IN MEMORIAM
Dr. Neculai Bârlădeanu
(1927-2020)
Pe data de 30 decembrie
2020, la venerabila vîrstă de 93 de ani, avea să ne părăsească pentru totdeauna
unul din cei mai remarcabili truditori pe tărâmul sănătății vasluiene, dr
Neculai Bârlădeanu. Om al locului, născut în localitatea Zăpodeni situată în
proximitatea vasluiului, la data de 5 mai1927, are o copilărie și tinerețe
plină de frustrări și neajunsuri generate de tragedia celui de al II–lea război mondial care îl vor marca, dar îi și
vor sădi în suflet dorința de a face ceva util și consistent pentru semenii săi
și ținuturile natale.
Cursurile primare le va absolvi în localitatea natală, iar cursurile
gimnaziale și liceale la liceele C Negruzzi Iași, M Kogălniceanu Vaslui și din
nou C Negruzi Iași unde va și obține bacalaureatul în anul 1948. Va urma apoi
cursurile Facultății de Medicină din Iași obținând titlul de medic de medicină
generală în 1954. Tenacitatea și perseverența
tânărului doctor se va îmbina fericit și cu șansa oferită de destin pentru
împlinirea visului său, evocat mai sus. Așa încât, ceea ce vedeți astăzi ca
infrastructură medicală și sanitară la nivelul județului Vaslui, fie ea la
nivelul asistenței medicale primare, asistență medicală spitalicească sau
sănătate publică, poate fi considerată opera acestui mare om.
După un periplu scurt la dispensarele Laza (1 an) și dispensarul Ivănești
(2 ani) este repede remarcat de autoritățile sanitare ale timpului ca un medic
devotat, om cu viziune, bun organizator și manager, mai ales la Ivănești, care
avea pe atunci statutul de centru medical zonal (plasă – cum se numea altădată),
unde se va implica trup și suflet cauzei sănătății în comunitate. Aceste
calități vor sta la baza numirii sale, în anul 1957, ca medic șef de raion cu
responsabilități în domeniul ocrotirii sănătății la nivelul teritoriului,
într-o perioadă extrem de grea pentru medicina românească, când molimele și
epidemiile făceau ravagii, ca de pildă malaria cu centru de malariologie la
Codăești, tifosul exantematic cu centrul de tifici de la Negrești, epidemiile
hidrice între care febra tifoidă și salmonelozele obișnuite, poliomielita, tuberculoza,
rujeola și marile epidemii de gripă din 1957 și 1971, toate efectiv decimau
populația zonei și a țării.
Dacă asociem acestor aspecte și marile campanii de igienizare și asanare a
focarelor epidemice și endemice, atât în mediul urban cât și rural, cu
importanța lor pentru starea de sănătate a populației, putem realiza uriașul
efort pe care corpul medico-sanitar îl făcea, adevărate acte de eroism cu
rezultate pe măsură, fără publicitatea deșănțată și irațională care se face
astăzi unor activități specifice domeniului.
În această perioadă grea, de responsabilitate și implicare, se
specializează în obstetrică-ginecologie, avându-i ca maeștri pe monștrii sacri
ai obstetricii românești; profesorii Eugen Aburel, Vasile Dobrovici, Dan
Alessandrescu, specialitate pe care o va practica neîntrerupt până în anul 2010,
între anii 1986-1992 și în calitate de medic șef de secție. Fac precizarea că
la vremea aceea, specializarea în orice domeniu medical se făcea după o
stagiatură obligatorie, timp de 2-3 ani în mediul rural, sau în clinică ca intern
clinic.
Cea mai fertilă activitate din cariera sa a fost cea de manager și
organizator de sănătate publică la nivelul noului reînființat județ Vaslui, în
calitate de director al Direcției Sanitare (echivalentul Direcției de Sănătate
Publică de astăzi), poziție pe care o ocupă între 1970 și 1984. În această
calitate devine automat și directorul Spitalului Județean Vaslui pe organigrama
căruia funcționa și Direcția Sanitară. Va ocupa această funcție timp de 14 ani
(1970-1984), adevărați ani de pionierat și ctitorie a sistemului medico-sanitar
vasluian modern, care venea după noua împărțire administrativ teritoreală din
1968, activitate în care doctorul Neculai Bârlădeanu se implică cu toată ființa
sa.
Va reuși în mandatul său să construiască trei spitale (Spitalul Județean
Vaslui, Spitalul Municipal ”Elena Beldiman” Bârlad și Spitalul de Copii ”Sf.
Nicolae” Bârlad), două policlinici municipale (Vaslui și Bârlad), șase
dispensare urbane și opt dispensare rurale, precum și reabilitarea a 40 de
dispensare din cele 70 existente la nivelul județului.
Fire activă, deschisă, amabilă și înclinată către dialog, înțelept și
sfătos în atitudine, avea să câștige de-a lungul carierii sale simpatia și
aprecierea nu numai a colegilor, ci și a structurilor de partid și de stat ale
timpului, fără să se implice în ceea ce înseamnă pentru mulți astăzi
proletcultism, carierism sau demagogie de partid. Prin poziția sa intra automat
în structurile administrative ale județului ca membru în Comitetul Executiv (la
vremea aceea sănătatea și învățământul erau priorități strategice absolute),
apoi devenea membru în Colegiul Sanitar Superior de pe lângă Ministerul
Sănătății pe toată durata mandatului și membru în Senatul Univeristății ieșene
de Medicină și Farmacie timp de 8 ani. A activat în toate aceste poziții ca un
profesionist de talie, cu dăruire și abnegație doar în folosul comunității.
Dincolo de realizările în plan organizatoric și managerial din perspectiva
sănătății publice, sunt realizările în plan profesional și științific. Va
conduce Secția de Obstetrică și Ginecologie a Spitalului Județean din 1984 până
în 1992, urmându-i la conducere obstetricianului de talie universitară dr
Vasile Sepeniuc, cu care va efectua și publica în reviste de specialitate peste
70 de lucrări științifice.
A fost președintele Societății de Obstetrică-Ginecologie filiala Vaslui și
membru al Uniuni Medicale Balcanice cu participări la Congresele de specialitate
de la Salonic, Sofia și Istambul. A fost membru în comitetul de redacție al
prestigioasei reviste ieșene ”Revista Medico-chirurgicală” pentru mulți ani.
Este autorul capitolului despre sănătate din monumentala ”Cronică Vasluiului”
și unul din autorii monografiei sănătății vasluiene întocmită la inițiativa
sa. Această lucrare, la fel de
monumentală, întitulată ”De la spitalul lui Drăghici, la Spitalul Județean de
Urgență Vaslui” (1852-2010), o adevărată istorie a sănătății la nivel zonal dar
și național, a fost folosită ca model de multe zone din țară și premiată de
Societatea Română de Istoria Medicinei în 2010 cu ocazia Congresului European
de Istoria Medicinei de la Constanța.
Tot ceea ce a făcut doctorul Neculai Bârlădeanu, mai ales în viața sa
activă, a făcut-o cu dăruire și pasiune, în folosul oamenilor și comunităților
care aveau să-l răsplătească munca prin recunoaștere publică, titluri, diplome
și medalii, între care cităm; Ordinul Muncii – care la vremea aceea era imediat
după ordinul Steaua României; insigna de aur a Societății Române de Cruce
Roșie; Ordinul Meritul Sanitar; Diploma de Excelență a Colegiului Medicilor din
România și, ca un corolar al acestor recunoașteri, titlul de Cetățean de Onoare
al Municipiului Vaslui.
Ca medic ce ajungeam pe meleagurile vasluiene în al doilea val, la
jumătatea anilor 70 ai secolului trecut, rămân de neuitat pentru mine, ținuta
și demnitatea acestor mari personalități care puseseră bazele sistemului
medical vasluian modern, între care și dr Neculai Bârlădeanu alături de
neuitații doctori; Constantin Voinescu, Vasile Sepeniuc, Gheorghe Balcu, Maria
Mardare, Teodor Zavate, Maria Balan, Maria Strugaru, Elena Petrea, Mihai
Nichifor, Ion Buzdugan și atâția alții, adevărați mentori pentru noi, pentru că
veneau cu experiența anilor în care problemele medicale, dar mai ales cele de
sănătate publică, erau de o gravitate greu de imaginat astăzi, când o viroză,
care nu a făcut mai mult rău decât alte viroze, a ajuns să paralizeze o
planetă.
Iată de ce, doctorul Neculai Bârlădeanu, a ținut cu tot dinadinsul ca
aceste realități ale timpului să rămână în memoria posterității prin monografia
evocată mai sus. Pleacă dintre noi totuși, cu un vis neîmplinit și anume acela
de a nu fi redat adevărata identitate istorică a Spitalului Județean Vaslui
prin conferirea numelui ctitorului primului așezământ medical vasluian
”Dimitrie Drăghici”, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea așezămintelor
spitalicești din România deși s-au făcut demersurile necesare încă de la
lansarea primei ediții a monografiei.
Sperăm și noi, așa cum spera și domnia sa, că acest act de justiție
istorică și identitară până la urmă, să se întâmple. Mai mult, cred totuși că
acestei mari personalități ai medicinei vasluiene, de la care ne luăm rămas bun
astăzi, în calitatea sa de ctitor al sistemului medico-sanitar vasluian, i s-ar
cuveni o efigie sau un basorelief pe una din ctitoriile sale, clădirea
Spitalului Județean de exemplu, în semn de pioasă aducere aminte pentru că așa
cum spunea Emile Littre ”Știința
medicinei dacă nu vrea să coboare la rang de meșteșug trebuie să se ocupe de
istoria sa”, iar dr Neculai Bârlădeanu este deja o istorie frumoasă.
Acum, la ceas de despărțire să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să-l răsplătească
în lumea drepților pe măsura marilor sale fapte pentru ocrotirea sănătății,
domeniu atât de apropiat ființei umane și să-l odihnească în pace în Împărăția
Lui.
Valeriu
Lupu – doctor în științe medicale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu