OPUNETI-VA
IDEOLOGIEI DE GEN IN ROMANIA!
Noiembrie
3, 2022
Nu
fiti indiferenti fata de drepturile voastre parentale!
O avalansa antivalorica a fost dezlantuita
in Romania de catre Ministerul Educatiei. Un manual care se pretinde a fi un
ghid pentru educarea elevilor in "egalitatea de gen" a fost trimis
catre Inspectoratele Scolare Judetene din Iasi si Salaj cu solicitarea ca el sa
fie predat in scoli. La cele 200 de pagini cu font 8, manualul este de fapt
unul de indoctrinare in ideologia de gen. Asupra acestui subiect vom reveni
curid. Pe moment va informam ca Alianta Familiilor din Romania, impreuna cu
Fundatia Crestina Evanghelica "Harul" din Zalau, au inaintat nota de
mai jos catre Ministerul Educatiei cu rugamintea ca manual sa fie retras.
NOTA: Materialul de mai jos a fost
intocmit de Asociatia Parintilor din Romania carora le multumim pe aceasta cale
pentru ca ne-au avertizat privind manualul si pentru ca au investit timp si
efort sa analizeze si sa faca un rezumat al lui pentru folosul nostru al
tuturor. Ne simtim onorati sa fi avut prilejul sa adera la acest document. Vom
reveni asupra lui curind.
*
* *
În atenţia:
Doamnei
Ligia Deca- Ministru al Educaţiei
Domnului
Sorin Ion - Secretar de stat - Învățământ preuniversitar
Inspectorate
Școlare Judeţene
Stimată
Doamnă Ministru
Stimate
Domnule Secretar de stat
Stimate
Domnule/Stimată Doamnă Inspector General
Alianţa Familiilor din România și Fundația
Creștină Evanghelică "Harul" au luat cunoștinţă de conţinutul adresei
cu Nr. 10726/20.10.2022, emisă de Inspectoratul Școlar Judeţean Iași, prin care
toate unităţile de învăţământ preuniversitar din judeţul Iași sunt informate
despre posibilitatea cadrelor didactice de a utiliza în cadrul orelor de
consiliere și orientare Manualul pentru predarea și integrarea la clasă a
egalităţii de gen, elaborat în cadrul proiectului EGALIS, și vă transmit
următoarele:
Conform afirmaţiilor uneia dintre autoare,
Irina Ilisei, manualul menţionat a fost primit de către toate inspectoratele
școlare din ţară[1], iar Coaliţia pentru Egalitate de Gen l-a pus la dispoziţia
cadrelor didactice și în format PDF. (Titlul complet: Egalitatea de gen.
Predarea și integrarea în învăţământul preuniversitar). Aceeași co-autoare
afirmă că el a fost testat la clasă de două cadre didactice (din județele Sălaj
și din Suceava) și că au fost organizate ateliere de lucru la care au
participat cadrele didactice.
Recomandarea acestui material în vederea
utilizării la clasă reprezintă o tentativă de îndoctrinare timpurie a elevilor
cu ideologia de gen. Întrucât titlul manualului induce în eroare, lăsând
impresia că ar fi vorba despre egalitatea dintre femei și bărbaţi, facem
următoarele precizări:
Ideologia de gen folosește un limbaj
manipulator, generator de confuzii și operează cu concepte precum: identitate
de gen, egalitate de gen, stereotipuri de gen, roluri de gen.
Conform acestei ideologii, „genul” nu este
sinonim cu „sexul biologic”. Omul s-ar
naște ca fiinţă neutră, care pe parcursul vieţii poate să-și aleagă și să-și
schimbe „genul” după cum dorește, deoarece genul ar fi un construct social,
independent de sexul biologic al persoanei.
În manualul pe care l-aţi recomandat găsim
următoarea definiţie:
„Gen. Totalitatea caracteristicilor sociale și
culturale care împart oamenii, de obicei, în două categorii: bărbați și
femei”. (pag. 58)
Tot la pag. 58 găsim și următoarele
afirmaţii:
„Există, de asemenea, persoane non-binare,
care se consideră pe spectrul masculin-feminin, fără a se încadra într-un
singur gen. [...]. Dacă sexul este înnăscut, genul este atribuit social și
cultural (!), acesta se construiește în timp (!) în funcție de normele și
cutumele societății (!), astfel că putem vorbi de fluiditatea genului (!) în
timp și spațiu”.
Menţionăm că până în martie 2019,
promotorii ideologiei de gen „descoperiseră” nu mai puţin de 114 „genuri”.
Binecunoscutelor LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender) li s-au adăugat
Genderqueer, Genderfluid, Demisexual, Transsexual, Omnigender, Pangender,
Two-spirit, Intersex, Queer, Questioning, Genderneutral, Asexual, Allies,
Pansexual, Polyamorous...etc, etc, până
la 114, iar lista continuă să se îmbogăţească pe măsură ce „se descoperă” noi
„genuri”.
În manualul menţionat, recomandat pentru a
fi folosit începând cu clasa a V-a,
acronimul LGBT apare de 30 de ori. La paginile 123 și 124 copiilor li se
oferă explicaţii mai detaliate, pentru a se putea descurca în hăţișul de
„genuri”. Ex:
„O femeie trans este o persoană care la
naștere a fost identificată ca fiind de sex masculin și care se identifică
drept femeie (gen). Include persoane care au început sau nu procesul de
tranziție medicală (terapie hormonală, operație de schimbare de sex, etc)”
„B = bisexual (atracția estetică și
sexuală a unei persoane atât față de femei, cât și față de bărbați,
bisexualitate)
T = transgen (persoană care are o
identitate de gen diferită/ care își exprimă identitatea de gen în mod diferit
față de sexul din naștere)
Q = queer (termen umbrelă care cuprinde
minoritățile sexuale, care include persoane non-binare și/ sau cu identitate
fluidă și/sau orientare sexuală non-hetero)
I = intersex (persoană care prezintă
caracteristici sexuale atât masculine, cât și feminine.
A = asexual și/sau A = aromantic – (o
persoană care nu simte atracție sau dorință sexuală și/sau romantică față de
alte persoane, indiferent de sexul acestora)
A = agender - persoană care consideră că nu are gen sau nu
se identifică cu niciun gen
Ally/ aliat = persoană care este aliată a
comunității LGBTQIA+ „+” = Semnul plus se referă la alte orientări sau
identități sexuale minoritare care nu sunt definite de categoriile de mai sus.
De asemenea, simbolizează și faptul că în interiorul comunității există o
diversitate de experiențe și identități”.
La pagina 55 li se oferă copiilor această
explicaţie:
„Non-binaritatea cuprinde acele identități
care se situează în afara celor tipic masculine sau feminine. De exemplu, o
persoană non-binară poate simți că nu este nici femeie, nici bărbat sau că este
ambele într-o mai mică sau mare măsură (!)”.
La pagina 124, identitatea de gen este
definită drept „genul cu care o persoană se identifică”, adică pe care și-l
alege.
Egalitatea de gen nu se referă, deci, așa
cum s-ar putea crede, la egalitatea dintre femei și bărbaţi, ci are în vedere o
multitudine de „genuri” care pretind recunoaștere la nivel social.
La pagina 55 manualul precizează: „Este
important de notat că – într-o accepțiune mai largă a conceptului – egalitatea
de gen include și persoanele cu o identitate de gen minoritară, persoanele
transgender și persoanele non-binare, dar și alte persoane din rândul comunității
LGBTQ”.
În manual recunoaștem cu ușurinţă clișeele
propagandei ideologiei de gen, care sunt în același timp și ale propagandei
LGBTQ+: se invocă nondiscriminarea, „celebrarea diversităţii”, necesitatea
incluziunii, egalitatea de șanse, persecuţii imaginare, prezentarea
minorităţilor sexuale (de orice fel)
drept victime ale opresiunii și discriminării din partea majorităţii.
La paginile 195-196[2] sunt propuse
activități menite să conducă la recunoașterea violenței de gen. Iată, spre
exemplu câteva dintre formele de violență pe care elevii sunt îndemnați să le
discute în fața clasei:
„Sânziana e într-o relaţie cu Claudiu de
câteva luni și are încredere în el. În timpul unei certe Claudiu o ameninţă că
dacă se despart îi va face publice fotografiile în momente intime pe reţelele
de socializare ale școlii”
„Tudor și Andreea sunt împreună de 3 ani.
Cristina nu e pregătită să își înceapă viața sexuală. Într-o seară Andreea
consumă mai mult alcool și Tudor întreține relații sexuale cu ea, deși aceasta
nu e capabilă să spună nu.”
„Marius o lovește pe iubita lui atunci
când aceasta consumă alcool pentru că îi spune că o femeie nu ar trebui să facă
niciodată asta”.
De remarcat că toate personajele din
exemple, în general elevi, „sunt
împreună”, „au un iubit/iubită”, „sunt într-o relaţie”, consumă alcool, au poze
făcute „în momente intime”; în niciun exemplu nu sunt căsătoriţi. Exemplele de
mai sus (și multe altele) promovează promiscuitatea, libertinajul, lipsa de
implicații morale ale actului intim. Această „viziune educativă”, vulgarizantă
și hedonistă, poate produce adânci traume emoționale și psihice elevilor de
gimnaziu și de liceu cărora li se adresează, sau îi poate direcţiona spre un
mod de viaţă nesănătos și periculos.
La pagina 123, sintagma „ideologie de gen”
este prezentată ca fiind o invenţie a unor „grupuri ultra-religioase și
ultra-conservatoare”, ale căror principale temeri sunt că: ”copiii vor fi
induși în eroare cu privire la genul lor, homosexualitatea va fi promovată și
acceptată de tot mai multe persoane”.
Exemplele de la pag 195-196 confirmă exact
faptul că manualul promovează homosexualitatea și modul de viaţă LGBTQ+ și le prezintă ca fiind normale:
„Laura a înjurat-o pe iubita ei atunci
când aceasta a ieșit în oraș cu altă fată.”
„Teo se prezintă ca fiind o persoană
non-binară. De atunci primește amenințări cu bătaia de la vecinii de bloc.”
„Cristi îi interzice iubitului lui să iasă în
oraș cu prietenii lui sau să meargă la petreceri fără el.”
Un activist LGBT, Daniel Villarreal,
recunoștea deschis în 2011 că „a venit momentul ca lobby-ul homosexual să
recunoască faptul că urmărește să îndoctrineze școlarii ca să accepte
homosexualitatea”. „Vrem ca educatorii să
învețe generațiile viitoare de copii să accepte sexualitatea
non-heterosexuală”[3] . Exact la acest lucru asistăm.
În introducerea „De ce este relevantă
abordarea egalității de gen în învățământ”, autoarele recunosc faptul că tânăra
generaţie este ţinta:
„Educația, încă de la vârste fragede,
joacă un rol esențial în cultivarea respectului pentru diversitate.”
„Totodată,
școala are un rol esențial în combaterea rolurilor de gen patriarhale, a
violenței de gen și a discriminării, menținându-se ca principalul mediu în care
se poate asigura transmiterea principiilor egalității de gen în rândul viitoarelor
generații”.
Textul abundă în eufemismele obișnuite ale
propagandei LGBT, menite să evite spunerea lucrurilor pe nume. Ex: în
„cultivarea respectului pentru diversitate și nediscriminării”, „diversitatea”
se referă la „diversitatea de genuri”, iar „nediscriminarea” se referă la
acceptarea faptului că lucruri anormale ar trebui privite ca normale.
„Educația, încă de la vârste fragede” se referă în acest caz la îndoctrinarea
cât mai timpurie.
Manualul conţine și atacuri la adresa valorilor creștine, prezentând mersul la biserică sau postul ca
pe niște corvezi, denaturând în mod grosolan sensul acestor practici creștine
și transformându-le în exemple de violenţă și abuz:
„Sabina îl amenință pe iubitul ei, Alin,
că va fi pedepsit de Dumnezeu dacă nu merge la biserică.”
„Mara îi aruncă iubitului său mâncarea ce
conține carne/ ouă/ lactate în timpul Postului Paștelui și încearcă să o oblige
să respecte aceleași reguli bisericești pe care le respectă ea.”
Extrem de manipulatoare este și
modalitatea în care manualul descrie caracteristicile oamenilor „care se
regăsesc în paradigma tradiționalistă sau conservatoare”. Aceștia ar fi „
tributari ai normelor și valorilor tradiționale care definesc cum trebuie să
fie și să se comporte femeile și bărbații. Dintr-o astfel de perspectivă,
bărbații ar trebui să fie competitivi, combativi sau conflictuali (!), să-și
manifeste emoțiile negative prin furie (!), să-și ascundă vulnerabilitățile și
să transmită putere fizică”. Toate acestea sunt descrise ca „atitudini
tradiționaliste”. (pag131)
În schimb, „cei care se regăsesc în
paradigma modernă sau progresistă sunt, de regulă, de părere că trăsăturile
etichetate drept masculine sau feminine sunt un construct social (!) și că
oamenii au, de fapt, un mix de trăsături feminine și masculine (!).
Progresiștii [......] pot fi, de asemenea, susținători ai diversității și
incluziunii, fiind adesea membri sau susținători ai comunității LGBTQ+” .(
pag130)
Se precizează, deci, fără echivoc la ce se
referă „diversitatea” și „incluziunea”.
Manipularea este prezentă în tot cuprinsul
manualului, care include și aspecte inofensive, pentru a estompa impactul a tot
ceea ce ar putea fi șocant, ori care ar putea constitui semnale de alarmă.
Un concept fundamental în discurs îl
reprezintă „stereotipurile de gen”, pe care această ideologie își propune să le
elimine. Acestea ar fi „opiniile percepțiile și prejudecățile în legătură cu
atribuțiile și caracteristicile, precum și rolurile pe care le au sau ar trebui
să le îndeplinească femeile și bărbații”.
Deci, copiii nu ar trebui să mai înveţe
„stereotipuri de gen”, precum, de exemplu, acela că intră în rolul unei femei
să nască (pentru că „și bărbaţii transgen pot să nască”), să-și crească copiii
și să-i educe, ori acela că intră în rolul unui bărbat să-și ocrotească
familia, să-i confere sentimentul de siguranță, să asigure copiilor lui un
mediu sigur de dezvoltare, să le dea sentimentul de echilibru prin rolul său de
apărător al familiei.
Cu alte cuvinte, copiii trebuie
„sensibilizați” în sensul eliminării convingerilor despre ceea ce credem, în
general, că reprezintă rolul femeii și al bărbatului în familie și societate.
În logica aceasta, căsătoria, ca regulă, dintre un bărbat și o femeie devine o
chestiune de tradiție, bazată pe un comportament stereotip, iar valorile
transmise în mod tradiţional, în interiorul familiei, ar trebui să fie
revizuite şi înlocuite, fiind considerate perimate.
Noțiunea de roluri de gen implică ideea că
orice „gen” poate „juca” orice „rol” ar alege să joace (o persoană este o
femeie doar pentru că își asumă rolul de femeie, sau este mamă doar pentru că
„joacă” rolul de mamă). Adică, eşti femeie sau bărbat în funcţie de ce alegi să
fii și ce rol dorești să-ţi asumi.
Prin definirea genului ca fiind o alegere
și prin negarea distincției naturale dintre bărbat și femeie, ideologia de gen
a creat realităţi juridice cu care se confruntă familia și școala în multe ţări
care au acceptat aberaţia existenţei unei multitudini de „genuri”.
Din anul 2000 până în 2017, în 17 ţări a
devenit recunoscut juridic faptul că există și alte « genuri » decât « femeiesc
» și « bărbătesc ». Aceste ţări au ajuns să emită documente oficiale
(certificate de naștere, acte de identitate, permis de conducere etc.) pe care,
la rubrica „sexul” există o a treia opţiune. Astfel se recunoaște oficial,
juridic, existenţa unor genuri non-binare pentru cei care se consideră altceva
decât femei sau bărbaţi. În multe ţări „genul” poate fi schimbat în documentele
oficiale pe baza unei simple declaraţii personale, fără a se solicita documente
medicale sau consiliere psihiatrică prealabilă.
Dacă există o multitudine de „genuri”,
există și o multitudine de asocieri între acestea, asocieri care au obţinut
deja statut de familie în multe ţări, cu toate drepturile care decurg din acest
statut, în primul rând adopţia. Există așadar „mariaje” între doi bărbaţi sau
două femei, există și „mariaje” între un trans-sexual și o persoană care-și
recunoaște sexul biologic, cel cu care s-a născut, există cupluri de
trans-sexuali în orice combinaţie (ex: doi bărbaţi care se consideră femei, sau
două femei care se consideră bărbaţi). Ca urmare, asistăm la devalorizarea și
coborârea în derizoriu a instituţiei căsătoriei prin redefinirea familiei și
înlocuirea sa cu nişte parodii fără utilitate socială.
Persoanele care se consideră altceva decât
femei sau bărbaţi pretind nu numai recunoașterea de către societate a ceea
ce-și închipuie că sunt, ci și drepturi care sfidează orice logică și bun simț.
Negarea caracterului natural al genului ca sinonim cu sexul biologic și
relativizarea diferenţelor dintre bărbaţi și femei au determinat transformări
monstruoase la nivel social.
Astfel, femei care se cred bărbați au
obținut înregistrarea lor în acte drept tații copiilor pe care i-au născut.
Bărbați care se cred femei au fost înscriși în programe de screening
desfășurate în vederea depistării cancerului de col uterin, col pe care nu-l
au.
Bărbații gay (categorie cu risc crescut
pentru HIV-SIDA) au obținut posibilitatea de a dona sânge după o perioadă de
abstinență declarată pe răspundere proprie și imposibil de controlat, punând în
pericol sănătatea și viața celor care au nevoie de transfuzii.
Transgenderii au obținut amendarea
persoanelor care li se adresează cu apelativul/pronumele personal pe care
ei/ele nu-l consideră potrivit; în Olanda au obținut, de asemenea efectuarea de
implanturi mamare decontate de la bugetul de stat, având prioritate în fața femeilor
operate pentru cancer de sân.
Educaţia bazată pe ideologia de gen a dus,
în ţările în care această ideologie a fost implementată, la tragedia apariţiei
unei generaţii de copii confuzi, dezorientaţi și rupţi de firescul lucrurilor.
Tot ideologia de gen a legitimat abuzuri medicale cu consecinţe ireversibile
asupra a mii de copii.
Transgenderismul a devenit o modă;
copiilor li se induce abil nesiguranţa cu privire la „genul” propriu. Numai în
anul 2018, într-o clinică de profil din Anglia – Gender Identity Development
Service – Tavistock Centre -, 2159 de copii au fost supuşi unor operaţii de
schimbare de sex şi tratamente hormonale.
Portalul Curcubeu al guvernului german îi
sfătuiește pe copii să-și blocheze pubertatea pentru a-și schimba „genul”
folosind hormoni care împiedică dezvoltarea de caractere sexuale secundare.
Portalul nu le oferă și informaţii despre efectele secundare dramatice:
probleme psihice severe, cancere,
osteoporoză, infertilitate pe termen lung sau chiar permanent. În unele
țări, aceste medicamente sunt utilizate pentru castrarea chimică a
infractorilor sexuali.
Acolo unde ideologia de gen a devenit
politică de stat, ea a dus la aplicarea de sancţiuni părinţilor care nu au
acceptat să le fie îndoctrinaţi copiii în școală, sancţiuni mergând de la
amendă până la pierderea locului de muncă sau închisoare, toate acestea pe
lângă pierderea libertății de exprimare și a celei religioase.
Medicii au fost obligați să nege evidențe
științifice deoarece, dacă îndrăznesc să vorbească despre rolul major al
îndoctrinării în apariţia disforiei de gen (nesiguranţei cu privire la sexul
propriu), sunt discreditați, marginalizaţi, sau își pierd serviciul.
Pentru minoritățile sexuale, care sunt
veșnic ofensate de tot ce este normal, orice referire la normalitate reprezintă
un „discurs al urii” și este sancționată, oricât de absurd ar fi motivul.
De exemplu, în școli se afirmă că elevii
care vin din „familii” de homosexuali sunt discriminaţi atunci când ceilalţi
copii vorbesc despre părinţii lor numindu-i „mamă” și „tată”, pentru că ei nu
au o mamă și un tată. Soluţia impusă? Interzicerea folosirii cuvintelor „mamă”
și „tată”. Nu se pune nici măcar pentru o clipă problema că, de fapt, cei
discriminaţi sunt aceia cărora li se refuză dreptul de a-și numi părinţii
„mamă” și „tată”.
Este limpede faptul că există un program
asumat, care urmărește nu numai acceptarea de către societate a orientărilor
LGBTQ+, ci și convertirea, în special a copiilor, la acest mod de viaţă.
Corectitudinea politică - adică poliția
gândirii, a simțirii și a libertății de expresie - vâră pumnul în gură majorității heterosexuale, iar societatea
este obligată să se prefacă în mod ipocrit că toate acestea sunt normale.
Trebuie să menţionăm faptul că între
partenerii proiectului EGALIS, proiect care a produs manualul în discuţie, se
numără și asociația Sexul vs. Barza, un ONG a cărui viziune „educațională” a
stârnit revolta părinților români prin conținuturile promovate. Iată, spre
exemplu, câteva pasaje din lecţiile
despre sexualitate, puse la dispoziţia copiilor din 2013, pe platforma online
www.sexulvsbarza.ro:
„…e
important sa retinem ca unora le plac fetele, altora baietii, altora ambele sau
persoane transgender, unora le plac fetele cu parul scurt, altora, nu. Cu alte
cuvinte, suntem diferiti si avem preferinte diferite, o caracteristica super
tare a oamenilor, zic eu.”
„OK, la ce va gândiţi când va gândiţi la sex?
[......] fix la relatii sexuale, la penis în vagin. Mai puţin la sexul dintre
două fete și doi bărbaţi, nu? Mda, aflaţi ca asta e cam nedrept.”[4]
Laura Grunberg (co-autor al manualului „Egalitatea
de gen”) face parte din aceeași familie de spirite. La începutul anului școlar
2018 - 2019, Laura Grunberg a stârnit protestele părinţilor prin includerea
textului său cu titlul „Vizita lui Dadece” într-un auxiliar al manualului de
română („Să dezlegăm tainele textelor
literare”, clasa a III-a semestrul II,
Editura Carminis, autori Carmen Iordăchescu și Luminița Minca).
Din textul[5] respectiv copiii de clasa a
III-a aflau că o fetiță se poate numi Matei și că poate alege să fie tată, dacă
vrea. În urma reacției prompte a părinților din România[6], textul respectiv a
fost retras. A fost, evident, tot o încercare de îndoctrinare timpurie.
Solicităm Inspectoratelor Școlare ale
judeţelor Sălaj și Suceava să ne comunice dacă părinţii copiilor din clasele la
care manualul a fost testat au fost informaţi în mod corect cu privire la
conţinutul manualului și dacă și-au dat acordul în scris.
În conformitate cu prevederile Art. 29 din
Constituția României, „părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit
propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le
revine".
Educaţia bazată pe conceptele ideologiei
de gen nu corespunde convingerilor și valorilor noastre morale, ci constituie
un abuz care afectează sănătatea psihică a copiilor noștri, punându-le în
pericol dezvoltarea normală din punct de vedere emoțional, afectiv, mental,
social, moral și spiritual.
Din informaţiile pe care le avem, Coaliţia
Pentru Egalitatea de Gen desfășoară ample activităţi de îndoctrinare a profesorilor, psihologilor
și consilierilor școlari, prin organizarea de sesiuni de formare[7].
Din generoasele granturi norvegiene se
asigură, pe lângă curs, masă și cazare (dacă este cazul), precum și certificat
de participare la 12 ore de formare.
Tot în cadrul proiectului EGALIS, Coaliția
pentru Egalitate de Gen organizează evenimentul „Cum (n)avem
orgasm/bani/copii”[8], postarea de pe pagina de facebook a organizatorilor
nemaiavând nevoie de alte comentarii.
Trebuie menționat faptul că evenimentul de
mai sus este organizat de Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Coaliția
pentru Egalitate de Gen şi SEXUL vs BARZA.
Sigur, profesorii pot face ce doresc cu
timpul lor, dar dacă ideologia de gen a devenit politica adoptată de Ministerul
Educaţiei, solicităm să fim urgent informaţi. Nu ne dorim pentru copiii noștri
profesori care aderă la această ideologie și, în acest caz, vom căuta soluţii
alternative și ne vom retrage copiii din sistemul public de învățământ care le
periclitează integritatea psihică și morală.
În concluzie, cerem să retrageți din școli
manualul cu titlul „Egalitatea de gen. Predarea și integrarea în învăţământul
preuniversitar”, care a fost introdus fără consultarea părinţilor și fără
acordul lor expres. Nefiind vorba despre
un manual pentru una dintre disciplinele aflate în programa școlară, ci despre
un material care poate afecta dramatic viitorul copiilor noștri, deformându-le
imaginea despre normalitate, considerăm inacceptabilă utilizarea acestuia fără
acord parental scris, după informare corectă și completă cu privire la
conţinut.
Știm că s-au făcut eforturi pentru
diseminarea manualului prin mesaje transmise profesorilor prin Casele Corpului
Didactic din fiecare judeţ[9], fără ca noi, părinţii, să ne dăm acordul pentru
expunerea copiilor noștri la informaţiile conţinute în el. Solicităm, de
asemenea, ca tot prin C.C.D.-uri profesorii să fie informaţi despre poziţia
noastră și retragerea manualului.
Solicităm număr de înregistrare și răspuns
pe adresele:
constantinjoldes@gmail.com , office@alianta-familiilor.ro
Alianţa Familiilor din România – prin
președinte avocat Petre Costea
Fundația Creștină Evanghelică
"Harul" - Zalău - prin președinte Constantin Joldes
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu