Cer
– Morţile mele...
***
ADEVĂR – ATLETUL
PÂINII
caracatiţe hidoase
ne-nvelesc cu-ai lor tentaculi
şi ne
leagănă-ipocrite – ca s-uităm Nava sfărmată...
jos – în beznele
de-oceane – ca în somn – plângem ridiculi :
primul diavol ce
ne-ascultă ni-e o Mumă Nestemată...
sus – pe Punţi –
eram Titanii – de ne-nvins şi bătăioşi
jos – în Pântecul
Terorii – doar un cârd de viermi băloşi...
cum să urci – din
Hăul Morţii – spre Lumina Cea Curată ?
Candela de Călăuză
s-a fost stins – înnegurată...
...supunerea n-am
în sânge – nu-s din sclavii răbdători :
un Cuţit – şi
spintec Bezne – şi pe Monştrii Sfidători !
un Cuţit – şi Val e
Cerul – dau năvală peste zei !
sunt Matroz – ce nu
se teme de Furtună – ori de Stei...
...voi muri – dar
nu în Cuşcă – precum – fără vlagă – Câinii
orbi ce-ar veşnicì
în lanţuri – numai să le promiţi...osul...
...răcnetu-mi spulber' laşi Zeii : va rămâne doar
Hristosul
Război întru Buna Pace : ADEVĂR – ATLETUL PÂINII !
***
AM SĂLTAT DIN UMĂR
– CÂND M-AI ÎNTREBAT
am săltat din umăr – când m-ai întrebat :
moartea nu-i de resortul meu – m-am resemnat...
şi am plecat – hai-hui – în zări - pe dealuri
să-mi vindec şi tristeţi – şi amintiri... – ...şi
idealuri...
acolo-s Zâna Bună – mii Spiriduşi...şi un Moşneag :
ştiu că m-aşteaptă să mă vadă – şi toţi trag
nădejde că nu voi mai pleca : eu – însă – m-oi întoarce
în Cetate
mă voi supune-acolo – iarăşi – la chinuri – amintiri – „dreptate”...
nu îmi sunt scrise-n sânge Iubirea – nici Câştigul :
mereu – mereu
– primesc în suflet Momeala
şi...Cârligul !
nu dau vina pe Stele – şi nici pe Hornul Negru :
le-ascult boscorodeala – dar eu rămân integru...
...oare-şi va aminti - vreunul – de-integritatea mea ?!
...măcar nu mă hulească – în nopţi cu vreme grea...
***
SPECIE APARTE
miros a om : oamenii nu o ştiu
miros a om : ei nu mă recunosc...
şi – totuşi – sunt aici – de-a-ntregul viu
uite cum degetele
- -ntinse - îmi fac : „trosc”
!
...mă duc la Creator – doar El mă plămădi !
Hristos se uită lung : „tu...cine eşti ?”
e culmea ! – eşti în stare lumea a clădi
dar pe un biet Poet – îl socoteşti...”poveşti”
!
„ce s-a-ntâmplat cu mine ?” – întreb
eu larga lume
„ia lasă-mă în pace ! – te ţii numai de glume
!”
din zi în zi – aşa mă simt şi eu :
o glumă – sau o rimă - -adică...Zeu!
...va trebui să mă obişnuiesc – în Carte :
Poeţii sunt o specie...aparte
!
*
...aparte – şi
nevăzută de plebei
aparte – invidiată de-orice zei...
...îmi iau doar Scripca la spinare
şi - -n ciudă
- le fac – iarăşi – o Cântare :
poate-or mai învăţa ceva – despre
...”piper şi sare”!
***
PROBLEMA EXISTENŢEI
POETULUI
astăzi – „Poet” îi zici şi-unui limbric de casă
ori detergent de folosit
- cu râvnă - la closet
când nu ţi-a picat bine mâncarea „de bufet”...
eu v-aş vorbi de Sfinţii ce nu lasă
să se prăsească doar...limbrici de casă :
nu lasă - prin Verbul lor – ca Armonii să se
schimonosească
nici Limba – Patria – Neamul – să se chircească şi părăduiască...
...de parcă n-ar
fi fost nimic – pe-aici – de parc-am fi niscaiva cim-PAN-ZEI -
nu Duhuri Luminoase
şi nu Fraţii de Zei...!
*
...se zice că Poeţii tot ar mai exista
dar nu-i mai vede
- recunoaşte – nimenea...
(„o specie demult apusă
cine ştie – poate la vreun enigmatic muzeu – dusă...”)
...Poet – ceva cum este Inorogul :
îşi face-n Carte – tacticos – bârlogul
dar a intrat în Peştera Poveştii
n-a mai rămas – din El – nici Urma Veştii...
...sau l-a ascuns Pădurea de Simboluri :
se-emit opinii – se pun – la analiză - Goluri
fără să crezi c-aşa ceva şi-Există...
...vei fi citit – de El – în nu ştiu ce revistă...
Poetul este-un epic Zeu Nautic
dar – toţi – văzutu-l-au pe Listă :
nu-n carne – oase – sânge şi durere
ca pe-o fiinţă cari se răstigneşte – piere :
şi învie : iscă – cel mult – vreo nouă religiune snoabă
pe care-o cari – tăcut şi răzvrătit – cu-o roabă...
*
...dar – chiar : Poeţii mai există – Sfinţi...?
...sau concurenţă fac la pastele de dinţi ?
*
...la ce ne trebuie Poeţi
şi Poezie ?
ia – cu grătare -
bere – mai trageţi o chindie !
te întăreşte fix
la lingurică – splină... – ...să vezi cum te-mplineşti !
(...mai lasă tu prostia aia : „Poezia”...)
...nu-ţi mai fă tu probleme cu-Armonia :
păi – pentru asta – tre' să mai şi gândeşti !
***
DISCURSUL
PĂRINTELUI CAIN
„...nu e Om Adevărat – decât
acela care
ucide alt om
podiditele mele Mâini : de rodnicul
Sânge al lui
Abel : abia acum
nu mai
tremuraţi !
...de-acum încolo – veţi şti
unde şi cum să
loviţi – ca să vă
liniştiţi
şi Abel s-a
liniştit – căci
ştie că şi-a împlinit
menirea : de a face – dintr-un
om tremurând -
fricos
şovăielnic şi
dezorientat – adică – din
fratele său de
Sânge – CAIN - un
Zeu Adevărat : atotputernic – şi
în sfârşit – DEPLIN
VINOVAT !”
***
FAPTA ŞI
MOTIVAŢIA PĂRINTELUI CAIN
pe un drum de seară – podidit de Sânge
Călătorul Veşnic – cu-ochi arzând Viziune
Mâinile îşi frânge... :
cum se va-arăta el – oare – Zeului Sălbatic ?
n-a făcut nimica – spre-a-l hrăni cu JĂRATIC...
dar deodat' tresare – sub umbră de brad :
„nu voi fi nimica – dacă Mâini îmi cad !
să-mi ridic – deci – Mâna – cu ea să lovesc
da – pe-alt om – în Frunte – cu-o piatră-l izbesc
omul tre' să
fie nu-orice venetic : Frate Slab - de Sânge
să dea Mărturie Neclintită : el - cel Slab – tot plânge...
Sângele ţâşni-va – Frate va muri
eu voi fi puternic – cum Zorii-de-Zi !
şi-acolo – în ceruri – Dumnezeu Flămând
din Sânge de Abel l-oi vedea – curând
cum hrăneşte lumea (crâncenă-aşteptând!) :
o Istorie-ntreagă – a Crimei cu rod
eră după eră – legând nod cu nod...!”
...asta va să fie a
lui Cain Poveste
şi Motiv prin care
– OM-CUŢIT trăieşte...
***
ÎNJUGĂ AGER –
PUNE CUVINTELE LA TREABĂ
înjugă ager – pune cuvintele la treabă
vădind ideile - -n siberii de hârtie :
acolo vor sălăşlui fără de grabă
din hoitul minţii – Firea se-iscă vie !
...din mistice tăceri plodesc Arheii :
Cuvântul este Carul cel de Zeu
prin care vin – spre toţi plebeii
(...numai să fie-n veghe : sfinţenia-i ca răgetul de
Leu...!)...
iar a pricepe Fulgerate Scrisuri
trebuie să vină-ajutorinţă de la Visuri :
Doi Paji : un Gând
şi-un Vis – păşesc spre Rege
abia la poala Tronului vor înţelege...
...Scripcar Bătrân – la Crist te uită-ntr-una
căci dintr-acolo vin
şi Soarele – şi Luna...
***
DEFINIREA POETULUI
Poetul – jivină
nestatornică în glas
(...de-aceea-i – El – statornic în...impas!) :
de la-Adoraţie – la Blasfemie
distanţa-i de la Supărări – la Bucurie
de la Copac şi pân' la Flori :
şi de la vara – cu arşi nori
pân' la-efemerele
ninsori...
...Hristos mă lasă – eu Îl las...
...mai face – fiecare - -un pas
(...unul spre altul – se-nţelege :
altfel – cum – oare – Duh s-ar drege ?)
...şi ne-ntâlnim – iar – la taifas
de nici nu ştii când fuge-un ceas !
...ba – chiar nu ştii când trecu noapte
când voi eraţi : Răni
- lângă Şoapte !
...Fraţii Sublimi nu pot – cu-adevărat
să se mânìe : ei s-au împăcat
'nainte de a se certa !
...păi ăsta-i suflet de Poet-sadea...!
(...tu să nu spui la nimenea...!)
...Poet -
Hristos : acelaşi Duh – aceeaşi Fire :
cum să te cerţi –
Poet – cu-al Muzei Mire ?
***
NU MAI ŞTIU CE-AM
RĂTĂCIT
nu mai ştiu ce-am rătăcit
ştiu atât : că m-am răcit
şi că-n juru-mi au venit
spiriduşi şi vrăjitoare
lebede şi mii cocoare
inorogi – magi şi mioare...
...acoperit de petale :
Sclav al Florilor Banale...
al Oglinzilor Ovale...
...dar – iată c-am înviat :
sunet de Nai m-a căutat
m-a aflat colò - sub hat
şi m-au liberat din lut
mii lumine...bucium mut...
...Munţi vuiesc – păduri trosnesc
Maluri de Mări mă doresc...
într-un Brad e o Măiastră
şi-i gătită ca în glastră
cu rubin în cioc de pin
cu olmaz – suflet deplin...
o Măiastră a venit
cu care am slovenit
cântece de negrăit :
vă miraţi că e Măiastră?
asta-i meseria
noastră :
punem Minuni în
Fereastră !
***
MICA DEFECŢIUNE
Mătăsuri curg – pe
Stâncile Măririi
Valea Luminii îşi
aşteaptă Mirii
Sfera e Sus – în
Piscul Împlinirii
iar Împăraţi
şi-Mpărătese au jertfit Uimirii..
rostogolindu-se din
Ciumăfăi şi Spini
vin Zeii Zării –
de-ndurare plini
şi Timpul şi-a fost
pus – pe cap – Coroană
s-oprească
Telegarii Trecerii – din goană...
e-atât de cald – pe
Munţi rarefiaţi
e-atât de bine :
Dùşmani devin Fraţi
...dar din atâtea –
a' Plebei Prăbuşiri
se-nalţă Pulberi
Aurite – ZBIRI...
...tot ce-i Frumos – se scurge - -acum – în
jos
s-aducă Beznei -
Triumfal Prinos...
***
STIH APOTROPAIC
desferecă ferecatul
să nu vină Necuratul
apele să tulbure
izvoare să cumpere
munţii să-i scufunde
în sipete-afunde
păduri vestejească
păsări s-amuţească
suflete s-acrească...
şi desferecă şi Neamul :
de lumine fie-i hramul
Sfânt se lase pe tot Ramul...
atunci se vor pogorî
îngeri - şi s-or îngrozi
de tăcerile din vale
unde răii pun la cale...
vor întruchipa Poeţi
cu Cartea în sân – citeţi
Meşteri Scripcari vor cânta
de şi Crist va lăcrima...
lumea se va preschimba :
răii – proşti vor rămânea
iar cei buni s-or luminà
şi – iarăşi – s-or aripà...
...cum zice-n Povestea mea...
...du-te – Necurate
nu-s a' tale toate ... :
...mai veghează-n zloate!
***
SĂ-ŢI FIE MILĂ –
DECI SĂ UMILEŞTI !
să-ţi fie milă – deci să umileşti !
mai bine-ai chema umăr lângă umăr
şi – iar – mii de-umeri – fără număr :
ai pune stavilă în faţa demoniei - PEŞTI
!
să lupţi cu Răul şi să-l biruieşti :
repui pe ceruri Soarele şi Luna !
să te împotriveşti – senin – într-una
la tot ce-i strâmb – iar Cântul să-l iubeşti...
nu fă pomeni – ci-agoniseşte-ţi fraţi :
cu ei mănânci şi dormi – şi – toţi – luptaţi !
dumnezeiesc e să
fii camarad :
împărtăşeşti
tranşee – liberând Iubire...
...să nu fii singur
şi să nu fii trist :
atunci când vei
muri – ştii că renaşti Artist !
***
NE-POVESTE
a fost odată o prinţesă – dar că-i prinţesă nu ştia
au fost - odată –
şi popoare – dar că-s popoare nu se-afla
a fost şi-un dumnezeu la mijloc – sfinţenia-şi bagateliza
au fost şi Munţi -
a fost şi Mare – dar – iarăşi : nimeni nu-i vedea...
...un singur om s-a fost trezit – căzând – din pat – în
Rugăciune...
un singur om – cu viaţă-n ochi – a creat toată-această
lume :
...prinţesa s-a ştiut prinţesă – iscată – magic – din
porunci
şi toţi supuşi-au adorat-o – fie bărbaţi - femei ori prunci...
...popoare-au tresărit în spaţii – şi-au început să se
ucidă
când diferenţa „alb” şi „negru” i-a fost muşcat –
ca o
aspidă...
...iar Dumnezeu făcea-exerciţii şi fulgera din te miri ce
când vedea oameni că se mişcă – în Cuşca dintre „a”
şi „b”
!
...doar Munţi-Păstorii – Mări Matrozii – rămas-au la
cherem uman
de parcă nu ne-ar
fi Părinţii – în orice lumi-teren viran...
...nu e poveste : -aşa se-ntâmplă – când feţi trezim spre
uragan...
***
VINI MISTICE
cine vede Lup – se vede că turbează
de frică – ori de Soarele de-Amiază...
mai bine căutaţi Urs – ca bine să vă meargă
să păstraţi bunul-simţ – şi mintea voastră – -ntreagă...
...dar – poate – nu-animalele-s de vină
ci Duhul nostru – cari spre-Amurg se-nclină...
***
ALEGERI GRELE...
aleargă Soare să te prindă – şi umbre grămădeşte :
să uiţi de Iasomii – de Crini – de tufele agreste...
...aşteaptă Luna – cea cu
parfumuri - cu miile de mii
în jocul Lunii : Crin e Crist – şi Mume-s Iasomii!
...de n-ar fi nebunìi solare – şi Crima ar dormi
în arşiţă nu-ţi vine să mai paşti herghelii...
...Luna ţi-ascunde multe – dar Râurile-s line
Fântânile-ţi vorbesc de Taine şi
Mistice Cadâne
iară Izvoarele te saltă până la Silfi şi-Ondine...
...nu te grăbi – nu mulţumi – fiinţă visătoare
ci cântăreşte-ţi : Vecia-Vis - Clipa
Făptuitoare... :
e greu de-ales : Lumine - şi Răcoare...
Luna cu Fantezii... – ...cu Eroisme
: Soare...
***
NUNTA DIN MUNTE
frăţii de brazi păzesc agheasma izvoarelor din Munte
unde vin Zânele Pădurii – miresmele să-asculte
şi mii de stele – mii de păsări – cu îngeri însoţite
sosesc – pe seară - -n Toiul Nunţii – cu fâlfâiri grăbite
Bătrânul Muntelui – Trezitul – pe Tronu-i se înalţă
şi cu Toiagul lui de Aur – pe Ucenici învaţă :
Toiagul Moşului se-aprinde – pe aer scrie semne...
Păstorii-Ucenici veghează : da - cântă Sfinte Lemne !
...”dar unde-s Mirii ? – cine-s Mirii ?”
se-ntreabă Corb-de-Veacuri
la întrebarea lui pripită se-aşează Ceruri-Bracuri
şi lasă-n mijloc Drum de Raiuri – Drum fără de suspinuri
pe care calcă Făt-Frumosul şi Sânziana - -n plinuri...
...de-altfel – în Nunta de-astă-vară – de cari vorbim
într-una
Mirii-erau veşnici – precum Vremea : -erau Soarele şi
Luna...
***
POPAS ÎN BUCOVINA
se-aprind plopi tineri – în dumbravă
Zimbri Strămoşi – adânc boncăluiesc
amurgul vestejì grămezi de-otavă...
n-am ochiul proaspăt – Timpul să-l privesc...
cu Moşii-Zimbri – împieptaţi – eu mă pogoru
pân' la Voievozi
şi Acvile Regale
şi simt Mândria-acelor vremi (...ascunse-azi – în Mii –
Norii de Jale...) :
o altă Inimă îmi bate-acum – când dau Trecutului Onoru' !
...greu să trăieşti în două lumi deodată :
ceea ce - astăzi – ochiului se-arată
nu merită nici Clopote de Sărbătoare
şi nici Salut al Străjii de Hotare...
...din când în
când - din neguri – încă mai apare
DACUL REGAL –
RĂZBOINICUL : pereche – pe-acest Pământ
Pierdut – El nu mai are...!
***
SE RIDICAU –
PE-ATUNCI – VOIEVOZII LA HOTARE
se ridicau – pe-atunci – Voievozii la Hotare
Glia Dacilor Sfinţi :
O PALMĂ nu dispare !
Moşii-Ndârjiţi
– Nepoţii Blânzi – ţineau la Moştenire
iubeau Pământ şi Neam Nemuritor – aflate-n Strălucire :
Părinţii-Moşii – copiii-şi învăţau – în Satul de-altădată
că Glia Sfântă nu-i făcută – în Lumini de Zei – spre-a fi
– duşmăneşte - muşcată...!
Bătrânii Înţelepţi vegheau la astă-nvăţătură
care trecea – din Gură-n Suflet – şi înapoi în Gură
spre-a fi vestită spuzei plozilor blonzìi – din
bătătură...
...această Evanghelie a ars : cu Ea – şi Plozi-s Zgură...
...azi - cine să-i
înveţe ? – un POPOR-MAHALA ?
îi pasă doar de blide – nicicum de Soarta sa...
plebèi nemerniciţi
- şi-au pierdut Dumnezeul... –
...le-a dispărut şi Stea !
...nu merităm noi Moştenirea Sfântă :
s-o-ascundem – deci - sub Valul Greu al Mării
să o rugăm pe Muma Mare : „te implorăm - păstrează
Neamul-Duh al Ţării...!” :
...numai Ea – Muma – cu grijă – Sfânt Moştenirea
o-nmormântă...
...veni-va – poate – Zi de Înviere – şi-acestui Neam
renaşte-va-i – iar – SFÂNTA VRERE :
atunci – din Valuri – ieşi-vor Zână - Făt-Frumos – şi –
amândoi - vor cere
ca Neamul renăscut
– dezgroape-şi – iar – Voievozi Cărunţi :
Raze de Soare vor
avea – drept Săbii – iar Munţii-or împlini – în Taină – Sfinte Nunţi...
...şi-astfel –
acest Neam al POVEŞTILOR DE FIRE
Lumii Întregi va fi
re-adus – spre SFÂNTĂ MÂNTUIRE !
***
NU BATJOCORIŢI
BĂTRÂNII
„n-asculta de Moşi – că Moşii – toţi sunt
nişte proşti !
scuipă-i – crapă-i : nu vezi, frate ? – tac – ca nişte cloşti !
...noi avem o altă lume – de la-americani
ăi de-uciseră piei roşii : le-au furat curcani
(...hoţii de curcani serbează – pentru acea Crimă
Ziua de Recunoştinţă...mi-e silă şi-n Rimă...) :
ne-au adus – în bătătură – gumi de mestecat
şi bazele militare ( ...doar suntem poporul cel mai...
ocupat !)
...şi picioarele pe masă – obicei stilat !
...şi pizza – şi cim-Pan-Zeii... - ...Creieri la Uscat !”
...de la cine – tinerèle – iei învăţătură ?
de la-analfabeţi cu bombe... –
...şi cu-„O.K.”-u-n gură ?
...mică bestie cretină – africană la frizură
cum veţi înnoda voi Timpul ? – altfel veţi cădea
între ce a fost în lume – şi ce s-a afla !
nu batjocoriţi bătrânii – Singuri Croitori
care cos ce-i azi
în lume – de ce-a fi în Zori !
numai peste-o
punte-ntreagă vei putea păşi
vei ghici - -n
Amurg de Lume – Noii Zori de Zi !
...unde sunt Învăţătorii ? – i-aţi sfărmat cu compresoare...
...deocamdată - păstraţi
Moşii - A FI de vreţi – în lumea
asta – SFÂNT POPOR – printre
popoare...
***
RĂSTIGNIT : DECI –
GĂTIT PENTRU COSMICA ÎMBRĂŢIŞARE !
...agheasmă-n cer – să împarţi Armonia :
din Rimă
– Cântec
– din Demenţă Sfântă
iscat-a Crist
Minunea : SUBLIM SIMFONIA !
şi suflete pe dos întoarce – le frământă
iscând din ele Îngeri şi Cuvinte...
...Zei Înţelepţi ştiu să-nvingă morminte !
*
Focul focureşte numai pentru sine
îmi tai şi-mi lipesc – cu tărie - -alte vine
să treacă prin ele şi trăsnet şi fulger
să prind – de-o aripă – şi câte un înger...
nămol – bălegar – daţi – toate – de-o parte
în mojare pisaţi nerăgazuri şi gânduri deşarte
vreau Floare de
Crin – pe deasupra de silă
vreau Stea –
şi vreau Magi – şi vreau Iesle Umilă...
desferec - spre Soare – tot zări după Zare
Oceanul – Corăbii – Matrozii – abia-acum au cătare
Vânt de Lumină –
sodomul de Flori năpusteşte
da – Oarba Lumii
a-nceput de zăreşte...!
...toate strunele Scripcii am dat la schimbare :
RĂSTIGNIT : DECI –
GĂTIT PENTRU COSMICA ÎMBRĂŢIŞARE !
...FĂRĂ SFÂRŞIT...
***
…O LUME – UN PORT…
I-ADEVĂR ŞI
PRINCIPII
…o Lume – un
Port ! – …ai învăţat – oare – să te sfinţeşti
în Frumuseţea
Minunilor-Veşti ?
(…băgaşi de seamă - că au şi intrat – aievea – cu
trup şi suflet – în Temple-Poveşti
cele mai Adevărate-Epopei
– depre TEI ? – vino
din Agheasma lor să iei - în
Agheasma lor să
Arzi – şi să
Vrei !)
…dacă DA – te
alduiesc MATROZ – Cavaler Mistic
al Creaţiei şi al
Oceanului Cristic !
…dacă NU – mai
aşteaptă – cu-mpădurită răbdare - pe Valuri
până vei învăţa :
orice Sfânt – nebun – senin şi blând – a trebuit să transforme – întâi – în Rugăciune – Maluri :
pentru a pătrunde - cu Fiinţa-i – în Luminate Văzduhuri
preschimbând – astfel – Ţărmul – în PORT – adică în PATRIE-NALTĂ
DE DUHURI…
…nu cârti – pentru că Fiinţarea ta există doar în Patrie
există doar întru Sfânt – Cel Curat de Pământ…
mai bine supune-te propriului magic Gând – afară de Cer
şi Pământ
şi rosteşte – cu Fierbinte Credinţă : « voi
fi Matroz – Mistic Cavaler
pentru a-mi vedea Adevărata-mi Fiinţă – aceea din
Enigmaticul Cer ! »
…să fii Loaial –
să fii Senin - Curajos şi Curat –
luminat oricând - gata de a muri
şi-a-nvia întru tine – Cel Adevărat :
ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ
FII MATROZ - FRATE BUN LUI HRISTOS-ÎMPĂRAT !
***
II-ARIPI-GLOD-DEMIURGIE
etrave spintecând Claia de Valuri
etrave-amuşinând toate-Aşchiile de Maluri
Matrozii Dimineţii – arşi de Foc
cu voi răzbi-vor în oricare lume - -n orice loc…
căci nu putem muri decât călăuziţi
şi Călăuză este tot ce auziţi :
sunt Armonii încrâncenate de dezamăgire
dar tot nădăjduind răzbirea-n altă Fire
ce este-Naltă-Armonizare – între Energii
se va sui-n Lumină – ca în Munţii Vii –
iar ce-i caricatură – Vampir de-Armonie
va fi uitat Băltirii – scurgându-se-n Istorie – …ere… –
adică - FIIND FĂR' SĂ FIE… !
nu se sfârşeşte Viaţa
cu « prezenta » lume :
nu vă-nălţaţi – nu
coborâţi – ci aveţi un Alt Nume
care înseamnă ARIPI
– sau înseamnă GLOD
după cum aţi ştiut
– ori aţi uitat – că Lumea-i doar un Pod…de Norod !
…ce-a fost – va
fi-n vecie – dar ALTFÈL
căci « Infinit » - tradus în Trandafiri –
se scrie : « DEMIURGIE »
- « ZEL »… !
***
III-CALEA
VIEŢII-FĂRĂ-DE-SFÂRŞIT
voi nu veţi părăsi Planeta Spirituală
ci-o veţi târî – prin Munţi şi Mările Fiinţei – ca pe-o ŞCOALĂ !
v-a învăţat o Lecţie – urmează – fără-ntârziere –
alta :
vă veţi ciopli – din Astru-n Astru – tot cu CIOCANUL-DALTA !
sunteţi Sculpturile-unui Demiurg – poate Nebun
ori – poate – dornic
de Desăvârşire :
de Adevăr tu vei avea – de-a pururi – Ştire
doar când – din Fiu
– vei deveni STRĂBUN !
…căci – da – mereu
- voi vă veţi naşte Bătrâneţii…
Renaşterea-i
condiţia Minunii :
veţi aştepta să
înflorească Prunii
şi-n Florile de
Prun – VOI veţi fi FEŢI FRUMUSEŢII...!
…e-o Cale - Calea Vieţii-Fără-De-Sfârşit
decât în Dumnezeu –
Cel Singur FERICIT !
IV-ZESTREA DE
LUMINĂ : STADIUL VULCAN
Desăvârşire – Calea-a infinitei Vieţi –
întru-Armonie :
căutaţi – în Bezne – fără-ncetare – Noua Ciocârlie
căutaţi nuntaşii – ce se strâng – în Munţi - Alai
când Soarele şi Luna – Mirii Veşnici – vor fi prinzând şi
Grai…
nu-uitaţi Principiile
Două – şi vă-nchinaţi Luminii Lui Hristos
căci El e Candela
Unirii - cu care răzbeşti Sus – când ai fost Jos…
…şi Axa Mântuirii
se împlineşte-n Tine – oame :
Ubicuu Zeu –
Închinătorul Hămesit al RAZEI :
UNICA-ADEVĂRATA FOAME…
…« acolo » şi « aici » - este totuna : nu TU contezi – Bătrâne Os
ci ZESTREA DE
LUMINĂ : Munţilor-Punţi - făr' contenire – o-nchini Prinos…
…gata cu Graba – Zadarnica-Alergare :
în Munţi trebuie –
Sublimă Zăbavă : SLUJIREA LUMINII - Meditare şi Sfântă-Nchinare… :
Dezvăluire-a
Dimineţii : adică-a tot ce n-ai fost înţeles – DAR CÂT DE CRUNT - CÂT DE JALNIC TE DOARE !
…ai fost ajuns la
Stadiul Lui VÙLCAN : dacă eşti RĂU –
fi-vei – în veci : PROST (…făr' – măcar - de-alinare…) !
***
V-GLORIA FINALULUI
…nu-l mângâia – lânced şi
condescendent – pe
creştet – cu o
singură
Mână - pe
« Puiul
Finalului » - în speranţa că
Pigmeele tale
Afecte (zarzavaturi
de mult storcite şi
încă mai de mult
înnegrite…) - îl vor
maturiza
cândva…
ia-l – bărbăteşte – între
ambele
Palme - şi
freacă-l
vânjos - El înde
El (…ca pe cele
Două Lemne Sfinte -
ale
FOCULUI
INDIAN : Viaţă-
Moarte – Moarte-
Viaţă…la
infinit !) – până ce
vijelios - precum
Vulcanii - s-aprinde ! – …erupe
acoperă universul
întreg - cu
Lava Înţelepciunii
şi
Faptei
Matrozilor : aceasta este Forma
Deplină
Desăvârşită – a
Gloriei Finalului
Ineluctabil !
***
Adrian
Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu