Ioan Miclău-Gepianu - SIMPLITATEA ȘI TALENTUL

SIMPLITATEA ȘI  TALENTUL

~*~

Simplitatea:

“Tu ești un suflet bun,
Să bați la ușa mea!

Am să-ți deschid degrabă,

Știindu-te părtaș,

De-aceleași suferinți!

Talentul:

“Știindu-te părtaș,

De-aceleași suferinți,

Am să-ți deschid degrabă,

Să bați la ușa mea,

Tu ești un suflet bun!

Simplitatea:

“Cu hărnicia țin deja o bună casă,

La geam mi-am pus și salbe de-ale

iubirii flori!

Vecinul mă întreabă de bine și de rău,

Căci inima mi-e bună și simplă haina mea!

Talentul:

“Căci inima mi-e bună și simplă haina mea,

Vecinul mă întreabă de bine și de rău;

La geam mi-am pus și salbe de-ale

iubirii flori!

Cu hărnicia țin deja o bună casă!

Simplitatea:

“Obrăznicia lumii mă roade și mă doare,

Minciuna se vrea soră, auzi, cu-nțelepciunea,

Pentru-a păzi cămara se recrutară hoții,

Fățărnicia surdă s-a învelit în aur!

Talentul:

“Fățărnicia surdă s-a învelit în aur,

Pentr-a păzi cămara se recrutară hoții,

Minciuna se vrea soră, auzi, cu-nțelepciunea,

Obrăznicia lumii mă roade și mă doare!

Simplitatea:

“O, dulce-nțelepciune departe ești de noi!”

Talentul:

“O, dulce-nțelepciune departe ești de noi!”

GROMOVNICUL MEU

(Sfat din străbuni)

Cum intră Soarele-n zodia lui,

De-ndată-n cărare piciorul să pui,

Noroc și belșug el varsă-ne-n sorți,

Dar, nu uita totuși, cinstit să te porți!

Căci fără de cinste nimic nu te-ardică,

Căci starea durerii e-a sorții ursită,

Iar dorul din tine îl are și altul,

Așa ne zidise pe toți Prea Înaltul!

De ești credincios și duhovnic,

Ascultă și vechiul Gromovnic:

Când steaua Tigir înainte-ți răsare,

Stai molcom la vatră, să n-ai supărare!

Căci sigur și vita din grajd o vei pierde,

Și nici în târguri mari nu te duce,

Mai bine-n grădină sădește-un pom verde,

Acesta și floare și fruct îți aduce!

De-ndată ce-atins-ai străfundul un pic,

Te-ntoarce în tine și-ți zi: tot nu știu nimic,

Și iar gânditor te avântă spre mândre gândiri,

Cercând să zidești al tău cuget în bune simțiri!

FAPTA BUNĂ!

Fapta bună e fruct dulce

În Grădina socială,

Unde omul ca și pomul,

Întocmește acea bună rânduială!

Fructa e un rod de arbor,

Fie dulce, fie acră,

E-mplinirea ce-o aduce

A Naturii lege sacră!

Dar aleși sunt pomii care

Aduc fructe hrănitoare,

Întocmind grădina mare,

Sfântă-n razele de Soare!

Astfel omului în faptă

Stă alegerea-i, nu-n toană,

Nu în vorbărie stearpă,

Ce-l califică desigur-acră poamă!

~*~

Ioan Miclău-Gepianu

2018