joi, 11 octombrie 2018

Altamira Kevin - Ceasurile care nu stau





Ceasurile care nu stau


~*~

mă întreb de mai este

vreo bucurie care nu m-a durut,

vreun spin căruia

să nu-i fi simţit

dulceaţa,

mă întreb cît ar fi

să nu mai cobor,

dimineaţa,

din vis


~*~
(Altamira Kevin)




„Sunt în mâinile destinului. Azi-noapte l-am visat pe profesorul meu de educație fizică. Eram la școala primară, însă geografia era alta. Mi-a zâmbit și mi-a făcut din mână, m-am trezit. Mă gândeam că așa ar putea să aibă loc o tranziție și să rămân în vis, să-mi continui drumul spre casă, unde să descopăr că am alți părinți, iar eu arăt un pic diferit în oglindă și apoi să îmi intru complet în noul început, fără să-mi mai aduc aminte de unde vin” BT.









Un comentariu:

  1. Interesantă asemănare de idei! Ceasurile Altamirei Kevin bat fără oprire în clepsidra versurilor sale, ca-ntr-un vis. În aceeași măsură, persoana/ personajul aflat între veghe și vis, transmite mesajul unei posibile întoarceri în copilărie, unde s-ar mai putea schimba ceva.Totuși, firul visului ( ca și al vieții, dealtfel) este asumat și lăsat în mâinile destinului implacabil. Mă bucur să vă citesc!
    Cu admirație, Cristina Truță

    RăspundețiȘtergere