FABULA PREMIERULUI

FABULA  PREMIERULUI  DESEMNAT

Autor Lică Pavel

După-alegeri, în ogradă,

Deşi nu-i venea să creadă,

Catârul - o corcitură

De măgar cu-o iapă sură,

Ajuns dintr-o întâmplare

În ogradă cel mai mare,

A fost nevoit de lege

Să aprobe, se-nţelege,

Prim-ministrul desemnat

De cei care-au câştigat:

Nişte cai de soi ales.

Caii, bineînţeles,

Ştiind că-i ura catîrul,

Vrând a-i face lui hatârul

Să nu-l pună pe-armăsar

Prim-ministru tutelar,

I-au propus lui ca magistru,

O oiţă prim-ministru.

Dar catârul, mult prea snob,

Fiind foarte xenofob,

Din măreţul lui palat

Refuză ne-nduplecat.

Caii înţelepţi vezi bine

Ştiind că guvernul ţine

Rostul mersului-nainte,

Având ei mai multă minte,

I-au propus un alt ales

Un mânz pur ca să-i dea ghes,

Să-nţeleagă-ntr-un final

Că-i doar un catâr, nu cal,

Ba, chiar l-au ameninţat

Că va fi şi suspendat

După legea lor supremă.

Vrând deci să rămână-n schemă,

Corcitura de catâr

N-a mai zis nici „pâs” nici „câr”

Şi rămas chiar fără glas,

Făcu înapoi un pas,

Dar ca să vadă ai lui

Nişte bieţi măgari tehui

Din partidul pierzător,

Vrând să-i ia peste picior

Pe învingătorii-n stat,

C-un dispreţ neaşteptat,

Nevrând a-l vedea ograda

Că îi dă un mânz cu coada,

A trimis un SMS,

Cu doar un cuvânt: „Succes”!

Şi, să-i facă-apoi hatârul,

A semnat pe scurt: „Catârul”!

Uluit de-acest mesaj,

Mânzul şi-a făcut curaj

Şi-a sunat la armăsar,

Că nici nu avea habar

Dacă-acel mesaj privat

I l-a dat şeful de stat,

Ştiind că un telefon

Poate-aduce ghinion.

Armăsarul evident,

Fiind şef de parlament,

Ştia numărul, normal,

Şi deştept, ca orice cal,

I-a spus mânzului acum,

Că-i normal să vezi şi cum,

Un catâr vrea să arate

Că-i deştept pe jumătate,

Şi puternic, cum aşteaptă

Neamul lui din partea dreaptă,

El a vrut să consfinţească

O zicală românească:

„Prostul dacă nu-i fudul,

Parcă nu e prost destul”!

Rob MacInnis's Glamorous Portraits