România, țara președinților criminali
Av. Dan Cristian Ionescu
13 Octombrie 2021
România
a avut 5 președinți. Primul a fost Nicolae Ceaușescu, vinovat de multe, dar nu
de faptele pentru care a fost condamnat la moarte și împușcat. În primul rînd
(din 5 capete de acuzare dintre care unul nici nu exista în codul penal), a
fost condamnat pentru uciderea a 60.000 de revoluționari timișoreni, minciună
care a stat la baza a ceea ce Michel Castex a numit „o minciună mare cît un
secol”. O minciună bazată pe înregistrările cu împușcăturile din Timișoara,
trimisă de serviciile sîrbești la BND iar de aceștia la CIA, care le-a difuzat
prin „Europa Liberă”. Nu știu dacă în istoria omenirii a mai fost un caz în
care 9 servicii secrete din 8 țări (din blocuri militare opuse), cu sprijinul
trădătorilor interni din DIA și securitate, să-și dea mîna pentru dărîmarea
unui conducător.
Cînd
minciuna a ieșit la iveală, criminalii au început să o scalde, să o aburească.
Cică cei 60.000 de morți nu sunt de la Timișoara, ci sunt românii uciși de
Ceaușescu în timpul vieții lui. Că unii au fost împușcați de grăniceri în timp
ce încercau să treacă înot Dunărea spre sîrbi, că aici intră și femeile care au
murit întrucît au facut avorturi ilegale (cele la liber fiind interzise), au
mai fost adăugați unii țărani împușcați cu mîna lui fiindcă se opuneau
colectivizării (asta chiar nu o cred, nefiind singura minciună apărută în presă
după 1990 de la unii care vroiau să-și vadă numele în ziar).
Vreau
să mă opresc puțin asupra avorturilor. Filmul românesc „4 luni, 3 săptămîni, 2
zile”, avînd ca temă moartea unei tinere urmare unui avort mortal. Prin
decretul nr. 770/1966 Ceaușescu a interzis avortul întrucît avea nevoie de
muncă, crezîndu-se la putere pînă la sfîrșitul vieții (ceea ce s-a și
întîmplat, dar nu cum își dorea el). Iar pe de-o parte decretul prevedea
excepții (femeile peste 40 de ani, cele cu 4 copii, cînd sarcina prezenta un
risc pentru mamă sau cînd era urmarea unui viol sau incest), în timp ce pe
de-altă parte existau situații cunoscute de toată lumea: era suficient să dai
de un ginecolog care în noaptea în care era de serviciu suna la Procuratura
Capitalei și raportau o iminiență de avort. Știu foarte bine asta. Pe timpul
nopții erau cîte un procuror de serviciu la dispeceratul IMMB (numai bărbați)
și unul la PMB, în principiu femei. Dar femeile erau pe atunci puține, decît să
intre în procuratură preferau să își crească și să își educe copiii. Așa se
face că în anii ’70, în loc să adun cadavrele din București, stăteam uneori
noaptea să notez zeci de avorturi iminente - parcă era boala secolului. În
același timp, în țările catolice, avortul era (și în multe țări încă este)
interzis din motive religioase. Ca să dau un exemplu, în timp ce în România
femeia care consimțea la avort era pedepsită cu închisoare pînă la doi ani
(toate pedepsele erau cu suspendare), în Portugalia (unde avortul a fost dezincriminat
doar în secolul al XXI-lea, în anul 2007) pedeapsa era de pînă la trei ani. Și
în aceste țări au murit femei în urma avorturilor ilegale - dar nu s-a găsit nici un regizor care să
trasforme asta într-un motiv de premiu.
Cu
toate păcatele lui, Ceaușescu a fost un patriot - pentru asta a fost ucis. Iar
moartea lui a fost impusă de Silviu Brucan, omul de legătură al complotiștilor
cu KGB și CIA și prieten al Mossad-ului încă din anii ’50 (cînd era ambasador
al României în SUA și apoi la ONU), cel pentru care în 1988 Securitatea a cerut
aprobare să-l aresteze pentru trădare, dar Ceaușescu a refuzat.
A
urmat Ion Iliescu, cel pentru care, să acceadă la putere cu gașca lui de
trădători (cei mai mulți în favoarea sovieticilor, dar nu numai), „a fost
nevoie să moară” (vorba lui Iohannis) aproape încă o mie de români. Dan Voinea,
cel care a cerut pedeapsa cu moartea a soților Ceaușescu într-un dosar fără
nici o probă, cu doar 7 pagini (un rechizitoriu de o filă scris de mînă, două
ordonanțe de arestare, două mandate de arestare și două delegații de avocat din
oficiu - Nicolae „Niki” Teodorescu și Constantin „Costică” Lucescu) a depus o
muncă enormă - a stabilit din ce arme au fost trase cartușele ucigașe. O muncă
uriașă și inutilă. Cînd CFSN, TVR și Radiodifuziunea anunțau ofensiva
„teroriștilor” și chemau populația să-i apere, militarii și civilii înarmați,
aflași sub psihoza indusă, trăgeau peste tot văzînd numai teroriști. Nu ei erau
adevărații vinovații, vinovați erau cei care cu intenție au produs haosul. În
TVR a fost ucis un singur om, un militar împușcat de un alt militar, dintr-o
altă unitate, care a crezut că este un terorist îmbrăcat în uniforma armatei
române.
În
ajun de An Nou 1996/1997, cînd Dan Voinea tocmai fusese numit în fruntea
procuraturii militare, cînd i-am telefonat să-l felicit, ne-am întîlnit seara
la dorința lui la o bere (pe care a și plătit-o). Avînd o experiență de anchetă
mult mai mare decît el, i-am dat o serie de informații și sfaturi. A rămas să-l
vizitez la birou. M-am dus de multe ori, de fiecare dată biroul era plin de
ziariste. Eram servit cu cafea iar dupa ce tinerele cu fustă scurtă și cu
mintea cît nuca plecau, mă servea cu cite o palincă după care se scuza că
trebuie să plece undeva. Într-o bună zi am renunțat - nu spun că avea o palincă
proasta, dar mi-am dat seama că pierd timpul degeaba.
Despre
„revoluție” și mineriade, dosare pe care le-a făcut harcea-parcea (și nu
pretind că au fost ușoare), am scris nenumărate articole așa că nu revin asupra
lor. Vreau însă să punctez alte aspecte, ca să vedeți cum după „revoluție”,
Constituția a fost permanent batjocorită.
In
seara de 22 dec 1989 FSN a emis Comunicatul către țară care a avut valențe
constituționale, înlocuind vechile structuri de stat cu altele noi și
precizîndu-le atribuțiile.
Imediat,
Ion Iliescu a încălcat noul act constituțional. De teamă că va fi dezvăluit
complotul și va primi și el glonțul datorat trădătorilor, a abolit pedeapsa cu
moartea – dar nu avea acest drept. Comunicatul îi permitea să comute pedeapsa
cu moartea (în cazuri individuale), nu să o abolească. De asemenea, Iliescu a
pronunțat amnistia (de care au profitat mulți torționari), deși nu avea drept
decît să acorde grațierea.
Mă
mai refer la ceva, ce pînă acum nu am scris. Eu nu țin minte ca pînă în 1989 să
fi auzit de „populism”. Dar în 1990 l-am auzit și simțit din plin. Din
populism, Petre Roman a abrogat infracțiuni „ceaușiste” care nu trebuiau
abrogate.
Am
dat în anul 1990 un interviu revistei „Zig-Zag” (nu-l mai găsesc în arhivă, dar
țin minte că mi-a fost luat de Oltea Mutulescu, fiica Laurei Stoica - nu
cîntăreața ci profesoara
„revoluționară”, vicepreședintă a Federației Educației Naționale și
aleasă pe 29 mai 1990 în comitetul de conducere al Alianței Naționale pentru
„Proclamația de la Timișoara”).
În
acel articol am criticat unele abrogări greșite motivate prin respectarea
drepturilor omului. A fost dezincriminat avortul ilegal - era suficientă
abrogarea decretului 770/66 și avortul în spital devenea legal. Așa însă, din
diferite motive (poate din rușine față de comunitate) unele tinere au preferat
avortul ilegal - și s-a întîmplat să mai și moară, fără a deveni temă de film.
A
fost dezincriminată trecerea frauduloasă a frontierei - era suficient faptul că
cetățenii români au obținut dreptul necondiționat la pașaport. Cei care treceau
fraudulos frontiera ascundeau ceva - ori erau infractori care fugeau de
răspunderea penală, ori erau contrabandiști (a fost reîncriminată).
A
fost abrogat decretul 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine -
era suficient recunoașterea dreptului românilor de a deține valută. În felul
acesta, a devenit însă legală specula cu valută și camăta cu valută.
Vine
Emil Constantinescu. Într-un mod relativ poetic, eu am scris că a ucis speranța
la români și l-a readus pe Iliescu la Cotroceni. Tot poetic, spun că a ucis
România Mare cedînd Ucrainei teritoriile răpite samavolnic. Și tot poetic, ne-a
ucis sub Ciorbea cel mai important drept al nostru, asigurarea gratuită a
sănătății - am devenit slugile „Big Pharma”.
Dar
există o moarte reală fără pic de poezie: sub Constantinescu, s-a înregistrat
în premieră în istoria noastră un caz de moarte prin frig și inaniție - o
tînără din Banat (nu mai țin minte dacă Arad sau Timișoara) care a murit de
foame fiindcă a preferat să își hrănească fetița cu mîncarea găsită prin
coșurile de gunoi, și ea nu a mai avut să mănînce. Tot atunci, invitat la
Brașov la manifestările legate de 15 noiembrie, am văzut pentru prima dată în
viața mea oameni (nu urși!) răscolind coșurile de gunoi căutînd mîncare.
Traian
Băsescu. Tot poetic vorbind (dacă asta poate fi considerat poetic) el a ucis
flota română. A ucis și democrația, subjugînd-o unui sistem diabolic de control
din partea serviciilor. Dar în primii lui ani de domnie au murit și oameni -
oameni la care nu te așteptai, contributori importanți la campania lui
electorală, sinuciși sau care au fost sinuciși. Ca de pildă Florin Anghelescu,
soțul Stanei, consiliera lui Băsescu și numit „regele tutunului” (ultimele
țigări bune, „ca altădată” le-am fumat de la el - îi purtau numele, aveau foița
neagră, erau aromate și cred că aveau și miere, cum aveau prin 1980 țigările
„Cișmigiu”), sinucis în 2006. Cîți au murit sub Băsescu de foame ori s-au
sinucis din disperare, știe doar Dumnezeu. Deși s-ar putea să fie atît de mulți
încît pînă și El le-a pierdut șirul.
Și
diavolul ne-a pricopsit cu Iohannis! Sub „blajinul”, vîndutul și ineptul
Iohannis au fost uciși mai mulți români decît sub
Ceaușescu-Iliescu-Constantinescu-Băsescu! Și-a cîștigat primul guvern „al lui”
în urma incendiului de la „Colectiv”, un incendiu explicat de niște
Nespecialiști în incendii, ci specialiști în explozii de mină - ceea ce este cu
totul altceva. Dar care au protocol de colaborare cu SRI. Am făcut ancheta mea
asupra acestui caz, și am postat rezultatele[1].
Apoi
urmeaza zecile de mii de români care au murit cu zile fie internați forțat în
spital în urma teste cu o marje enormă de eroare și care au luat covidul din
spital murind, fie cei care au fost refuzați la tratament urgent sau operații.
Mai avem o categorie - „dragii români” care ard ca torțele în spitalele
păstorite de inepții unși de el. Azi, la Constanța, a fost al zecelea incendiu
de cînd are guvernul lui pe „stil nou” - peste 30 de ruguri umane la Piatra
Neamț, București, Constanța (ASTA înseamnă holocaust!).
L-am
auzit pe nea găină (fiecare îi spune lui Iohannis în felul lui, eu la început
îi spusesem boul suprem, dar apoi m-am gîndit că nu pot să batjocoresc în asa
hal șeful statului, și am ales ceva neutru, 'nea găină). Ca de obicei, a
început cu regrete, condoleanțe familiilor, promisiuni că nu se va mai
întîmpla, etc.
La
rîndul lui, ineptul Cîțu (mai recent este permanent acuzat că acum 20 de ani a
fost arestat două zile pentru conducere sub influența alcoolului - este un
nimic, la vîrsta lui mi s-a întîmplat și mie, dar nu m-a prins miliția; altele
sînt întrebările care trebuie să i se pună) regretă, este revoltat, promite
anchete, măsuri, sancțiuni. Iar o să vină firma de casă a SRI de la Petroșani
care va escamota adevărul.
Între
timp, echipa criminală condusă de Iohannis (așa văd eu lucrurile, și am
argumentat în multe rînduri) își continuă treaba. Și pe banii mei, plătiți cu
titlu de impozit, cumpără prin premii și tombole naivi dintr-o populație
imbecilizată într-un ritm incredibil, care aleg o sinucidere inconștientă
acceptînd un pretins vaccin, care încalcă orice norme științifice de testare
prealabilă (ani de zile de studii, cercetări, experiențe, teste, etc.) și care
iată, are un efect foarte limitat (nu pe viață, cum am avut parte noi, pe cînd
vaccinurile erau produse de români, la „Institutul Cantacuzino”) și conduce
chiar la deces.
Dumnezeu
să-i ierte pe proști, căci la urma urmei tot oameni sînt și ei. Dar nu cînd
afectează și pe noi.
Aranjament
grafic - I.M.
--------------------------------------
[1]
https://www.justitiarul.ro/de-ce-nu-voi-mai-scrie-iii/ - 30 decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu