Exil
~*~
Așa cum cărțile rămân
Dintr-un amân, în alt amân,
Până când pana lor în pân,
Doare-o uitare de îngân,
Stând prea cuminte pe-un sertar,
pe rafturi pline, solitar,
vizitatori, mai deși, mai rar,
care le frunzăresc, macar,
de printr-al toamnei buzunar,
asemeni lor, și-atâția alți,
în propria țară, exilați,
care habar nu au - de bună,
cum să trăiască împreună -
la orice vârstă-ar fi aflați...
numai furtuni, după furtună...
si alergarea lor nebună...
și câte-un târg, de adunați...
printr-un muzeu de exilați...
că sunt azile, sau muzee,
că e vreun teatru, epopee,
că sunt spitale, curcubee,
că sunt terenuri de lupți, bee,
că e un parc de reverie,
ce n-avu timp de poezie,
nici loc, în dânsul să primească
pe cei ce știu ca să trăiască,
să se suporte, și servească,
în rapsodia românească,
e-o tragedie omenească...
e-o erezie prea adâncă
ca să creezi de la opincă,
până în vârful cel de stâncă
mai mult decât locuri de muncă.
și decât varii interese.
tot pe direcții, și alese.
mai mult decât un loc de cart,
și-acela-n carte exilat,
în loc de-o școală de cântat -
și de-nvățat - de locatat.
Din luxul lui, nu vreau să zbor,
spre locatatul tuturor -
nici să constat - ce e ratat.
cât e risipă, kitch curat,
cât e scandal, cu-adevărat,
și cât e-mpuns în celălalt,
cât unul trage, și cinci tac.
și trăiesc toți, din cei ce fac.
și împreună, dac și mac.
ba om bogat, ba om sărac.
și se descurcă veac cu veac.
ba bucurat, ba supărat,
dorit, mai mult, de castigat -
de concurat - de adunat -
de dat în jur, pe la vecini,
și hăt! - prin anii de lumini,
pomană - resturi de făi'ni...
o viață - vorbe de doi bani...
și îngrășat ai tăi curcani...
Fiindcă exilul printre-ai tăi -
e greu de dus, cu-atâția răi,
străini de gură lor de rai...
și de piciorul lor de plai...
și rupt în cur de-atâția cai...
ba groși la pungi, ba prea subțiri...
ba-n fir legați de amintiri,
de fel de fel de fel de firi...
*
3 noiembrie 2022
~*~
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu