Pr. Alexandru Stanciulescu-Barda
ADUNAREA CELOR ASEMENEA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Asa cum în
mari, în lacuri sau în râuri fiecare particula de apa se afla în combinatie cu
alte particule si este înconjurata de acelea; asa cum în aer fiecare particula
de aer este înconjurata de altele si se combina cu acelea, si noi, fiii
pamântului, suntem înconjurati din toate partile de Dumnezeu, iar cei mai
curati dintre noi, sau pe cale de a se curati, sunt în unire cu El, aflându-se
pretutindeni în El. Noi toti, pamântenii, suntem întocmai ca apa, ca aerul, ca
un arbore ramuros, alcatuind un întreg, uneori însa dezmembrat, din pricina
invidiei diavolului, a egoismului, enervarii, dusmaniei, dihoniei, trufiei,
ereziilor si dezbinarilor, pizmei, avaritiei, izolationismului, rautatii,
vrajitoriei si atâtor altor patimi. Pe de alta parte, diavolul si îngerii lui
stau toti laolalta, asemenea unei ape tulburi, statute, otravite, sau ca aerul
încins, asfixiant, ucigator. Ei ne stau jur-împrejur, se caznesc sa ne patrunda
în suflet, atunci când acesta nu-si poarta de grija si se lasa prada patimilor,
ca sa-l întunece, sa-l tulbure, sa-l pârjoleasca, sa-l chinuie în tot chipul.
Întocmai ca atunci când, iesind uneori la aer curat, placut mirositor, nimeriti
dintr-o data lânga o groapa de gunoi sau de scârna, de unde exala cele mai
neplacute miasme si va grabiti sa treceti cât mai repede de locul acela, ca sa
respirati din nou aer într-un spatiu neviciat. Asa se întâmpla cu duhoarea
diavoleasca. Însusi Domnul numeste vazduhul si apa întunecatelor ostiri
diavolesti atunci când vorbeste despre asaltul stihiilor asupra sufletului
omului: „A cazut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile si au batut
în casa aceea, dar ea n-a cazut, fiindca era întemeiata pe stânca” (Matei 7,
25).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 84-85.
CITITUL
Sfantul Teofan Zavoratul
Daca iubesti
citirea, nu căuta cele meșteșugite și care ațâță închipuirea, altminteri va
lovi inima ta dracul părerii de sine, ci precum albina înteleapta aduna mierea
din flori, asa si tu sa dobândesti doctorie pentru sufletul tau din citirea
cartilor.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 95.
Rugaciune catre
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu
O,
Preasfanta Stapana, Fecioara, de Dumnezeu Nascatoare, mantuieste si ocroteste
pe fiii mei (numele), pe toti pruncii, pruncele, tinerii, pe cei botezati si pe
cei fara de nume si pe cei ce se afla in pantecele mamei lor. Ocroteste-i pe ei
cu acoperamantul tau de Maica, pazeste-i pe ei intru frica de Dumnezeu si intru
ascultarea de parinti si roaga-te Domnului nostru si Fiului tau sa le daruiasca
lor ceea ce le este de folos pentru mantuirea lor. Ii incredintam pe ei
purtarii tale de grija, Maica, ca tu esti Acoperamant dumnezeiesc al robilor
tai. Amin.
FRUNZELE COPACILOR
Sfantul Ioan din Kronstadt
Ale cui sunt
frunzele copacilor? Ale lui Dumnezeu. Ale cui sunt gândurile bune care îti vin
în minte? Ale lui Dumnezeu. Cine a dat copacilor, pomilor, însusirea de a se
forma si creste în ei o parte lemnoasa, de a se forma si dezvolta în ei frunze,
flori si roade? Dumnezeu le-a dat-o. Cine te-a înzestrat cu darul gândirii si
al vorbirii? Dumnezeu. Folosesc oare arborii si pomii însusirile pe care le au
de la Dumnezeu spre dauna lor? Nu. Foloseste oare omul însusirile si puterile
ce i-au fost date de Dumnezeu spre dauna lui? Da, foloseste. Abuzeaza de minte,
cea data de la Dumnezeu pentru cunoasterea lui Dumnezeu si a adevarurilor Sale,
abuzeaza de inima, creata de Dumnezeu pentru a iubi pe Dumnezeu si pe
aproapele, pentru a simti comunicarea cu Dumnezeu; abuzeaza, în sfârsit, de
liberul arbitru, care i-a fost dat omului pentru continua sa desavârsire si
pentru a cultiva virtutile.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 80-81
RUGĂCIUNI PENTRU COPII
Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare
de Dumnezeu
O,
Preasfanta Stapana, Fecioara, de Dumnezeu Nascatoare, mantuieste si ocroteste
pe fiii mei (numele), pe toti pruncii, pruncele, tinerii, pe cei botezati si pe
cei fara de nume si pe cei ce se afla in pantecele mamei lor. Ocroteste-i pe ei
cu acoperamantul tau de Maica, pazeste-i pe ei intru frica de Dumnezeu si intru
ascultarea de parinti si roaga-te Domnului nostru si Fiului tau sa le daruiasca
lor ceea ce le este de folos pentru mantuirea lor. Ii incredintam pe ei
purtarii tale de grija, Maica, ca tu esti Acoperamant dumnezeiesc al robilor
tai. Amin.
Rugaciunea parintilor pentru
binecuvantarea copiilor
Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
binecuvanteaza, sfinteste, ocroteste pe acest copil al meu cu puterea facatoare
de viata a Crucii Tale. Amin.
Rugaciune pentru copii
Dumnezeule, Parinte Ceresc Multindurat,
miluieste pe copiii nostri (numele) pentru care Te rugam cu smerenie si pe care
ii lasam intr-adins ocrotirii Tale. Asaza intru ei credinta tare, invata-i pe
ei cucernicia inaintea Ta si invredniceste-i pe ei sa Te iubeasca cu putere pe
Tine, Ziditorul si Mantuitorul nostru. Indreapta-i pe ei, Doamne, pe calea
adevarului si a binelui, ca sa savarseasca toate spre slava numelui Tau.
Invata-i pe ei evlavia si viata cea virtuoasa, ca sa fie buni crestini si
folositori oamenilor. Da-le lor sanatate sufleteasca si trupeasca si spor in
lucrarile lor. Izbaveste-i pe ei de vicleniile diavolului celui intunecat, de
multimea smintelilor, de patimile cele scarnave, de toate necuratiile si de
oamenii cei fara de randuiala. Pentru numele cel sfant al Fiului Tau, Domnul
nostru Iisus Hristos, cu rugaciunile Preacinstitei Sale Maici si ale tuturor
sfintilor, indruma-i pe ei catre limanul linistit al vesnicei Tale imparatii,
ca ei impreuna cu toti dreptii pururea sa-Ti multumeasca Tie, impreuna cu Fiul
Tau cel Unul-Nascut si cu Duhul Sfant, Domnul de Viata facatorul. Amin.
Rugaciune mai inainte de a incepe
sa-i invatam pe copii
Doamne
Dumnezeule si Ziditorule al nostru, al Carui Chip suntem noi, oamenii, pe care
ne-ai infrumusetat si ne-ai ales si pe care ne-ai invatat Legea Ta cea
mantuitoare; Cel ce ai descoperit tainele Tale pruncilor, lui Solomon si
tuturor celor care Te cauta pe Tine, Datatorule – deschide inima, mintea si
gura robilor tai acestia, ca sa se intelepteasca prin puterea legii Tale si sa
cunoasca invatatura care le este lor de folos pentru slava sfantului Tau nume,
pentru folosul si zidirea Sfintei Tale Biserici, pentru intelegerea binelui si
savarsirea voii Tale. Izbaveste-i pe ei de toate rautatile vrajmasilor, ocroteste-i
pe ei in credinta cea crestina si in curatie, in toata vremea vietii lor – ca
sa se intareasca cu intelepciunea si sa implineasca poruncile Tale, si astfel
inteleptiti sa preaslaveasca preasfant numele Tau si sa se faca mostenitori ai
imparatiei Tale, caci Tu esti Dumnezeu intru tot milostiv si intru tot bun, si
Tie se cuvin toata slava, cinstea si inchinaciunea, Tatalui si Fiului si
Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii veci-lor. Amin.
Alte rugaciuni folositoare ale
parintilor pentru copii
I
Doamne,
Dumnezeule! Fiii pe care ii am sunt un dar al bunatatii Tale. Tu ai facut a se
naste in mine simtamantul care ii face scumpi inimii mele, simtamantul
dragostei parintesti. Tie Iti inchin copiii mei, Doamne! Binevoieste a le fi
lor Parinte, caci eu sunt un neputincios muritor si fara de ajutorul Tau nu pot
face nimic. Tu, Cel ce dai hrana pasarilor cerului, Cel ce pazesti floarea ce
rasare in mijlocul stancilor, Parinte a toata lumea, binevoieste a ingriji si
de copiii mei, ca sa poata fi fericiti si in viata aceasta, si in cea viitoare.
Ajuta-mi sa cultiv in ei bunatatea si printr-o buna crestere sa ii fac
folositori semenilor. Da-le lor, Doamne, intelepciune, ca sa cunoasca si sa
voiasca binele. Da-le lor comorile cele ceresti ale virtutii, ca acestea sunt
bogatii nepieritoare. Nu cer pentru ei, Dumnezeul meu, bogatii pamantesti care
sunt supuse stricaciunii, ci Te rog sa le dai trupuri sanatoase si iubitoare de
osteneala, ca sa poata birui relele vietii. Pazeste inimile lor de orice alunecare
pacatoasa si apara nevinovatia lor. Randuieste, Preabunule Stapane, ca ei sa
ajunga prin harul Tau fii credinciosi ai Sfintei noastre Biserici si sa
binecuvanteze numele Tau in veci.
Doamne, Dumnezeule, iarta-ma ca nu stiu sa
cresc cum se cuvine acesti copii pe care mi i-ai daruit! Iarta-ma, Dumnezeule,
iarta-ma! In loc sa invete de la mine numai cele bune, copiii invata si cele
rele si fara sa vreau devin prilej de sminteala pentru ei. Degeaba ii sfatuiesc
sa faca binele si sa tina poruncile, daca ei vad ca eu nu le pazesc. Degeaba ii
indemn cu vorbele, daca faptele mele nu sunt pe masura. O, cat sunt de vinovat
in fata Ta si a lor! In loc sa Te marturisesc prin faptele mele, am facut
impotriva. Greu cu adevarat este pentru mine, pacatosul, sa cresc copiii cum
trebuie. Cum va creste un copil care nu a vazut in parintii sai pilda de fapte
bune? Iarta-ma, Doamne, iarta-ma! Iarta-i si pe parintii, pe mosii si stramosii
mei, pentru toate pacatele pe care le-au savarsit, fiind prin ele pietre de
poticnire pentru urmasii lor. Indrepteaza-ma pe mine, pacatosul, Doamne, sa duc
o viata curata, ca sa-mi pot indrepta copiii pe calea poruncilor Tale. Sa vina
pacea Ta peste casa noastra, sa vina peste noi mila Ta, ca sa sporim in fapte
bune si in tot ce e bineplacut Tie. Ca sa petrecem cealalta vreme a vietii
noastre in pocainta si sa dobandim in aceasta viata darul Tau, iar in cealalta,
bucuria cea vesnica. Pentru rugaciunile Preabinecuvantatei Nascatoarei de
Dumnezeu si ale tuturor Sfinti-lor Tai. Amin.
II
Doamne,
Dumnezeul nostru, Cela ce cu intelepciunea Ta ai zidit pe om si ai suflat in
fata lui suflarea de viata si, binecuvantandu-l, ai zis: Cresteti si va
inmultiti si umpleti pamantul, iar la Cana Galileei, prin Unul-Nascut Fiul Tau,
ai binecuvantat nunta si deci nasterea de fii, cu multa umilinta rog marea Ta
bunatate ca neincetat sa reversi harul Tau si sa Te milostivesti asupra
copiilor mei, pe care Tu ai binevoit sa mi-i daruiesti. Umple-i pe ei de
intelepciune si pricepere. Indreapta pasii lor pe caile omeniei, ale dreptatii,
ale dragostei de oameni si ale bunei-cuviinte. Ajuta-mi a cultiva in ei
bunatatea si a-i face folositori lorusi si obstii in mijlocul careia traiesc.
Da-le lor comorile ceresti ale virtutii, care nu pier niciodata.
Nu cer
pentru ei, Doamne, bogatii pamantesti, ci Te rog: da-le un trup sanatos si
iubitor de osteneala, precum si suflet luminat si ravnitor spre tot binele, ca
sa ajunga buni fii ai Sfintei noastre Biserici si vrednici cetateni ai Patriei,
ca de-a pururi sa binecuvanteze numele Tau. Amin!
III
Atotputernice
Stapane, Ziditorul si Parintele nostru cel Ceresc, care din bunatatea si prin
binecuvantarea Ta mi-ai daruit copii: Insuti primeste multumita si lauda inimii
mele pentru acest dar; si ma invredniceste de harul si ajutorul Tau, ca sa-mi
pot indruma copiii pe caile credintei, ale evlaviei si dragostei Tale, ca odata
cu varsta sa creasca si in har si intelepciune, si sa se invredniceasca de
mostenirea vietii vesnice. Amin.
IV
Dumnezeule,
Care esti intelepciunea si bunatatea nesfarsita, trimite-L pe Duhul adevarului
asu-pra copilului/copiilor nostru/nostri ca sa ii (le) lumineze mintea si inima
cu lumina Sa. Te rugam ca invatatura sa nu-l (-i) indeparteze de Tine, ci sa
fie mereu pentru el (ei) o cautare a adevarului si o dobandire a cunostintelor
necesare spre a-si implini rolul in societate, pentru a-si castiga cinstit
existenta si pentru a-si ajuta mai bine semenii. Amin.
V
[Pentru fiul plecat departe]
Doamne, fiul
nostru se afla departe de noi. Ne gandim deseori la el; fara el casa pare
pustie, lipsa lui ne face sa suferim. Dar Tu il iubesti fara margini si esti
aproape de el. Indeparteaza de la el orice primejdie trupeasca si sufleteasca,
fereste-l de tovarasiile cele rele. Da-ne sa-l putem revedea printre noi cat
mai curand. Amin.
VI
[Pentru copilul bolnav]
Doamne
Iisuse, in timpul vietii Tale pamantesti Ti-ai aratat iubirea, ai fost miscat
in fata suferinte-lor si de multe ori ai vindecat pe cei bolnavi, revarsand
bucuria asupra familiilor lor. Copilul nostru e bolnav: noi incercam sa-l
ajutam cu tot ceea ce e omeneste cu putinta. Dar ne simtim neputinciosi: viata
nu e in mainile noastre. Iti oferim suferintele noastre si ale lui si le unim
cu suferintele patimirii Tale. Fa ca aceasta boala sa ne ajute sa intelegem mai
bine sensul vietii si daruieste fiului nostru sanatatea, ca impreuna sa-Ti
putem multumi si sa Te putem slavi intotdeauna. Faca-se voia Ta! Amin.
VII
Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, lumineaza mintile copiilor nostri cu harul
Tau cel datator de viata. Tu, Care dai celor intelepti intelepciunea si celor
priceputi priceperea, trimite peste ei Duhul Tau cel Sfant, datatorul
intelepciunii, al cunostintei si al intelegerii. Tu i-ai luminat pe alesii Tai
in toata vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascali ai lumii si Ierarhi
Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si Ioan Gura de Aur, si s-au
aratat vase alese ale sfinteniei, raspandind in lume dreapta credinta. Tu ai
luminat-o pe Sfanta Mare Mucenita Ecaterina si ea a rusinat multimea ritorilor
pagani. Tu, Doamne, lumineaza-i si pe copiii nostri (numele), ca sa invete cele
bineplacute Tie si sa se umple de cunostinta adevarului. Da-le lor stiinta,
pricepere, rabdare si chibzuinta. Sa nu primeasca ei cunostinte pierzatoare de
suflet, nici sa invete ce e urat de Dumnezeu. Fa-i ascultatori fata de dascalii
care ii invata cele bune si sarguinciosi in indeplinirea celor ce li s-au randuit.
Iar la vremea potrivita, Doamne, ajuta-i sa gaseasca locul in care sa
foloseasca cele pe care le-au invatat si sa munceasca spre binele lor si spre
folosul aproapelui. Tu ii osandesti pe cei ce isi ingroapa talantii si ii
binecuvantezi pe cei care ii inmultesc cu pricepere. Randuieste-le Tu, Doamne,
Cel ce randuiesti toate spre mantuire, unde sa munceasca, ce sa munceasca si
cum sa munceasca. Da-le lor, Doamne, spor in toata lucrarea cea buna si ii
intareste in credinta, ca sa Te marturiseasca printr-o vietuire curata pana in
ultima zi a vietii lor. Amin.
(Din: Cand si cum incepem sa-i vorbim
copilului despre Dumnezeu, Editura De Suflet, Bucuresti, 2011)
Beția
În iarna
anului 1994, mi s-a întâmplat ceva neobişnuit. Fiind constructor, m-am deprins
să beau zdravăn. Odată, după salariu, împreună cu toţi prietenii am băut şi am
adormit pe schelă, la locul de muncă. Era frig. Ca prin minune însă nu am
îngheţat şi nu am murit. Am adormit. Deodată am simţit că cineva mă atinge
peste umăr. Deşteptându-mă, am văzut o femeie înaltă, frumoasă, în haine albe,
strălucitoare, purtând o pelerină care îi acoperea capul. Aceasta mi-a spus:
„Du-te repede acasă, căci te aşteaptă soţia, care acum se roagă!”. Era în jurul
orei trei dimineaţa. M-am întrebat de unde putea să vină acea femeie pe
şantier. Când am vrut să o întreb cine este, nu am mai văzut nimic în jurul
meu. Rebegit de frig, m-am întors acasă şi i-am povestit totul soţiei. În acel
timp, soţia mea mergea la biserică şi se ruga Maicii Domnului înaintea icoanei
sale „Potirul nesecat”.
Deşi eram
botezat, nu aveam credinţă, la biserică nu mergeam şi nu voiam să ştiu de
aceasta. După un timp, împreună cu soţia mea am mers pentru prima oară la
Mănăstirea Vâsoţki. Când am văzut icoana Maicii Domnului „Potirul nesecat”, am
recunoscut pe loc acea femeie. Nu mi-a venit să cred ochilor şi de atunci am
înţeles că Maica Domnului e cea care m-a salvat. Am continuat să beau, însă pe
ascuns. Patima s-a agravat. Soţia mea m-a luat iarăşi la mănăstire şi apoi am
început să merg împreună cu ea la biserică, să mă spovedesc şi să mă
împărtăşesc. Am stat la rugăciunile făcute înaintea icoanei Maicii Domnului
„Potirul nesecat”. Cu timpul, am simţit că nu mai am nici o atracţie faţă de
alcool. Astfel că am renunţat să mai beau. Sunt recunoscător nespus Maicii
Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru salvarea mea.
Nikolai,
Serpuhov, aprilie 2002
VALEA SI VÂLCEAUA
Sfântul Ioan din Kronstadt
„Orice vale
și orice vâlcea se va umple și orice munte și deal se va micșora; căile cele
strâmbe se vor face drepte… și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu”
(Luca 3, 5-6). Valea si vâlceaua sunt inimile smerite; muntele și dealul se vor
micșora, adică cei mândri, care au o părere înaltă despre ei înșiși și
disprețuiesc pe cei mici și umili. Așa se întâmplă: Duhul de dreptate și de
milă al Domnului nu va înceta să lucreze în inimi, smerindu-i pe cei mândri în
diferite feluri, prin boală, ruină, umiliri și înălțându-i pe cei smeriți.
Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea
întru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 99-100
CUVANTUL LAUNTRIC
Sfantul Nectarie al Eghinei
Cuvântul
care îi da mintii capacitatea de a rationa este cel ce produce idei si exprima
categoriile care determina lucrurile; mintea concepe notiunile de trandafir si
de violeta si distinge pe una de cealalta, dar ca sa afirme ca trandafirul este
de culoare rosie, iar violeta de un albastru ultramarin, ca sa clasifice
trasaturile acestora, e nevoie sa devina cuget prin intermediul cuvântului care
intra în activitate. În capacitatea de a cuvânta sunt vadite pecetea divina a
sufletului si întelepciunea dumnezeiasca ce a stimulat mintea spre a se pune în
miscare ca sa ajunga sa se cunoasca pe sine si creatia care o înconjoara.
Punând în miscare mintea prin cuvânt, întelepciunea dumnezeiasca i-a dat
acesteia trupul ca un învelis organic si de o desavârsire minunata, care se
arata nu doar în ansamblul elementelor sale constitutive, ci si în organele de
simt − un trup care-l face sa se distinga de toate celelalte fiinte din
univers. Mintea este cea care produce, prin mijlocirea cuvântului si a
perfectiunii trupului, fenomenele vietii spirituale a omului, prin care acesta
se înalta pe culmea cea mai înalta, de unde se pot observa maretia si rangul
sau sublim în ansamblul creatiei lumii.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 69
DIZOLVAREA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Se pot oare
lipsi frunzele de copac, iar copacul sa se lipseasca de pamânt, de aer, de apa
si de caldura? Nici sufletul nu poate exista fara Dumnezeu, fara Fiul Sau, fara
Duhul Sau. Dumnezeu îmi este viata, lumina, putere, apa, hrana. El ma poarta
asa cum o mama îsi poarta în brate pruncul. Si chiar mai mult: ma poarta pe
mine, îmi poarta sufletul si trupul. El este în mine, as zice chiar se
„dizolva” în mine, se face una cu mine.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 81,
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi,
iarasi, ca piatra, fierul, plumbul si orice lucru care este greu, oricât de sus
ar fi ridicat sau aruncat, se întoarce totusi cu grabire spre pamânt, spre
miezul sau, si cade. Din aceasta întâmplare înveti ca asa este si starea celor
împatimiti de lume, care parca se ridica prin povete si înfricosari pentru ca,
izbavindu-se de desertaciune, sa râvneasca Cerul, însa, oricât s-ar însufleti
acestia din propovaduirea Cuvântului lui Dumnezeu, tot nu se pot lepada de
obiceiul si de împatimirea lor. Si chiar daca uneori ei se straduiesc si se
nevoiesc sa se desparta de rau, fiind îndemnati de harul Domnului spre
înaltimi, adica spre iubirea bunatatilor ceresti, se întorc totusi cu grabire
jos, spre împatimire. Caci patima îl trage catre sine si îl ademeneste pe cel
împatimit asa precum un magnet atrage fierul. Aceasta cugetare te povatuieste
sa te feresti de orice patima ca de un foc sau ca de un venin ucigator si cu
toate puterile sa te nevoiesti întru râvnirea si cautarea bunatatilor ceresti,
care au fost dobândite prin moartea lui Hristos. Iar celui ce se straduieste,
Dumnezeu îi ajuta.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 68
Sfat pentru fratele necredincios
Sfântul Cuvios Siluan Athonitul
Mândria nu lasă sufletul să o apuce pe calea
credinței. Necredinciosului îi dau acest sfat: să zică „Doamne, dacă exiști,
luminează-mă și-ți voi sluji din toată inima și din tot sufletul”. Și pentru
acest gând smerit și dispoziție de a sluji lui Dumnezeu, Domnul îl va lumina
negreșit. Dar să nu spună: „Dacă exiști, pedepsește-mă”, căci dacă vine
pedeapsa se poate să nu ai puterea de a mulțumi lui Dumnezeu și să aduci
pocăință. Când Domnul te luminează, atunci sufletul tău simte pe Domnul; simte
că Domnul l-a iertat și îl iubește și cunoști aceasta din experiență, și harul
Duhului Sfânt va da mărturie în sufletul tău de mântuirea ta și atunci vei voi
să strigi tare lumii întregi: „Cât de mult ne iubește Domnul!”. Până când nu
L-a cunoscut pe Domnul, Apostolul Pavel L-a prigonit, dar când L-a cunoscut, a
străbătut lumea întreagă propovăduind pe Hristos.
Cuviosul Siluan Athonitul, Între
iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, p. 86
Hristos este acelaşi.
Ce s-a schimbat?
Părintele Savatie Baștovoi-
Este uimitor
cum oamenii îşi schimbă valorile de la generaţie la generaţie. Toate cuvintele
cheie au fost răstălmăcite. Pace, iubire, curaj. Cuvîntul jertfă a fost scos cu
desăvîrşire din uz, pentru că jertfa nu poate fi răstălmăcită. De aceea e mai
bine nici să nu vorbeşti despre ea. Totul se cîştigă prin “pace”, prin
“toleranţă”. Aşa este. Prin “toleranţa” noastră şi sîngele altora. Sîngele
celor pe care nu-i ştim şi nici nu vrem să-i ştim. Pentru că am devenit fii ai
acestui veac stăpînit de părintele minciunii şi ucigătorul de oameni diavol.
Oamenii mor astăzi ca şi în cărţile de istorie ucişi de tirani, răpuşi de foame
şi de boli.
Numai că
astăzi doar arareori mai auzi un glas care să-i mîngîie în numele lui Hristos.
Creştinii au ajuns să se teamă să ia apărarea cuiva, iar asta ne arată că duhul
fricii şi nu duhul dragostei ne călăuzeşte paşii.
Cu mai puţin
de un secol în urmă în faţa terorii comuniste s-au ridicat 200.000 de clerici
doar în Rusia şi au fost ucişi. Astăzi preoţii şi episcopii stau la masă cu
tiranii şi-i laudă în adunări pentru un talger de linte. Alţii, mai mititei,
mănîncă gunoaiele de sub această masă, dar le vorbesc oamenilor cu versete din
Scriptură.
Hristos a
spus: „Cercetaţi pe cei din temniţă, cercetaţi pe cei bolnavi”. Iar creştinii
de azi nu doar că nu fac asta, ci nici măcar nu suferă să audă de existenţa
întemniţaţilor şi a bolnavilor.
Atunci cînd
cineva trîmbiţează în biserici că oameni demonizaţi ne otrăvesc şi ne
îmbolnăvesc prin medicamente mincinoase, se găsesc creştini, atît dintre cei de
jos, cît şi dintre cei de sus, care să înăbuşe glasurile salvatoare. Atunci
cînd li se spune că oameni străini îi robesc prin cipurile demonice, mulţi se
îndărătnicesc, pentru că se gîndesc doar la pielea lor. În sfîrşit, chiar dacă
li se spune că un tiran bate, torturează şi omoară în numele legii şi asta nu e
drept, ei nu se grăbesc să le ia apărarea celor ce pătimesc, ci tot pe tiran îl
laudă.
Acesta este creştinismul spre care ne
îndreptăm. Dar să nu ne amăgim. Hristos ieri şi azi şi în veac este acelaşi
MUZICA OMENEASCA
Compozitorul Arvo Part
Muzica
noastra va ajunge într-o zi la sfârsit. Trebuie sa traim cu constiinta acestui
fapt. Poate ca va veni o clipa în care nici chiar cel mai mare artist nu va mai
voi sau nu va mai avea ce sa creeze. Si poate ca în acea clipa îsi va pretui si
mai mult creatia, caci va fi trecut dincolo de munca lui.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii
– puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 71.
STROPII DE NOROI
Parintele Arsenie Boca
Dupa
încetarea trupului, poftele, stropii acestia de noroi împroscati din trup pe
suflet, stârnesc în sufletul desfacut de trup o vapaie de pofte, care-l muncesc
cel putin tot atâta cât l-ar chinui setea pâna la moarte, pe unul care ar trece
Sahara si n-ar gasi apa.
Sufletul,
izgonit din trup de moartea acestuia, are sa se chinuiasca în felul fiecarei
patimi, care l-a ros în viata pamânteasca.
Parintele Arsenie Boca, Parintele
Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost,
Cluj-Napoca, 2002, p. 169.
PUSTIIREA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca o
casa în care stapânul nu mai locuieste este murdara si plina de gunoi, praf si
paienjenis; o tarina fara plugar se pustieste, se face neroditoare si
odrasleste ierburi netrebuincioase; o vie sau o livada fara lucrator se pierde;
o corabie fara un bun cârmaci e înecata de furtuna si de valurile marii si asa
mai departe. Întocmai si un suflet omenesc – fara Hristos este ca si o casa
pustiita, plina de putoare, murdarie si paienjenisuri, care au fost întinse de
diavol si de demonii sai, adica de poftele, gândurile si pornirile cele rele;
ca si pamântul cel nelucrat, care odrasleste doar „maracini si spini si
blestemul îi este aproape” (Evrei 6, 8); ca si via sau livada cea parasita,
care nu mai aduce roada si, întrucât nu foloseste la nimic, va fi taiata si
aruncata în foc; ca si corabia ce umbla fara de câ rmaci si, fiind clatinata de
furtuna si de valuri, este pe cale de a se îneca. Caci, pentru sufletul nostru,
Hristos este întocmai ca un stapân pentru o casa, ca un lucrator pentru un
pamânt sau pentru o vie si ca un cârmaci pentru o corabie.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 207
AERISIREA INCAPERII
Sfantul Ioan din Kronstadt
„Cautati mai
întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga
voua” (Matei 6, 33). Cum, în ce chip sa cautam mai întâi Împaratia lui
Dumnezeu? Iata cum. Daca vrei sa-ti aerisesti locuinta sau sa te plimbi la aer
curat, gândeste-te mai întâi daca propria-ti inima este sau nu curata. Multi
dintre noi doresc sa-si aeriseasca încaperea în care traiesc (ceea ce este
excelent) sau sa se plimbe în aer liber, dar nu se gândesc ca le este tot atât
de necesara aerisirea sufletului si a inimii (o aerisire, ca sa zicem asa,
spirituala, a suflarii de viata) si, traind în aer curat, îsi îngaduie gânduri
murdare, impulsuri indecente ale inimii, vorbe spurcate si chiar o spurcaciune
trupeasca.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 257-258
SIMTUL MIROSULUI
Sfantul Nectarie al Eghinei
Sufletul,
prin simtul olfactiv, întelege universul invizibil al mirosurilor si descopera
tezaurul ascuns al miresmelor care se revarsa din abundenta si umplu toate
spatiile din univers; organul simtului olfactiv e nasul, iar sediul, nervul
olfactiv. Cu ajutorul mirosului sufletul clasifica realitatile materiale care
au calitatea de a emana mirosuri placute si neplacute, le accepta pe cele
frumos-mirositoare, iar pe cele urât-mirositoare le respinge. Mirosul, chiar
daca pare a aduce un serviciu însemnat functiei nutritive a omului, nu are doar
aceasta menire. Pe temeiul serviciilor aduse sufletului cu scopul îmbogatirii
cu diferite cunostinte, se poate considera ca simtul olfactiv e un simt mai
degraba pus în slujba spiritului, menit sporirii cunostintelor omului decât un
simt material aflat în slujba trupului. Caracterul spiritual al mirosului este
dovedit de doua lucruri anume: pe de o parte, de folosirea redusa a acestuia în
ceea ce priveste alimentele, pe de alta, de folosirea pe scara larga în vederea
identificarii obiectelor frumos-mirositoare, care ne ofera desfatare; prin
miros se ajunge la desfatare sau la repulsie. Prin urmare, mirosul se leaga de
suflet, pentru ca el e cel ce judeca în privinta calitatii mirosurilor. Prin
intermediul mirosului, omul are parte de placeri care nu au nici o legatura cu
trupul; functia acestuia de a distinge ceea ce e curat de ceea ce e întinat
este o functie care se refera la supravietuire, dar nu într-o mai mica masura
la suflet, pentru ca prin intermediul mirosului acesta învata diferite lucruri.
Rolul mirosului e cel de a informa omul referitor la aspecte exterioare pe care
nu le poate percepe în acelasi fel cu celelalte simturi.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 88-89
ADIEREA - Sfantul Efrem Sirul
Adieri cu
dreapta socotinta îi hranesc pe cei cu dreapta socotinta, una te hraneste din
belsug, alta te desfata, una îti face fata sa straluceasca, alta îti da
veselie.
Cine a mai
gasit desfatare în acest chip, mâncând fara mâini, bând fara gura? având drept
paharnic si bucatar aceste dulci adieri.
Binecuvântat
Cel care în Raiul Sau va da bucurie întristarii noastre!
Sfantul Efrem Sirul, Imnele Raiului,
traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2010, p. 82
LA ANUL NOU
- PARINTELE CLEOPA -
EU DECÂT PE ACEASTA V-O SPUN PENTRU
ANUL NOU!...
Să mulțumim
Preasfintei Treimi și Maicii Domnului, care mijlocește pentru toată lumea, că
ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem
început bun și să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creștinește. Să ne
împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea! Cel mai mare lucru este
să ne înnoim viața, să luăm aminte, cu fiecare an nou, să lăsăm câte un păcat
care ne stăpânește cine știe de când și să punem în locul lui o virtute. La
multi ani binecuvântati cu pace și bucurie sfântă, tuturor!
CARTEA URIASA A NATURII
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Natura
vazuta este o carte uriasa, în care sunt scrise cu litere mari si zugravite în
culori vii adevarurile elementare de care avem neaparata nevoie ca sa ne
îndreptam pe calea mântuirii, toti pot si trebuie sa citeasca aceasta carte.
Fenomenele binefacatoare ale naturii descopera si hranesc simtamântul dragostei
si recunostintei fata de Domnul; fenomenele înfricosatoare insufla simtamântul
fricii si evlaviei fata de El; fenomenele line – simtamântul umilintei si
dispozitia rugatoare a duhului; fenomenele înalte si uimitoare nasc în noi
simtirea neputintei noastre omenesti, iar dupa aceea stârnesc simtamântul
smereniei, pricinuiesc credinta si nadejdea vie în Facatorul universului.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 126
MIREASMA CEA BUNA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Buna
mireasma care vine din caditul tamâierii ne aduce aminte mereu ca sufletele si
trupurile noastre – temple nezidite de mâna omeneasca – trebuie sa reverse
necontenit buna mireasma a harului Duhului Sfânt si a virtutilor: curatia,
sfintenia, blândetea, smerenia, nerautatea, simplitatea, sinceritatea, buna-
vointa, compasiunea, îngaduinta, rabdarea, nefatar- nicia, iubirea de dreptate,
ascultarea, milostivirea.
Sfantul Ioan din Kronstadt,
Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996,
p. 124.
ODAIA LUMII
Parintele Dumitru Staniloae
Am putea
compara lumea cu o camera plina de tot felul de lucruri, iar slava
dumnezeiasca, cu lumina soarelui. Cu cât e mai întunecata camera, cu atât se
vad mai putin lucrurile din ea. Si cu cât napadeste pe geamuri mai multa
lumina, cu atât lucrurile din ea se vad mai clare si mai frumoase.
Ratiunile
lucrurilor din lume, departe de a deveni de prisos dupa vederea descoperita a
lui Dumnezeu, ne vor ajuta sa întelegem fecunditatea Ratiunii divine, vor fi
chiar o exemplificare a ei, asa cum razele soarelui sunt o exemplificare si o
manifestare a luminii Lui. Desigur atunci vom privi direct la Soarele
dreptatii, sau la lumina Lui si numai indirect la ratiunile lucrurilor, pe când
acum nu vedem tâsnirea directa a luminii din soare, ci numai iradierea ei
estompata din lucruri. Cu alte cuvinte, când vom contempla pe Dumnezeu direct,
vom contempla ratiunile lucrurilor în El Însusi, nu în lucruri, ca acum, deci
cu mult mai iluminate, mai adânci, mai explicate.
Parintele Dumitru Staniloae, Ascetica
si mistica ortodoxa, Ed. Deisis, Manastirea Sf. Ioan Botezatorul, Alba Iulia,
1993, p. 14-
PUTEREA FOCULUI
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca,
arzând, focul se îndreapta mereu spre înaltime si, oricât l-ai împiedica, el
nu-si schimba lucrarea, ci tinde pururea s-ajunga sus, caci asa e firea lui.
Întâmplarea aceasta îti arata ca asemenea lucreaza si adevarata dragoste de
Dumnezeu. Inima care s-a aprins dintru aceasta dragoste nazuieste pururea spre
miezul sau, Fiinta preaiubita, si nimic din ce-i sta împotriva nu o poate
atine. Nici frumusetea, nici placerea, nici slava, nici frica, nici sabia si
nici moartea n-o poate împiedica. Pavel, vasul cel ales al lui Hristos, a
cunoscut asupra sa puterea acestei iubiri si a zis cu toata încredintarea:
„Nici moartea, nici viata, nici îngerii, nici stapânirile, nici puterile, nici
cele de acum, nici cele ce vor fi, nici înaltimea, nici adâncul si nici o alta
faptura nu va putea ne sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea
întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8, 38-39). Pentru o dragoste ca
aceasta, placerea lumii întregi este amaraciune, frumusetea – putreziciune,
slava – nimicnicie, împaratirea – silnicie si înrobire. Un asemenea om sta cu
picioarele în tarâna, însa cu inima este în Ceruri; cu trupul se afla pe
pamânt, însa cu duhul – în Cer se gaseste; cu oamenii vietuieste, însa duhul
sau sta înfatisat înaintea Preaiubitului Dumnezeu si I se închina Lui; prin
credinta, „ca prin oglinda, în ghicitura” (1 Corinteni 13, 12), Îl vede pe El;
cu trupul manânca si bea, însa cu duhul râvneste neîncetat hrana cea cereasca,
graind împreuna cu David: „În ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te
doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule” (Psalmul 41, 1). Cugetând unele ca
acestea, vei învata sa te straduiesti a gusta si a vedea cât de bun este Domnul
si sa-L rogi sa aprinda El Însusi scânteia iubirii Sale în inima ta: caci
dragostea cea adevarata, întrucât de la Dumnezeu vine, la Domnul se si
întoarce.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 67
PIETRELE
Sfantul Nicolae Velimirovici
Piatra,
care-L simbolizeaza pe Hristos, simbolizeaza în acelasi timp si credinta cea
tare întru El. Când Apostolul Petru a recunoscut credinta sa întru Domnul,
spunând: „Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Viu!”, Domnul i-a raspuns:
„Iar tu esti Petru (numele lui Petru înseamna piatra), si pe aceasta piatra voi
zidi Biserica Mea”, adica pe credinta pe care el o marturisea. În acelasi fel
Petru (piatra), în Epistola sa, îi numeste pe credinciosi pietre vii:
„Apropiati-va de El, piatra cea vie, de oameni într-adevar neluata în seama,
dar la Dumnezeu aleasa si de pret. Si voi însiva, ca pietre vii, ziditi-va
drept casa duhovniceasca” (1 Petru 2, 4-5), caci toti aceia care se boteaza în
numele lui Hristos se îmbraca în Hristos si se aseamana lui Hristos. Pentru
aceasta Apostolul Petru îi numeste pe crestini dupa cum si Hristos: pietre vii.
Multimea pietrelor de pe pamânt simbolizeaza multimea credinciosilor din toate
timpurile, de la începutul lumii pâna la sfârsitul ei. Luati aminte: Domnul a
fagaduit lui Avraam ca semintia sa întru dreapta credinta se va face fara
seaman, „ca nisipul de pe tarmul marii” (Facerea 22, 17).
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 32
ARBORELE NEAMULUI OMENESC
Sfantul Ioan din Kronstadt
Neamul
omenesc este maretul arbore sadit de Dumnezeu si crescut pe pamânt, ale carui
ramuri îl acopera pe tot întinsul lui. Dumnezeu, cu neasemuita Sa întelepciune
si bunatate, a altoit pe batrâna, uscata tulpina a lui Adam cel cazut o tulpina
tânara, viguroasa – pe Iisus Hristos Domnul, din care îsi trag începutul
crestinii, ca ramura a aceluiasi arbore. În arbori aflam viata pamânteasca,
vegetala. În neamul crestinesc – viata lui Hristos, cereasca, duhovniceasca. Calitatile
si potentialul spiritual al adevaratilor crestini trebuie considerate ca fiind
ale lui Hristos Însusi. Gândul lui Hristos îl avem (cf. 1 Corinteni 2, 11),
spune Apostolul despre adevaratii crestini. În acelasi sens trebuie privite si
virtutile, ca roade ale harului lui Hristos. Crestinii care nu vietuiesc
crestineste sunt ramuri uscate pe tulpina care vine de la Hristos. Si „orice
mladita care nu aduce roada întru Mine El (Tatal) o taie si o arunca în foc”
(cf. Ioan 15, 2 si 6). Pagânii sunt o ramura nerenascuta (prin Botez),
neînsufletita, ramasa pe tulpina uscata a lui Adam. Prin credinta, vor deveni
si ei un altoi pe o ramura vie sanatoasa, pe trupul Bisericii, al lui Hristos.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 80
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu