CĂLĂTORII
INTER NIVELARE
În anul 1964, când împlineam 12 ani,
citeam în revista „Știință și tehnică” la care era abonat domnul inginer Ion
Draga, vecinul nostru, un mare geofizician care mă angaja în vacanțele de vară
să lucrez ca și culegător de probe ale apelor din împrejurimile minelor din
Ciudanovița și Lișava. Acest lucru se făcea în virtutea cercetărilor omului de
știință sovietic, Nikolai Kardashev care dezvoltase o scară a NIVELELOR
civilizațiilor existente în univers. O scară clasificată în funcție de consumul
de energie și producerea acesteia. Pe primul loc pusese Civilizația Planetară,
pe al doilea Civilizația Stelară și pe al treilea Civilizația Galactică.
Azi, în 2023 suntem aproape de a atinge
nivelul întâi, adică am atins 75%. Ca să acoperim și restul de 25% s-a propus
să înconjurăm pământul cu oglinzi reflectorizante și fotodiode care să capteze
restul de energie necesară de la soare. După calcule, oamenii de știință au
ajuns la concluzia că trimiterea rachetelor în spațiu pentru a instala aceste
oglinzi ar mări amprenta de carbon a pământului încât ghețarii de la poli s-ar
topi și ar ridica nivelul apelor cu 60 de metri, scufundând astfel mai multe
țări și orașe mari ale lumii. În urma acestei lăcomii de progres, civilizația
ar regresa fiind împinsă înapoi spre comuna primitivă. În această situație,
călătoriile în spațiu pentru a descoperi și atinge alte civilizații sunt
imposibile cu tehnologia cunoscută azi.
O ALTĂ ALTERNATIVĂ VIABILĂ ESTE
CONȘTIINȚA. CĂLĂTORIA SPIRITUALĂ. Privită cu ani în urmă de mine, sugestia
REGRETATULUI profesor universitar Terence McKenna precum că plantele comunică
cu alte plante din univers prin constiință, m-a dus cu gândul la ideea visului
ca platformă de călătorie spre alte conștiințe ale universului. Accesând
parola, (și asta se învață) poți intra în camera supercivilizațiilor planetare.
Primeșți dreptul de a-ți însuși trupul acelei specii. Dacă e gigant, devii
gigant, egalul lui cu toate caracteristicile speciei, iar dacă e furnică, devii
furnică cu toate calitățile ei SAU GUȘTER FĂRĂ SĂ REALIZEZI CĂ EȘTI UNUL. În
felul acesta poți învăța lucruri noi sau poți dărui idei și ajutor.
Unii din acești candidați pot hotărî să
rămână acolo și atunci ei vor deceda aici pe pământ. Înainte au fost
civilizații pe pământ care au avut astfel de legiuni și practicau astfel de
misiuni, fiind protejate de sistem. Prin aceste legiuni s-au obținut toate
aceste schimbări în evoluția rapidă a conștiinței și a nivelului de organizare
a speciei omului, ÎMI DECLARA Nefertiti în subteranul minelor de uraniu din
Ciudanovița. De asemenea, mai menționase că acest uraniu extras de ruși se va
reîntoarce înapoi de unde a plecat cu mari costuri - nu doar fizice ci si
divine.
Eram în vizită la Țața Pachița din Iezer,
lângă Puiesti și mă întrebam de ce noaptea nu încuie ușa la casă pentru că
acesta era primul lucru înainte de culcare la Ciudanovița. Pe la miezul nopții,
sunt trezit de pașii ei și o urmez afară în curte. Era lună plină. Mă retrag
lângă ea. Aveam 10 ani. Ea privea cerul și strălucirea lunii și deodată capacul
ușii podului de pe acoperiș se deschide. Mă sperii și mă apropii mai mult de
ea. Îmi face semn cu degetul pe gură să nu țip. Îl văd pe fiul ei Nițu, în
pijama mergând pe acoperișul casei. Ce naiba l-o fi apucat pe ăsta? Mă întreb
în gând. Lângă casă, la o distanță de câțiva metri era un coșar înalt cât casa
și plin ochi cu porumb. Îl știu pentru că din curiozitate, ziua mă mai
cățărasem și eu pe el. Priveam înlemnit cum se apropia acum de capătul casei
pășind sigur pe el. Casa e destul de înaltă ca să sperie pe oricine. Am
înghețat. El continua să pășească prin aer ca și cum ar merge pe un drum
invizibil. Inima-mi zvâcnește în piept. Ăsta nu e film și nici circ ca să
ascundă vreun cablu pe care să nu-l văd. Nițu ajunge pe coșar. Acolo, Pachița
avea și o cușcă cu porumbei care acum dormeau. Nițu ia din coșar câțiva porumbi
și începe să-i curețe de boabe, frecându-i unul de altul în tava de lemn de
lângă cușca porumbeilor, apoi coboară pe scara de lemn în ogradă. Trece prin
fața noastră, întră în casă și se culcă în locul de unde plecase. Uite așa, îmi
face la fiecare lună plină, îmi spune mama lui. E SOMNAMBUL și dacă țipi și îl
trezești, cade jos și moare. Au murit câțiva la noi în sat de-a lungul anilor
și ne-am învățat. Oarba din sat, bătrâna lui Hurduc ne-a învățat. Era și
vrăjitoare. Le era frică la oameni de ea. Comuniștii o luau în râs, ei nu
credeau, dar noi am chemat-o odată la noi pentru că nu mai dădea vaca lapte și
ne-a spus că cineva o suge noaptea. Când am intrat la miezul nopții în grajd,
m-a întrebat dacă recunosc vreo schimbare înăuntru. După puțină căutare am dat
peste o roată de căruță așezată în paie. I-am spus că nu-mi aduc aminte s-o fi
avut. Oarba m-a rugat să-i dau o bucată de funie pe care a băgat-o prin gaura
butucului roții și a legat-o deasupra circumferinței făcând câteva noduri
zdravene și ne-am culcat. A două zi, intrând în grajd să scoatem vaca pentru a
merge la pășune cu turma satului, am găsit în locul roții o cotoroanță bătrână
cu funia trecută prin ea și moartă. Nu o cunoștea nimeni din sat.
Plecând de la premiza că Nițu nu era
afectat de atracția pământului, adică de gravitație și combinând întrebările
jurnalistului Graham Hancock despre construirea piramidelor și a călătoriilor
în alte dimensiuni ale lui Terence McKenna, atunci pot concluziona că dacă aș
găsi cheia comunicării cu Nițu, atunci l-aș putea folosi cu succes să ridice
blocurile de zeci de tone fără a-i fi frică de greutatea lor pentru că un
somnambul întră într-o altă „cameră” de forțe ale materiei. La construirea piramidelor
au fost folosite legiuni de specialiști Somnambuli conduse de Maeștri ai
Călătoriei și Comunicării Multiversale. La atingerea blocurilor, acestea devin
antimaterie și când sunt neatinse se reîntorc la materie. Așa a reușit Moise să
îi scoată pe evreii sclavi din Egipt, concentrând armata de legionari
„somnambuli” printre mase care să creeze tunelul antimaterie care a despărțit
marea. Acesta a fost marele triumf a lui Iisus Hristos a cărei reînviere s-a
întâmplat împreună cu ELIBERAREA SCLAVILOR.
Acum înțelegeți de ce astfel de forțe
pozitive nu pot fi acceptate de forțele globaliste care preferă să-și păstreze
lagărul de sclavi numit Terra? Ei cu ce s-ar mai făli? Și pe cine ar mai
beșteli? Vă dați seama că o armată de somnambuli ar fi imposibil de controlat
de guvernele actuale. Ar fi de o mie de ori mai periculoasă decât inteligența
artificială. Așa că batem pasul pe loc. Acum câteva zile, îi vedeam pe Gabriel
Liceanu și pe Horia Roman Patapievici la Timișoara, lansând și promovând cartea
din seria aniversară „Monica Lovinescu“
și Virgil Ierunca, cel care i-a stat o viață alături autoarei, dar și
coautor al multor volume. Eliberarea României a fost marele triumf a lui Iisus
Hristos. A fost ca atunci când Moise i-a cerut lui Ramses să-i elibereze pe
evrei. Acum, după mai mult de 30 de ani în care, ca în Biblie, România a trecut
prin tot felul de ciume, boli ale oamenilor, animalelor și păsărilor, EDUCAȚIE
și ECONOMIE etc., acești doi înțelepți arătau ca doi fochiști de locomotivă,
însă aș fi dorit să-i văd ca pe doi eroi care la rândul lor se sacrifică și ca
în exemplul celor lansați (Monica Lovinescu și Virgil Ierunca) să lupte
împotriva mincinoșilor DE AZI, care nu s-au ținut de cuvânt pentru a crea
condițiile unei vieți mai drepte și mai bune decât cea din vremea lui
Ceaușescu. Mai mult, ne-au aruncat din baltă-n puț. Monica și dictatorul, ȘI
UNUL și ALTUL în felul lor se învârt în mormânt pentru STAREA ÎN CARE A FOST
ADUSĂ România. Mașinile electrice sunt un tric dacă ne gândim la ecologie. Astea
nu ne conduc spre o civilizație de prim nivel. Orașe de 15 minute, zero net în
climă sunt toate tricuri care să ne bage în Șah Mat. Monedele digitale ale
băncilor, totul se îndreaptă spre noi... Mă uitam la copiii mei și mă întrebam
dacă au dreptul la viața pe care am avut-o cei din generația mea. Au ei dreptul
la libertățile pe care le-am avut noi?
Acum e șansa să devenim EROI. EROI nu
PROȘTI. LIBERTATEA e un DREPT DIVIN, însă,... DREPTURILE NU SUNT GRATUITE.
Unde sunt românii? Au scăpat cașcavalul?
Din 25 au rămas doar 10.
Restu-s pribegi?
Ben TODICA
COMENTARII:
Eu gândesc uneori la teoria echilibrului
și mi se pare curios faptul că în punctaje unele țări ocupă primele locuri.
Eu pretind că există o lege a compensației
în ceea ce privește încărcătura valorică a fiecărui loc, dar un subiectivism
omenesc legat de contextul mondial nu apreciază pozitiv unele valori.
Ex
România are ,,n” lucruri și situații
uimitoare care sunt punctate derizoriu, în timp ce alte țări au preponderent
bunuri de consum până la opulență și
ocupă primele locuri în punctajele generale chiar dinafara acelui specific.
Deci standardul de viață atârnă mai greu
decât arta, frumosul, ingeniozitatea
naturală a esteticului risipită în tot și în toate până la cel mai mic
amănunt.
În cazul de față se dispune de tot ce este
necesar material, dar nu este apreciată latura de frumos, de ineditul românesc,
pe care românii parcă nici nu îl observă, atât este de comun aici, folclorul,
lupta pentru existență de 2000 de ani, arta populară, meseriile specifice
românului care se adaptează la ceea ce îl ajută să viețuiască normal cu minimul
de tehnică rudimentară, înapoiată pe care a făurit-o singur... (unele din acele țări fiind vinovate fiindcă
în timp ne-au agresat)
Cu stimă
Melania Rusu Caragioiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu