PUSTIIREA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi
ca o casa în care stapânul nu mai locuieste este murdara si plina de gunoi,
praf si paienjenis; o tarina fara plugar se pustieste, se face neroditoare si
odrasleste ierburi netrebuincioase; o vie sau o livada fara lucrator se pierde;
o corabie fara un bun cârmaci e înecata de furtuna si de valurile marii si asa
mai departe. Întocmai si un suflet omenesc – fara Hristos este ca si o casa
pustiita, plina de putoare, murdarie si paienjenisuri, care au fost întinse de
diavol si de demonii sai, adica de poftele, gândurile si pornirile cele rele;
ca si pamântul cel nelucrat, care odrasleste doar „maracini si spini si
blestemul îi este aproape” (Evrei 6, 8); ca si via sau livada cea parasita,
care nu mai aduce roada si, întrucât nu foloseste la nimic, va fi taiata si
aruncata în foc; ca si corabia ce umbla fara de cârmaci si, fiind clatinata de
furtuna si de valuri, este pe cale de a se îneca. Caci, pentru sufletul nostru,
Hristos este întocmai ca un stapân pentru o casa, ca un lucrator pentru un
pamânt sau pentru o vie si ca un cârmaci pentru o corabie.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 207
PUTEREA LUMINII
Sfantul Tihon din Zadonsk
Când în casa arde o faclie sau intra
lumina zilei, atunci pe toate le vezi deslusit si le osebesti pe unele de
altele, pe cele bune de cele vatamatoare. Asemeni se întâmpla si cu cel caruia
faclia legii lui Dumnezeu îi straluceste mereu si îi lumineaza ochii mintii,
asa precum spune Psalmistul: „Faclie picioarelor mele este Legea Ta si lumina
cararilor mele” (Psalmul 118, 105). Daca aceasta faclie Dumnezeiasca va
straluci neîncetat înaintea noastra si ne va lumina pe noi zi si noapte, atunci
vom umbla mereu ca si cum ar fi ziua si vom osebi binele de rau, folosul de
paguba, virtutea de patima si în acest chip, cu ajutorul Domnului, nu ne vom
vatama. Prin aceasta esti povatuit, crestine, „în Legea Domnului sa cugeti ziua
si noaptea” (Psalmul 1, 2) si „în inima ta sa ascunzi cuvintele” Domnului,
„pentru a nu gresi& rdquo; înaintea Lui (Psalmul 118, 11). Spre acestea ne
îndeamna Dumnezeu: „Sa nu lipseasca cartea Legii acesteia din gura ta, ci sa
cugeti întru ea ziua si noaptea, ca sa pricepi a face toate cele scrise; atunci
vei pasi drept si-ti vei face caile usoare si atunci vei fi întelept” (Iosua
Navi 1, 8).
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 96
KILOMETRAJUL FERICIRII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Toti iubim viata, ne zbatem
pentru a ne-o face fericita, în realitate însa ne-o irosim în patimi. De ce?
Deoarece cautam viata acolo unde nu e de gasit.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 210
R A V N A
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca atunci când un om
râvneste sa dobândeasca un lucru, îl cauta cu multa sârguinta. De pilda, daca
cineva doreste sa primeasca cinstea sau bogatia lumii, el doar pentru acestea
se va stradui, purtându-le în inima si în cugetul sau. Asemenea si cel ce
nazuieste la o viata crestina evlavioasa, numai de ea se va îngriji, zi si
noapte învatându-se în Cuvântul lui Dumnezeu si rugându-se Lui pentru a o
dobândi. Caci oglinda unei vieti cucernice este Sfântul Cuvânt al Domnului, în
care ni se înfatiseaza adevarata evlavie si adevarata pagânatate, precum si
calea necredinciosilor si a celor dreptslavitori. De aici înveti sa te cerci pe
tine, întrebându-te de voiesti tu oare cu toata râvna „sa traiesti cucernic în
Hristos Iisus” (2 Timotei 3, 12) ori nu se gaseste în tine aceasta nazuinta
mântuitoare. Daca nu este si nici nu te straduiesti a o dobândi, atunci sa fii
încredintat ca nu porti nici un fel de evlavie în inima ta, nu esti din ceata
credinciosilor si nu ai nici o partasie cu Hristos, iar numele de crestin nu-ti
va fi cu nimic de ajutor.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 125.
DARNICIA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Contemplând Universul, vad peste
tot extraordinara marinimie a lui Dumnezeu în binefacerile Sale naturale: fata
pamântului este ca o masa somptuoasa, garnisita din belsug cu mâncaruri
diferite, pregatite cu cea mai mare atentie si de cea mai generoasa Gazda.
Adâncurile marilor, daruiesc, de asemenea, omului hrana sa. Si ce sa zic de
animale, patrupede si pasari? Câta generozitate pentru a asigura omului hrana
si îmbracaminte. Darurile Domnului sunt nemarginite. Vezi tot ce rodeste
pamântul vara si toamna! Tot crestinul, dar mai ales preotul, trebuie sa imite
darnicia lui Dumnezeu. Masa lui sa fie pregatita pentru toti, ca masa Domnului.
Zgârcitul este dusmanul lui Dumnezeu.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura,
Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 67.
LATRATUL CAINELUI
Arhimandritul Sofronie Saharov
Mintea este curata atunci când se
leaga de Dumnezeu, atunci când nu dam nici o importanta ispitelor. Se întâmpla
ceea ce se petrece cu masinile si cu câinii: când depasim un câine, acela
continua sa latre, dar la un moment dat oboseste si se opreste. Astfel si cu
ispitele: trebuie ca mintea sa se lipeasca de Dumnezeu si sa nu gândeasca la
nimic altceva. În felul acesta putem înfrunta ispitele.
Arhimandritul
Sofronie Saharov, Cunosc un om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex,
traducere de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 301
GANDURILE OMULUI
Sfantul Nicolae Velimirovici
Omul socoteste, de obicei, ca
toate gândurile sunt ale lui, proprii, opera sa izvorând de la el însusi. Cu
toate acestea, este neadevarat, chiar daca omul proclama ca duhul sau, partea
lui launtrica, nu se supune influentei puterii duhovnicesti, nici celor bune,
nici celor rele. În realitate, duhul omenesc suporta influenta unei multimi de
puteri duhovnicesti exact în acelasi fel în care asupra trupului actioneaza o
multime de forte fizice.
Sfantul
Nicolae Velimirovici, Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2009, p. 80
PERSOANELE
Parintele Arsenie Boca
Înainte de a exista ca persoane
pamântesti, existam ca gând, ca intentie a lui Dumnezeu.
De faptul ca suntem oarecumva anteriori fata de forma noastra pamânteasca, Dumnezeu ne spune, învatându-l pe Ieremia, când acesta încerca sa se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pamânt: „Înainte de a te urzi în pântece… te-am sfintit si te-am rânduit proroc printre popoare” (Ieremia 1, 5).
Cine stie daca nu El are de adus în viata pamânteasca, în fluviul timpului, atâtea fete omenesti, încât numarul lor sa împlineasca toate posibilitatile de configuratie câte le ofera structura noastra genetica? (Numarul combinarilor ce se pot face cu cele 24 de perechi de cromozomi, se ridica la astronomica cifra de 289.429.536.481 de posibilitati).
Parintele
Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul
XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 85-86.
FATA OMULUI
Sfantul Nectarie al Eghinei
Alcatuirea sufleteasca e cea care da
chip alcatuirii trupesti; dictonul „cum e sufletul, asa e si înfatisarea” e
neîndoielnic foarte adevarat; iar dispozitia vadita de suflet odata cu trecerea
timpului se imprima ca o constanta a expresiei chipului, care devine un fel de
oglinda a dispozitiei aflate în suflet; caci muschii si oasele obisnuiesc sa
primeasca o conformatie similara celei pe care nevoia le-o dicteaza.
Sfantul
Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel
Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 172
FOCUL PACATULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Pacatul prin sine însusi este foc. De
aceea si spunem: careva s-a aprins de mânie, sau de dragoste trupeasca, sau de
invidie. Prin însasi natura sa pacatul implica sugestia de foc. Cum vor simti
pacatosii focul pedepsitor atunci când Dumnezeu îi va parasi cu totul fiindca n-au
facut dovada de cainta? Cum va fi acest foc exterior în raport cu persoana
pacatosilor? Fiindca, neîndoielnic, el va exista. Si iezer de foc, si cuptor
aprins, si gheena, si desis de foc. Toate acestea sunt sigure, reale. Noi însa
ramânem nesimtitori, nu ne înspaimântam, nu ne cutremuram, ne irosim viata în
desfatari, ne-am racit fata de Biserica, de îndatoririle crestinesti, nu le mai
tinem, am încremenit în pacate. Vai noua!
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 360
EDUCATIA COMPLETA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Și prin slujbele Sale divine,
Biserica actioneaza asupra fiecarui om, oferindu-i o educatie completa.
Lucreaza asupra vazului, auzului, mirosului, pipaitului, gustului, asupra
imaginatiei, a sentimentelor, a mintii si vointei prin frumusetea icoanelor si
a bisericii în ansamblul ei, prin dangatul clopotelor, cântarea cântaretilor,
caditul cu tamâie, sarutatul Evangheliei, Sfintei Cruci, sfintelor icoane, prin
prescuri, prin cântarea si cititul cu glas dulce a Scripturii.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 361
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu