Ce ne pregăteşte viitorul?

8 previziuni ale vizionarului RayKurzweil de la Google

Abilităţile biologice ale minţii umane se dezvoltă într-un ritm liniar, pe când abilităţile non-biologice ale tehnologiei se dezvoltă exponenţial, motiv pentru care Kurzweil crede că până în 2029 inteligenţa artificială va ajunge să aibă abilităţi similare cu cele ale oamenilor.

(Foto: Shutterstock.com)

Ray Kurzweil este un inventator, futurolog şi specialist în inteligenţă artificială renumit atât pentru invenţiile sale, cât şi pentru numeroasele previziuni pe care le-a făcut în ultimele decenii şi care s-au adeverit. Kurzweil a inventat numeroase tehnologii, cum ar fi scannerul de tip flatbed, tehnologii OCR, sisteme de citire a textelor şi de recunoaştere vocală. Printre predicţiile sale se numără faptul că Internetul va juca un rol central în viaţa oamenilor (lucru pe care îl susţinea în anii ‘80, când Internetul era o reţea cunoscută de puţini oameni), că oamenii vor fi învinşi la şah de computere (cu opt ani înainte ca Garry Kasparov să piardă în faţa lui Deep Blue) şi că Uniunea Sovietică se va prăbuşi.

Astăzi, Kurzweil lucrează pentru Google în rolul de „Director of Engineering”, astfel că el nu se mai limitează doar la a prezice viitorul, ci joacă un rol activ în modelarea sa. Printre proiectele pe care le desfăşoară inventatorul în cadrul Google se numără şi motorul de căutare al viitorului, care va fi capabil să răspundă la întrebări complexe, să înţeleagă informaţii conţinute în documentele pe care le găseşte şi chiar să identifice informaţii care ar putea fi utile oamenilor.

Ray Kurzweil

(Foto: AFP)

„Google a făcut primii paşi spre înţelegerea sensului informaţiilor pe care le caută şi deja poate înţelege puţin din ceea ce citeşte. La asta lucrez acum, de fapt, încerc să-i permit motorului de căutare chiar să înţeleagă conţinutul paginilor web”, a declarat Kurzweil în cadrul conferinţei CIO Network organizate de Wall Street Journal.

Specialistul crede că în 5-8 ani motoarele de căutare vor deveni mult mai asemănătoare oamenilor. „O să le puteţi pune întrebări complexe, de dimensiunea unui paragraf. Motorul ar putea să intre în dialog cu dumneavoastră pentru a înţelege ce vă trebuie”, a explicat Kurzweil. Vizionarul de la Google crede că noile motoare de căutare vor avea abilităţi greu de imaginat astăzi. „Aţi putea să-i daţi motorului de căutare să rezolve un proiect de cercetare. Spre exemplu, dacă nu găseşte astăzi răspunsul pe care îl căutaţi, ar putea reveni peste două luni dacă descoperă ceva relevant. Acesta va fi viitorul căutării”, spune Kurzweil.

Kurzweil afirmă că aceste reuşite tehnologice vor face parte dintr-un fenomen mai amplu, care are loc într-un ritm accelerat: integrarea inteligenţei umane cu cea artificială. „Vom extinde ceea ce suntem. Vom deveni în mai mare măsură non-biologici”, spune Kurzweil. Abilităţile biologice ale minţii umane se dezvoltă într-un ritm liniar, pe când cele non-biologice ale tehnologiei se dezvoltă exponenţial, motiv pentru care Kurzweil crede că până în 2029 inteligenţa artificială va ajunge să aibă abilităţi similare cu cele ale oamenilor. „Astăzi, un copil din Africa care are un smartphone poate accesa toate cunoştinţele omenirii, lucru care nu îi era disponibil nici preşedintelui SUA acum 15 ani. Acest progres rapid va continua să se manifeste într-un mod exponenţial”, explică specialistul. „Până în 2045, ne vom extinde inteligenţa de un miliard de ori”, prevede Kurzweil.

Dacă aceste afirmaţii vi se par greu de crezut, atunci cu siguranţă veţi fi uimiţi de celelalte predicţii ale futurologului, pe care le-a dezvăluit de curând într-un interviu acordat cotidianului britanic The Times.

Iată ce crede Kurzweil că ne pregăteşte viitorul:

2017 - Automobile care se conduc singure

„Maşinile Google care se conduc singure au parcurs până acum peste 800.000 de kilometri pe şoselele oraşelor fără a fi controlate de şoferi şi fără a provoca vreun accident. În 10 ani vor fi ubicue. Oamenii au un câmp vizual restrâns, pe când aceste maşini au senzori vizuali, laser şi o inteligenţă artificială care le permite să analizeze ce se petrece în mediul lor. În cele din urmă aceste maşini vor comunica una cu cealaltă şi îşi vor coordona mişcările. Nu vom mai avea nevoie să deţinem o maşină, ci vor exista mai multe maşini în circulaţie, iar atunci când vom avea nevoie de una vom putea beneficia de serviciile sale printr-o simplă comandă de pe telefonul mobil”, crede Kurzweil.

2018 - Motoarele de căutare devin asistenţi personali

„În acest moment, căutarea se bazează în cea mai mare parte pe cuvinte cheie”, afirmă Kurzweil. „Acum lucrez la realizarea unui motor de căutare care înţelege sensul acestor miliarde de documente. Va fi mai degrabă asemănător unui asistent uman cu care poţi dialoga, căruia îi poţi expune probleme complicate şi chiar griji personale. Dacă vei purta un sistem de tipul Google Glass, vei putea adnota realitatea. De asemenea, acest motor de căutare ar putea să-ţi asculte conversaţiile şi să-ţi ofere indicii preţioase. Spre exemplu, ţi-ar putea sugera o anecdotă care s-ar potrivi de minune în dialogul pe care îl porţi”, spune vizionarul.

2020 - Ne vom putea dezactiva celulele adipoase

„Acum o mie de ani, era în interesul nostru să stocăm fiecare calorie. Nu existau frigidere, astfel că organismul depozita caloriile în celulele adipoase ale corpului, însă asta a condus azi la o epidemie a obezităţii şi a diabetului de tip 2. Mulţumită Human Genome Project, medicina a devenit informatică, astfel că învăţăm în mod exponenţial cum să reprogramăm acest software învechit cu care este dotat corpul nostru. Oamenii de ştiinţă au reuşit deja în experimentele desfăşurate pe animale bolnave de diabet să dezactiveze gena receptorului pentru insulină. Animalele supuse acestei modificări mâncau cu poftă, dar rămâneau slabe şi nu făceau diabet, trăind cu 20% mai mult. Eu cred că acest lucru va deveni realitate şi în cazul oamenilor în aproximativ 5-10 ani, oferindu-ne abilitatea de a ne controla greutatea indiferent de ceea ce mâncăm”, prezice Kurzweil.

„În aproximativ 5-10 ani vom avea abilitatea de a ne controla greutatea indiferent de ceea ce mâncăm”, prezice Kurzweil.

(Foto: Shutterstock.com)

2020 - Cu un simplu click ne vom tipări haine „de marcă” în propria casă

„Momentan există un entuziasm exagerat pentru imprimantele 3-D. De regulă, atunci când oamenii se extaziază prematur, acest fenomen este urmat de deziluzii şi falimente, aşa cum s-a întâmplat la începutul deceniului trecut cu «crash-ul dot.com». Cred că suntem la 5 ani distanţă de modalităţile de utilizare cu adevărat importante ale imprimantelor 3-D. La începutul deceniului 2020-2030 cred că vom înlocui o bună parte din procesele de producţie cu imprimantele 3-D. Vom putea tipări haine şi va exista o piaţă open source cu design-uri gratuite. Vor exista imprimante 3-D personale, dar şi unele folosite în comun, disponibile în coffee shop-ul din cartier”, afirmă futurologul.

2023 - Realităţi virtuale în care ne vom putea pierde cu totul

„Jocurile pe computer au reprezentat pionieratul realităţilor virtuale, iar în maxim 10 ani (dar mai probabil în 5 ani) vom avea la dispoziţie realităţi virtuale absolut convingătoare, cel puţin în ceea ce priveşte simţurile vizual şi auditiv. De asemenea, va exista o cvasi-simulare a simţului tactil. Pentru a stăpâni pe deplin simţul tactil vom avea nevoie să acţionăm asupra sistemului nervos, iar asta va dura vreo 20 de ani. Vom putea să trimitem mici dispozitive, nanoroboţi, în creier şi în vasele capilare, iar aceştia vor oferi semnale senzoriale adiţionale, care vor părea că vin din simţurile noastre reale”, spune Kurzweil.

Care vor fi beneficiile? „Spre exemplu, aţi putea să vă întâlniţi cu un prieten care se află la sute de kilometri distanţă şi să vă plimbaţi împreună pe malul mării Mediterane, ţinându-vă de mână şi simţind cum sunteţi mângâiat pe faţă de aerul umed al valurilor”, exemplifică specialistul.

„În maxim 10 ani vom avea la dispoziţie realităţi virtuale absolut convingătoare, cel puţin în ceea ce priveşte simţurile vizual şi auditiv”, crede Kurzweil

(Foto: Shutterstock.com)

2030 - Ferme verticale de legume şi carne

Kurzweil crede că „va avea loc o nouă revoluţie în agricultură, una verticală, pentru că acum folosim o treime din suprafaţa utilă a Pământului pentru a produce mâncare, ceea ce este foarte ineficient. În schimb vom produce alimente într-o fabrică computerizată verticală, ce va fi controlată de o inteligenţă artificială. Această fabrică va folosi terenul mult mai eficient şi va recicla toate substanţele nutritive, astfel că nu va avea niciun impact asupra mediului. Ea va include plante hidroponice, fructe şi legume şi carne clonată in vitro”.

Eficienţa sporită nu va fi singurul beneficiu al acestui sistem. „Vom putea beneficia de alimente mai sănătoase, spre exemplu carne cu grăsimi Omega-3 în loc de grăsimi saturate”, crede vizionarul de la Google. În plus, carnea va fi obţinută prin clonarea in vitro a ţesutului muscular, eliminând astfel suferinţa animalelor.

2033 - Vom utiliza exclusiv energie solară

„Folosim noi nanotehnologii în conceperea panourilor solare, iar costurile se reduc semnificativ de la o zi la alta. Un raport publicat de curând de Deutsche Bank sublinia că «în India şi Italia costul energiei solare nesubvenţionate este aproape de costul energiei disponibile în reţeaua electrică, iar în 2014 alte 11 ţări vor atinge acest prag de cost». Aşadar, cred că în maximum 20 de ani vom putea obţine toată energia de la soare”, afirmă Kurzweil.

„I-am prezentat acestui lucru acum nu foarte mult timp prim-ministrului statului Israel, Benjamin Netanyahu, care mi-a fost coleg de clasă la MIT, la Sloan School of Management, iar el m-a întrebat: «Ray, dar există suficientă energie solară pentru a face acest lucru?». Răspunsul meu a fost «da, există de 10.000 de ori mai multă decât avem nevoie”, a mai spus Kurzweil.

„Cred că în maximum 20 de ani vom putea obţine toată energia de la soare”, afirmă Kurzweil.

(Foto: Shutterstock.com)

2040 - Vom rămâne tineri pentru totdeauna

Ultima previziune a lui Kurweil este şi cea mai îndrăzneaţă:

„În douăzeci de ani din acest moment vom adăuga mai mulţi ani la speranţa dumneavoastră de viaţă decât anii care se scurg. Speranţa de viaţă a crescut de 4 ori în ultima mie de ani şi s-a dublat în ultimii 200 de ani. Acum putem să reprogramăm sănătatea şi medicina ca pe un software, astfel că acest ritm va continua să se accelereze. Există trei «punţi» care ne vor permite să ne extindem speranţa de viaţă. Prima punte este să luăm decizii agresive care să ne permită să rămânem sănătoşi astăzi. Obiectivul este să ajungem la cea de-a doua punte: revoluţia biotehnologiei, care ne va permite să reprogramăm biologia pentru a evita boala. Cea de-a treia punte este revoluţia nanotehnologiei. Cel mai elocvent exemplu al acesteia îl reprezintă nanoroboţii, care vor fi prezenţi în fluxul nostru sanguin şi care ne vor augmenta sistemul imunitar. Astfel vom putea crea un sistem imunitar care recunoaşte toate bolile şi care poate fi reprogramat pentru a contracara agenţii patogeni noi”.

„Nanoroboţii vor fi prezenţi în fluxul nostru sanguin şi care ne vor augmenta sistemul imunitar”, spune Kurzweil

(Foto: Shutterstock.com)

Colocviul științific „Ben Todică”, Vaslui, 23 iulie 2015

***

Dorina Stoica – „Sunt ciudat dar România rămâne Paradisul meu” Dialog virtual cu “ambasadorul românilor de pretutindeni Ben Todică” la Vaslui

„Sunt ciudat dar România rămâne Paradisul meu” (Ben Todică)

Vaslui 23 iulie 2015

Soarele își cam face de cap de la un timp. E toiul verii, unii au plecat deja în concediu. Dar iată că neținând cont nici de căldură și nici poamele prea din pripă coapte ce-mi dau de treabă în aceste zile fierbinți când mai degrabă aș sta în casă cu draperiile trase ori pe banca de sub nuc, am acceptat (cu multă tragere de inimă de ce să nu recunosc), invitația domnişoarei Geta Modiga, motorul viu al Centrului Eminescu așa cum îmi place să spun de fiecare dată (deranjând pe câte un ”prieten” comun), de a merge la Vaslui în ziua de 23 iulie (Sf. Foca în calendarul ortodox), fiind convinsă că va fi o activitate deosebită așa cum a și fost de altfel. Dar să încep cu începutul.

Asociația Bibliotecarilor din România Filiala Vaslui și Colegiul „Anghel Rugină” au organizat Colocviul Științific „Ben Todică - ambasadorul românilor de pretutindeni în dialog cu vasluenii”, moderator dr. Valeriu Lupu. Gazdă primitoare doamna Valentina Lupu președinta Asociației Bibliotecarilor din România, Filiala Vaslui cu nelipsitul zâmbet, elegantă, distinsă, a primit cu drag oaspeții de seamă scriitori, artiști plastici, profesori și oficialități locale în spațiul generos al Sălii Multimedia de la Colegiul Economic “Anghel Rugină” din Vaslui. Au fost prezenţi domnul primar al municipiului Vaslui Vasile Pavel, distinsul eminescolog scriitorul  hușean domnul prof. Theodor Codreanu împreună cu scriitoarea prof. Lina Codreanu, poetul și criticul literar Petruș Andrei împreună cu doamna Livia Andrei, Geta Modiga bibliotecar responsabilal Centrului Eminescu și subsemnata DS cu nevrednicie neînsemnată între atâtea persoane însemnate, imposibil însă de trecut cu vederea chiar și de către acei care ar dori să nu mă vadă. Printre organizatorii activității țin să amintesc pe doamna prof. Vasilica Grigoraș care m-a recunosut și pe care am avut onoarea și bucuria să o cunosc, administratorul blogului „Grădina cu lecturi” unde am avut cinstea să-mi fie publicate câteva dintre scrierile mele.

Domnul Ben Todică despre care am aflat acum câțiva ani de pe net și al cărui blog http://bentodica.blogspot.ro/ îl citesc când primesc (și nu numai) linkuri spre anumite postări de la domnia sa, este un român de toată cinstea ce consideră și acum după mulți, foarte mulți ani de când a plecat din țară, că România este Paradisul său.

Născut pe meleaguri vasluiene, în comuna Puiești, satul Ezer din părinții  Aurica și Gheorge, a plecat din țară în anul 1979 și s-a stabilit în Melborne, Australia unde trăiește și în prezent. Are dublă cetățenie româno-autraliană și vorbește fluent limba italiană, engleză și bineînțeles limba română.

Artist independent, cineast, producător de emisiuni TV, jurnalist brodcaster, inginer de sunet, scriitor, director de cinmatograf, de post de radio, sudor, electronist, mașinist extracție, operator TV, zilier, proces worker și multe altele, acest român impozant cu barba neagră și ochi pătrunzători este o dovadă a faptului că există și români adevărați ce încă își iubesc țara și militează pentru promovarea și păstrarea valorilor ei chiar dacă le-a fost dat să trăiască la celălalt capăt al lumii. El ține permanent o legătură vie cu românii din țară și din diasporă prin filmele realizate, intervențiile la postul de radio și Tv dar și prin postările pe blogul domniei sale iar numele dat de prieteni de “ambasador al românilor de pretutindeni” și-l merită cu prisosință.

Dovadă adusă spre întărirea celor scrise de mine mai sus este nominalizarea în anul 2007 pentru înaltul titlu de „Australianul anului 2007” („Australian of the year 2007”) datorită contribuției deosebite în comunitatea românească pentru realizarea de emisiuni în limba rămână la postul ch. 31 TV Melbourne unde a fost și director un timp.

Remarcabilă este contribuiția sa în domneniul jurnalistic și eseistic prin articolele publicate în multe reviste din țară și din străinătate. De asemenea pe blogul său pe care îl întreține și administrează de mai mulți ani, pe lângă activitatea domniei sale sunt publicate texte literare ale unor autori din țară și din străinătate. Și articolele de pe blogul lui Ben Todică sunt preluate de alte site-uri și bloguri astfel încât mulți dintre noi ne bucurăm unii de scrierile altora și să avem o legătură trainică și continuă favorizată de tehnica modernă ce evoluează foarte rapid și care este acum la îndemâna oricui dorește să o folosească.

A publicat cartea în două volume „Între două lumi” la o editură din Timișoara în anul 2009, carte ce a fost lansată prin duplexuri România - Australia la Biblioteca Caldeon din Capitală și la Biblioteca N. M. Spătaru din Vaslui. O frumoasă lansare a făcut și poetul puieștean Petruș Andrei la Puiești, localitatea centrul de comună a satului Ezer unde s-a născut Ben Todică.

Activitatea la care am fost invitați ne prijlejuește o întâlnirea virtuală, un duplex Vaslui – Melbourne constând în vizionarea unui fragment din lung-metrajul documntar “Drumul nostru” realizat de cineastul Ben Todică și schimbul de impresii despre românii din țară, despre România actuală și cea trecută, realizări, demolări, speranțe, doruri, împliniri dar și nostalgii, într-un cuvânt două lumi unite printr-o punte timp de două ore prin intermediul tehnicii moderne.

Filmul documentar “Drumul nostru” din care am vizionat un fragment, este un monument înălțat spre a sfida timpul. Ben Todică ni-l propune ca pe o „eliberare din anonimat”, „din iadul uitării”, o realitate ce nu poate fi respisă, obsesivă şi puternică, născută din forța nostalgiei simțită în fiecare imagine vizionată. Filmul este o călătorie în prezent cu întoarcere în trecutul nu prea îndepărtat din care sentimentul de apartenență la neamul din care s-a născut este pregnant și copleșitor. El trebuie vizionat în obscuritatea unei încăperi, în liniște pentru ca trecutul și prezentul să reconstituie ființa fiecăruia dintre noi acei care simțim românește oriunde am fi, așa cum ne-a recomandat cineastul Todică.

S-au purtat dialoguri cu românul australian îndrăgostit veșnic de țara natală România cea de toate zilele și de toate orânduirile, cu bune, cu rele, așa cum o  știe fiecare dintre noi și cum o vedem cu ochiul mai curat și mai plin de speranță ori doar cu cele rele și urâte, omorâtoare de speranță în viitor.

Au dialogat cu Ben Todică domnul primar Vasile Pavăl mândru (are și de ce) de orașul pe care îl administrează și de vasluienii săi atât de urât prezentați în media pe nedrept adeseori, remarcabilul scriitor Theodor Codreanu, binecunoscutul și iubitul poet Petruş Andrei, sculptorul Gheorghe Alupoaei acel care a făcut bustul lui Eminescu din curtea bisericii din Edmonton Canada prin grija vrednicului de pomenire Constantin Clisu plecat la Domnul, subsemnata cu ceva bâlbe pe care le pun pe seama emoției, de un optimism ce a stârnit ilaritate, Geta Modiga ce a lansat invitația să se facă un duplex Bârlad - Melbourne, domnul Teodor Pracsiu excelent vorbitor dar din păcate prea puțin încrezător într-un viitor luminos al României pe care s-o fi plictisit să-l tot aștepte de vreo 25 de ani, doamna prof. Vasilica Grigoraș precum și ceilalți organizatori. Un trio format din elevi ai colegiului au cântat acompaniați la chitară o frumoasă baladă folk ce l-a bucurat nespus pe protagonistul acestui inedit eveniment vasluian.

După mai bine de jumătate de zi petrecută în orașul reședință de județ cu oameni calzi (desigur cuvântul mai potrivit ar fi pe o caniculă de aproape 40 grade „răcoritori”), timp în care ospitalitatea a fost la cote maxime cu mult peste așteptări (ale mele), am purces spre Bârladul nostru iubit ce nu poate fi comparat cu nimic, nici chiar cu Melbournul domnului Todică și al altor români cumsecade (unde nu voi ajunge decât poate în vis).

Odată sosită acasă m-am oprit lângă fântână, am scos o găleată de apă rece din măruntaiele pământului și m-am refugiat cu ea cu tot sub nucul din fundul grădinii. Vă spun de aici din Paradisul meu pe cuvânt de moldoveancă și de poetă de mâna a doua (cu indulgență), nu este răcoare mai românească și mai plăcută decât cea de sub nuc într-o după-amiază din toiul verii când soarele face doar ce vrea el.

Am consemnat cu drag astăzi 24 iulie 2015, spre informare dar și neuitare,

Dorina Stoica

***

 Ben Todică - ambasadorul românilor de pretutindeni în dialog cu vasluienii

În organizarea Asociaţiei Bibliotecarilor din România – Filiala Vaslui şi a Colegiului Economic ”Anghel Rugină” Vaslui, a avut loc joi, 23 iulie 2015, ora 10.30, la Colegiul Economic ”Anghel Rugină” Vaslui, Sala Multimedia, un colocviu științific ”Ben Todică - ambasadorul românilor de pretutindeni în dialog cu vasluienii”, moderator dr. Valeriu Lupu.

La activitate au participat cadre didactice, bibliotecari, elevi şi alte categorii profesionale. Evenimentul s-a desfăşurat sub forma unui duplex Australia, Melbourne – România, Vaslui.

După salutul şi prezentările invitaţilor vasluieni, cât şi a dlui Ben Todică

s-a vizionat episodul nr. 1 din filmul documentar ”Drumul nostru” realizat de partenerul de dialog, dl Ben Todică prin via Skype online.

Dl inginer Vasile Pavăl, primar al municipiului Vaslui, a fost încântat că a participat la o astfel de manifestare, în care oameni şi locuri rămân în istorie cu faptele lor, invitându-l totodată să realizeze un film cu această zonă în care s-a născut, sprijinind personal finalizarea acestui proiect, despre Vasluiul, vatră de legendă şi cultură.

La rândul său dl Ben Todică şi-a manifestat încântarea de a fi în direct cu atâtea personalităţi locale.

Dl prof. Petruş Andrei din Puieşti a adus cu el mireasma locurilor natale din Ezer, o aruncătură de băţ, povestind despre copilăria şi familia dlui Ben Todică.

Moderatorul dr. Valeriu Lupu aminteşte de fenomenul cultural insistând pe poetul absolut, Mihai Eminescu, dând cuvântul dlui prof. Theodor Codreanu, considerându-l cel mai mare eminescolog al timpurilor noastre. Domnia sa oferă un omagiu prin pledoaria sa faţă de actul cultural din judeţul nostru, precizând că acest pământ a dat multe personalităţi ale culturii şi ştiinţei, aducând cu dânsul trilogia “Paradigma deşertului”, roman al scriitorului Gh. Pricop, fiind dat cu autograf dlui prof. Teodor Pracsiu.

În dialogurile ce au urmat susţinute de Dorina Stoica, Geta Modiga, Teodor Pracsiu, Gh. Alupoaei, Dumitru Jijie, Angelica Rusu, Vasilica Grigoraş, Elena Anuşca Doglan, Valentina Lupu şi formaţia vocal-instrumentală instruită de prof. Elvis Chiper şi-au prezentat admiraţia pentru actul cultural pe care îl promovează partenerul nostru de dialog, Ben Todică susţinătorul tuturor românilor din toată ţara şi din diasporă.

Filmul proiectat va fi vizionat individual sau grup cu cele 17 episoade postate pe youtube comunicând impresii şi atitudini direct cu realizatorul acestui material video.

            Benoni Todică din Ezer/Vaslui: “Vă mulţumesc din suflet pentru prezentarea filmului Drumul nostru şi organizarea acestei minunate întâlniri, înălţător şi cald Colocviu ştiinţific românesc al vasluienilor noştri, oameni de seamă ai culturii şi artelor din Moldova, întărit de prezenţa domnului Primar şi mângâiat de vocile melodioase ale celor trei tineri trubaduri moldoveni. Vă multumesc pentru ideile frumoase schimbate între noi şi a şlefuirii lor ca drum de speranţă pentru neam şi visele lui. Vise de înfrăţire şi prosperitate naţională.

Vă simt ca pe nişte fraţi şi surori pe care i-am regăsit după 35 de ani de exil. Asta denotă că există cineva acolo sus care ne iubeşte şi ne ocroteşte. În ciuda tuturor orânduirilor abătute asupra noastră, noi, ca români am reuşit să rămânem urmaşii străbunilor noştri. Această întâlnire ne demonstrează că suntem nemuritori”.

Activitatea s-a încheiat mulţumind tuturor participanţilor cu flori şi tricolorul românesc, manifestându-şi bucuria de a fi roman oriunde în lumea asta.

Angelica Marcela Marcu,

bibliotecar Colegiul Agricol “Dimitrie Cantemir” Huşi.

***

Stimată doamnă Valentina Lupu şi Stimate domn Valeriu Lupu,

Preadistinşi prieteni de acasă,

Vă mulţumesc din suflet pentru prezentarea filmului „Drumul nostru” şi organizarea acestei minunate întâlniri, înălţător şi cald Colocviu ştiinţific românesc al vasluienilor noştri, oameni de seamă ai culturii şi artelor din Moldova, întărit de prezenţa domnului Primar şi mângâiat de vocile melodioase ale celor trei tineri trubaduri moldoveni.

Vă multumesc pentru ideile frumoase schimbate între noi şi a şlefuirii lor ca drum de speranţă pentru neam şi visele lui. Vise de înfrăţire şi prosperitate naţională.

Vă simt ca pe nişte fraţi şi surori pe care i-am regăsit după 35 de ani de exil. Asta denotă că există cineva acolo sus care ne iubeşte şi ne ocroteşte. În ciuda tuturor orânduirilor abătute asupra noastră, noi, ca români am reuşit să rămânem urmaşii străbunilor noştri. Această întâlnire ne demonstrează că suntem nemuritori.

Cu mult drag şi preţuire,

Benoni Todică din Ezer/Vaslui

***

Stimate Domnule Ben Todică

E greu sa descriu în cuvinte marea bucurie și satisfacție pe care am trăit-o joi 23-07-2015, prilejuită de dialogul nostru cultural și spiritual pe marginea "Drumului nostru" o peliculă plină de nostalgie, dar și de tristețe pentru ceea ce a fost și mai ales cum modernismul asanează totul fără milă. Realizarea este una de excepție, iar valoarea ei documentară este de neprețuit. Asistența a fost una extrem de reprezentativă pentru elita culturală a zonei după cum ați observat din luările de cuvânt, iar dialogul s-a legat la modul cel mai firesc posibil, atât de firesc și neașteptat încât nu v-ar veni a crede dacă v-aș spune că 5 minute înainte de a începe nu aveam nici o idee asupra regiei evenimentului. Toată asistența a fost extrem de încântată pentru momentele de simțire și trăire românească, care greu se înfiripă la o asemenea intensitate. Discuțiile aveau să continue la aceleași cote la agapa culturală care a urmat și unde s-a toastat cu asupra de măsură pentru Dvs și asemenea evenimente.

Vă mulțumim pentru momentele de bucurie pe care ni le-ați dăruit cu generozitate și împreună cu soția mea și staful organizatoric "Doamne, Ce DOAMNE!!!" vă dorim succese mari și tot binele din lume.

Dr. Lupu V.

***

calmatu-m-am

de George Anca

calmatu-m-am regină din Maillane

puiule pe ce copac tăiat Temaiken

m-aş împrieteni pustio

fulgi albi ţi s-au risipit pe iarbă

stăm şi ne vedem de răbdare

te mai întorci spre perfuzii

mai auzim de Patagonia

ochi în ochi o previziune

pe ce scris neanimal

îmi aflu gheaţa lavă

de scorbură mă întorc

şi-om vorbi gheaţa

noroc şi tu cu motor

ciripeşte-mă disolut

nu mai ritmăm prevestirea

nici nu ne-am finit meditaţia

te mai cântă pregunta

melodiile alternează

şi din partea obârşiei

opuse pe exotic distrus

am năzărit sub pecete

aurie argintul ginţii

cu istorii zigzagate pe

spiralări zăgăzuite

m-oi cantona cantată

neînghesuită ce apus

în atâta sud şi

mai sud şi antarctic

pe unde am respira

vida viaţa vidului

cântătoarelor tristului

vultur audiţie îngrădită

la albe înfloriri albastre

sub verdele iernii pampa

cum mi se potrivise gama

elegantei patagoneze

renunţări sincrone amurgului

lasă-mă împrimăvărării

repetă-mă toamnei casnice

cu visele domolirii

restrictată patima atma

crestată în cerul pe sârmă

exactitatea robiei protective

proiective elective Ninive

ce încercasem nu de înţeles

ducea lipsă impunere impala

de-om compătimi-o friptură

împotriva rosului din peligro

orice fiinţă mă răstoarnă

arrivamo zici muzicii urzici

gustului sânge de condor

taurul încornorează cocarda

ce-mi par cioară-n par cărpănos

de-o doză dogită îmi fericesc

antipozii cu o prietenie simpatică

niciodată lizibil incunabul

la voi seară aici prânz

vă uitaţi că mă uitaţi

de nu mai şi aşteptaţi

noaptea voi amiaza eu

voiam lista tricoloră

cu pericol de gomoră

şi protecţie de soră

veterinară rinoră

am euforia formă

de-o împărtăşită normă

Argentina nu de dor mă

cheamă fără filodormă

în fapt avem întâmplarea

bifată biftec de sine

brâncuşiană supleţe

la etajul 24 spre larg

când şi retragerea în colţul

fără iernii caterpilar

vreo protuberanţă

tuberoza cancan

atunci miranda într-o doară

neconscris mâncărimii amor

ori lupta pentru domeniul

femelei înturnurate

o să-mi pară rău de câte ceva

pe muzica asta oricând o fi

şi ţipăt şi tăcere numai

să-mi pară rău de altceva

am o fire potcă nici

nu certarăm ci

toată lumea piere de

deşteaptă cu nervi

ba nu şi bibliotecarele

latino-americane senor

cine să le desprăfuiască

de nu digitalizarea

mai scrieţi uitarea pe

ciripitul galanteriei

patagoneze pe temaiken

lângă aerul de pe La Plata

de viaţă aţă şir colir

prin lacrimi cobzare

pe gustul lui Borges

via Elena Văcărescu

de s-a şi întreţinut cu

Alina de negăsit ori nici tu

Homer părelnic opere

complete un bandoneon

îmi voi mai deduce Leuke

nedespărţindu-mă puiului

prea trist de singurătatea

captivităţii singure cu el

n-am contrazicere vederea

o prejudecată judecata

avem a ne sfida nevoirea

până ieşim la liman călugăre

cum am lua-o din fir a păr

un post o pustie ţara

din cine în cine fără sine

şi de ne-am reînfăţişa

în caz de radere şi merităm

să ne tăiem gâturile estetic

de-o laudă tot dintr-acolo

de nu mai dinainte de Deva

am harnică hăruirea

duşmanilor în splină

ci de-o bucurie soarele

îmi înzdrăvene drevele

adică scurtătura căderii

tot în sine tot de ţară cât

cu nea Gheorghe Rogojinaru

râdeam de muşiţa nemăritată

cauză oaza dintr-o viaţă

de-o fi moartea ori

altă viaţă călăreaţă

praftoriţă profitori

plătită sentimentalitate

ţipăt piţigăiat şpagat

între cîrlige la focul

în cruce cu norocul

ne liberarăm aşteptarea

într-o simţire fără nume

o admiraţie matetică

şi încă am mai întineri

de-ai primi ce nefurându-se

fecundează inimile vide-nevide

n-aş mai pleca n-aş mai sta

într-o dansare domnişoare

până şi insuflarea suflă

armonie din susul tău

de când îţi erai garant

oarecarei desţărmuriri

temaiken un turism predestinat

în provincie nu infinitului

în ziua de sâmbătă

Orfeu necunoscutei vipere

lemur de cola anillada lemur catta

salcie de palmier de-ai îndrăgit

mamama în Dodona dodie

origami plegado de papel

los esperamos los Murcielagos

arcada de la vida melanopis

ne aflăm şi pinguinii alb negru

grande paese cum se întâmplă

muzica ba apa ne ia

într-o căutare de ouă

fotografiate ce ne-am

părut ne şi ieşim din păreri

copii frumoşi şi pinguini

să vă fie viaţa penumbrei muzică

îmbăiată de-a soarelui vamă

şi mai şi claritatea

vedem mai rar ce durându-ne

părere de rău mai încolo

pe-o sănătate muzicală

în scufundări reticente

ţine-ţi pecenegele sclave

cumanele liberează-le

pe un balet pinguinic

obsesionate a la Puig

scufundare mai blândă

ca a lui Dumnezeu în oameni

pinguinii din temaiken

pe aceeaşi muzică diavole

rară răutate inimii liniei

patagoneze într-o strînsură

nu de gât nu de pierduţi

ori şi de noi deodată ai cui

pe scris pe paşi ne îndulceşte

o respirabilitate de graţie

rară încotoşmănare inutilă

răutatea de mai sus dezisă

îmi spui din sunete îngândurarea

cu piatră arcuind setea vargă

de apă numai băută emblemă

o plângere amânată amanet

dulceaţa copilărească părinţi

traşi înapoi paradisului

poate patagonez pinguin

şi noi într-o adorare la hazard

te prăpădeai de formă în arca

orientală vidatule de vedere

învieţuitule de viziune lansată

a suberbia de ajutoarea vieţii

mă strâng în adânc desfolierii

şi a pinguinului

de după calul de mâine

grafiat de o săptămână

ne-om descoperi vitalitatea

într-o iarnă cu soare

la toaleta pinguinului

lasă-i ouăle vânătorule

cât sentiment şi pace în joacă

istoria o citească localnicii

specialiştii dictatorii chiar

înapoi la mamama şi restul

ne-om încălzi cum spuneam

oasele la focul gheenei

cu gândul la suprafaţa

înnodată afund de pinguini

pruncie nemaiinterzisă cavalului

se încruntă nonlectura ne

ţinem locului cu Eminescu

în codrul nostru la umăr cu pampa

nici voi nu zburaţi precum văd

de muzică pinguinilor măgari

cu de la dumnezeu doză

de nimcnicie fericitoare

eu sunt apa voi aripa voi apa eu iarba

verante te cred ăi mici pe cai

am fi învăţat fericirea neabătută

apocalipsei prea-prea

o conştiinţă compensată pampa

într-un pinguin copilărit

ţopăiţi în comentariu gimnastic

nu vă uitaţi acum şi la mine

Patagonia viva tigri amoroşi

cinci provincii moradores

de un pasato remoto

bosques milenarios tierra

los volcanos furiosos cambio

soledad foresta imensidade

unico nel la tierra protejer

todo misterio para todo umanidad

balena franca puede aparearse con

distintos machos en un mismo dia

condor andino Patagonia

subterranea întunericul viu

nu eşti animal sunt eu înconjur

ce nu mă înconjoară

păsările flautului sub apă

şi-o brambureală de bambus

m-aş întoarce în timpul

de mâine dimpotrivă

într-o laudă Argentinei

de-o săptămână a învierii

pară-mi-se şi vouă fetelor oarece

libido împrimăvărându-se

Gitagovinda în Patagonia

Luceafărul de acum cu luna

nici poza mimoza filmismo

entuziasmul spre oboseală

prea demult cocoloşinizarea

nu ne mai doare inexistenţa

stai un pic abia sosind roca

adapă întunericul mângâie

am schimbat literatura pe sunetul

paşilor pe podul de lemn de deasupra

înflorituri recunoscute înapoi

unde mi s-a dus tristeţea

noii veniţi sfâşiaseră

tot numai bucuria via

vorba islandezei că la ei natură

şi în Buenos Aires poluare parcă

vulcanii din Patagonia zici

de-o pasăre zic de pinguin

pierdut copilul depresiei mele

eu unde şi vezi casa aia de noi

casa de copii din Găeşti şi ea

să nu te zici pe litere Stane

diminutivă memorie mai o dată

bambuşi din Calcutta spre bunyan

clima neplăcută lui Orwell da’ Darwin

băieţi cumsecade prin librărie

o cunoştinţă benignă revelaţia

puterii de sine pe atenţie

şi în cer şi pe pământ

o dragoste de Patagonia Europa

într-o zi nici amintirea zilei ăsteia

n-o să mai fie imposibilă o uit

pe măsură ce trece spre repetare

de-a-ndaratele sărac rac român

tristeţea nu se mai crede muscă pe perete

spaniola se vorbeşte pe merit felicitat

când ţi-am zis că şi eu sunt scriitor

de mă observi întoarcere sub rucsac iflandez

şi ţie drumul îţi fumegă o erupţie

întoarcerea nu ţi se numeşte

împreună iar în aproape două ore

ne-o fi părând necunoaştere

n-am ieşi nu ne-am da seama neînchişi

de bună voie animalelor admiratori

şi ele într-o sclavie răbdătoare

împrumutându-ne cunoştinţa

intru în rutina scrisului pe gol

de morâncesc o psihologizare

a sinelui încolţit de desfăşurare

cum şi mişcarea biciuie imaginea

am de gând şi mâine să trăiesc

păsărilor trilul prin gauchos

de ce să mai zic treci stai

nici nu mă mai interesează hârca

fluieră-mă pe rând păsăret

din stop de condor fluierar

într-o împăiere împărtăşită

Andes în pieptul Patagoniei bucuros

nu s-o alege argintul

de admiraţia nisipului

pe când ne lăsasem struţ

între capre înflăcărate

frumuseţe de familie argentiniană

un triste tigre şi toate cele

proprietatea lumii tot alt loc

tot alte vremurile când şi când

nimic în dar pozele

obiecte neimitate

poate pentru copii o

naturaleţe nici kitsch

poemul meu argentinian

contrapunct tango dinainte

pescar islandez cu nevasta

în dreapta mea printre pume

adevărata mea libertate de

apokalipsa indiană până

la anu’ înapoi ca din nou

de pe o stradă pariziană

vine el şi rândul Bucureştilor

la noi la Târgovişte ortodoxie

şi nodul în gât al literaturii

prin teatrul spre gară

de nu şi-n teologie litere

cu pasaje patagoneze imaginare

thai saharian contabile

ce geografie inutilă momentul

petrar patagon paragon

catalonilor coupa corazon

mă fântânesc pălăvatic

prăvălatic eminescian

mişcări de cosmos cataractă ataraxie

vorba de limbile de peste rase

de înţeles c-a venit vorba

ăluia şi o vatră jarului

antilope oryx (oryx gazella) marabu (leptoptilos crumeniferus)

cred că am refotografiat bongo

vă povestesc de pe acum mă vizualizasem

cu tigrul lui Borges dormea

copiii de viaţă şi ei pe grupe

talie înaltă sânge muzical

pegasul hipopotamul bipedul

îmi voi lipsi din ierbar

podul la trap nimic de primit

o copilăradă fără radă camaradă

copii cu părul roşu şi negru în Reikjavik

Laxsness a fost comunist cum îl chema

de ziua asta mă alesei cu timp

într-o singurătate animală

frangiscan patagonică

tot agonică patagonică

ne-om contra în glumă ce părere

pe repede svântându-se viaţa rămasă

nici nu mă omorâsem să mor

tocmai că-mi plăcuse în Buenos Aires

mi se tociră crescând unghiile

de-o amintire imposibilă

ce nu mi-o spuseră părinţii

ce n-om spune copilului

am debarcat în detristare traista patristică

de mă ironizaseră într-o ritualitate

onirică traductibilă previziv în isihie

însorită iernatic o joacă de famarg

pe păsări nu pe Bachus vă cunosc

zburătoare crestomaţii a crickett

ce ne-om mai spune s-o trece în cont

la judecată n-om fi minţit

mi se întâmplară împăcări

de un cavalerism tardiv

directorial în lipsă de sugestie

cum totuşi nu-mi fuseseţi indiferente

a scuză necăutare altfel peligradă

busola rabinică întoarsă

pe role iuliene Sylva zăpezile

ce să mai mirosim busuiocul

mă mai gândii la Sarmiento nu

numai la numele străzii

străzile lui Borges bastonul

posterului meu Nefertiti

m-aş premia în temaiken cu iarba

frânghiile pe buştenii armonici

zburându-mă gardurilor îngândurate

între coarne uitate de cuţit

departe crima închipuire de pace

melodramă telenovelistică lasă

natura Islandei Patagoniei

nu încă şi a ultimului pe listă

într-o oră înapoi aţi mai adus

dacă mi-ai ţinut minte numele

o blândeţe a spaţialităţii

o neînghesuială de-a străzile

frumuseţea lemnului uscat pasăre

os fluierător peste Andes

dacă m-am mai liniştit în

vreo zi ca asta nici în Pacific

şi cerul tău şi cerul Argentinei

când fusese vorba de altceva

apoi globalizarea distrugerii

uite ce perpetuitate volitivă

cum ar fi şi voia lui dumnezeu

aş alege câte o frazare de pe aici

dauna euforiei altfel neforţate

o respiraţie nemaibărbătească

la câte gândindu-ne degeaba vă spun

că în Argentina după Maroc

după tată mamma Trinidad

îmi rămaseră fraţii condorazoni

masonii şi ei cu ale lor la ei

tot nu mi-am legat prietenia

a rămâne ca tot românul imparţial

nesocializat cu mama islandezei

ce-o mai fi urmărit-o securitatea

pe capitalista comunistului Laxness

de luă şi premiul Nobel în familie

tradus de aceeaşi pe la noi

nicidecum animalele nici pericolul

graţia copilărească a vederii

scenografia biotică

de insinuare interioară

nu m-am lăsat de sentimente

tocmai în plinul aparenţei

o viaţă cu mulţumire oceanică

de ni se păruseră şi balenele

având înclinaţii polare meridianul

îşi potriveşte tactul mă privişi

viitoare dansatoare n-oi uita

muzicalitatea ochilor tăi

înmugurirea ne a asteniei tocmai ce

şi povesteam o stare de picurare

solară în interiorităţi la maestros

în temporalitatea lui Sarmiento

a nu te raporta la vechi sîngiuiri

ba la replica de două secole

a fi mai mult nou într-o

vechime fără rădăcină

ci până mâine mai e o groază

până când nu v-a mai exista tinereţe

ceea ce nu e pampa nu e rampa

raportării la replica palcoscenico

mă mai prostesc presat de

ajungerea la oră pe nesimţite

nici în Provence spre van Gogh

nu-mi pictasem nervii mai lin

nici nu-mi dau seama caro

Caron dacă mă voise

fără mituri nici rituri

de Eliade n-aud în sud

tot ale mele endelirios dodii

îi pomeniră numele la fete

de-or citi în căutarea vreunei

potriviri de preferinţă corazon

cum va mai fi şi mâine

că poimîine plecăm o vedere

într-o cădere fericită pe

respiraţia Argentinei

centaurii îmi vin iar în minte

ca-n India nu ca în Provence

tropice altfel masonizate

ce de frumuseţe la sus

estetică nordul fiord la anul

de nerenunţare tundere

nici bătrâneţea nu se numără

nici până acum cine ştie ce tânăr

pe uitate pe hrănite iar la ai noştri

poate chiar om scăpa de comunism

în ce ne priveşte la revedere

prin comunism înţeleg scopire

ca avionul timpul cerule

te grăbeşti o şoaptă aptă

cu un gen alogen eu

într-o grădină în frânghii

un patio con el belu

ai încântare de unde

crima se melodramatizează

probabil în puţinătate

nu mi-a mai rămas mas caz casa

pietricica poate intrată în parlament

unii mi-aţi spus un cuvânt

mă gândesc la voi recunoscător

rămas dator furnicii albe

o carte de recunoaştere

pe aici insectele hibernează

deocamdată necunoştinţo

de laudă cine se plictisi or

nci nu se obosi a o chivernisi

însumi nu mi-o mai trebui

dacă tot mă ferici aici

măturător cu făraş şi celular

în uniformă ca de marinar

să placă animalelor

copiilor şi haimanalelor

frumuseţea naturală se taxează

de-a viciile contrazicerii pasărea

pe împrumut şi excelenţă

de răspuns cu mai bun decât princeps

să zicem când ne pervertim

răbdarea neperformanţei

de-o bunătate mămoasă

religios mediocră

pasa nejignirii amendabilă

elogiu strangulat fatic

apofatic discuţia argentiniană

tot la ambasada Indiei din Bucureşti

sfârşitul sau începutul lumii

nu mai am umilinţa scriitorului

rămân la exil unde oi fi scos

din literatură de gardienii globali

pato amato alergaţi-mă nonuniformelor

văzusem că tristeţea se ruina

ghinionul neliterarităţii fericirii

nu prea se vede diavolul indeed

la prima vedere jignitoare

o fi lauda ca de linguşire

nici n-ar fi fost cazul dimpotrivă

nici Borges nu s-ar fi deranjat

n-am adus nimic nu iau nimic

o bibliotecă fără nici o literă

o lectură într-un vulcan

electronic la lux tango

dacă am avut onoarea să respir

în Argentina mi s-a părut demn

să salut salud uitarea rugăciunii

pe vulnerable explicat sub peligro

şi aşa mă îndrept spre intrare

ieşirea ne e locul de întâlnire

pentru întoarcerea în Lancaster Anca

pe Cordoba în Buenos Aires

nepunctuală grabă ca de obicei

ce se va alege de poezia mea

din Argentina dar din România

din India s-a cam cules

cine pe cine recunoscând

tu nu poţi fi pasăre polifonie

o înscenare pe răspunsuri

ce Bach să mai fi fost aici

pe venire neplecare tango

locul neţinere temaiken

vara la patruzeci de grade

chitanţă la hotel pe aşteptare

de islandeze despărţirea

nici toţi pe bibliotecă

reproşază-mi necavalerismul

se duse soarele într-un nour