Vii
şi adormiţi întru SRI - Amin
Maria
Diana Popescu
09
Iulie 2023
Din peisajul prezentului, unde
normalitatea este extrem de fragilă, intru din nou nepoftită în salonul uriaş
al politicii şi securităţii, în mijlocul pacienţilor arhicunoscuţi, unde iţele
şi iţarii se încurcă periodic în acelaşi mod, printre reţelele create de ei
pentru războiul informaţional. Linia întîi a trepăduşilor din serviciile
secrete, care au făcut din România cîmpul lor tactic şi, care îi au la mînă pe
mulţi din slugoii statului paralel de-a lungul timpului s-au distrat cu
România, au dat foc, au stins, au încercuit, au încătuşat chiar nevinovaţi.
Cucuvelei mov nu i-au pus foc în cuib pentru deparazitare, fiind ordin direct
din afară. În cea mai neagră perioadă din istoria postdecembristă, perioada
basisto-iohannistă (nu că ceilalţi doi „escu” ar fi fost mai breji), serviciile
secrete în complicitate cu şefa DNA au şantajat oameni politici, ca să
numească, potrivit intereselor ordonate şefi ai instituţiilor statului. Pe 3
iulie Eduard Hellvig şi-a anunţat demisia din funcţia de şef SRI, motivul fiind
unul ascuns, deocamdată. De-a lungul mandatului, Hellvig a făcut politică cot
la cot cu Iohannis în PNL Drept răsplată pentru ascultare, Hellvig a fost
decorat de către tovarăşul Iohannis cu Ordinul Naţional „Steaua României” în
grad de Comandor Spectacol de circ prezidenţial, din moment ce niciunul dintre
cei doi tovarăşi nu prea se prăpădesc după România. Ei doar i-au furat
„Stelele”.
Nici prea titrat, nici cu o profesie la
bază (un curs de cîţiva ani, trei parcă, la o universitate discretă precum funcţia,
plus nişte cursuri politice de vară, din postura de şomer de lux la vremea
aceea, Eduard Hellvig a făcut un salt acrobatic, aterizînd în fruntea SRI. Dacă
sistemul de învăţămînt produce semianalfabeţi cu diplome de alfabeţi, de unde
să scoatem oficiali de calitate? La conducerea României s-a rotit perpetuu
acelaşi profil de politician care şi-a dat nădragii jos la comandă sau şi-a
ridicat generos fusta (după caz sau după nou instauratele reguli LGBT+), cu
plecăciune şi smerenie, în faţa „valorilor” occidentale! Pe Hellvig l-a căutat
norocul pe acasă, cînd a fost numit la
conducerea SRI, avînd în vedere că în 2009, absolvent-bursier Sörös al unor
cursuri speciale, a solicitat acordarea de ajutor de şomaj din partea statului
român, pentru că nu şi-a putut găsi un loc de muncă, a declarat la vremea aceea
demisiona(n)tul. Păi, cred şi eu! Cum să-şi găsească loc de muncă în baza unei
şcoli polisoroşiste?
Regia aceasta nu va mai funcţiona prea
mult timp. Poporul nu poate fi sabotat la nesfîrşit! Numărul servitorilor din
servicii trebuie redus la jumătate. România nu-şi poate permite luxul unei
concurenţe cu C.I.A. sau F.S.B., privind numărul de angajaţi, aceştia consumînd
bani serioşi de la buget, în timp ce sănătatea şi educaţia trăiesc de pe o zi
pe alta. De ce ar avea nevoie România de atîţia servitori ai altora care să spună mereu „yes” în
schimbul unor salarii consistente, cînd soarta României este tranşată în
spatele uşilor închise de nedreptele şi întortocheatele politici
Washington-Bruxell & Co?
În 33 de ani de la lovitura de stat, SRI a
avut la conducere cinci şefi numiţi politic, care au demisionat de „drag”
înainte sau după alegerile prezidenţiale sau în urma unor scandaluri
răsunătoare. Pomelnicul viilor şi adormiţilor întru SRI începe cu Virgil Măgureanu,
el însuşi fost ofiţer al Securităţii, primul „demisionar” la 25 aprilie 1997,
care a condus SRI timp de 7 ani, perioadă zguduită de mari scandaluri de
corupţie, cu suspiciuni asupra serviciului şi chiar a unor membri ai acestuia. Amintim despre dosarele
cu petrol şi tutun din anii ’90. În 1977, după demisia lui Măgureanu, Emil
Constantinescu, preşedintele de atunci, îl numeşte pe parlamentarul Costin
Georgescu la şefia SRI, plecat la
ceruri, cu cîteva săptămîni în urmă. Acesta a rămas cunoscut pentru modul în
care s-a opus deconspirării foştilor ofiţeri SRI. După ce alegerile au adus la
putere PDSR, Costin Georgescu a demisionat. I-a urmat la conducerea SRI, în
2001, Alexandru Radu Timofte, senator social-democrat, însă în 2006, dispariţia
lui Omar Hayssam, implicat în răpirea din Irak a trei jurnalişti români, l-a
făcut pe Radu Timofte să demisioneze „de drag”.
„Demisia” lui Timofte, îl propulsează
pe Florian Coldea, ca interimar-şef la conducerea SRI, pînă în
octombrie a aceluiaşi an, cînd George Maior este pus cu surle şi trîmbiţe pe
tronul pricinos. Acesta a rămas cunoscut pentru declaraţia sa de la B1tv, cum
că „în presă sînt ofiţeri acoperiţi, ca
în orice stat democratic, însă numele lor nu va fi dezvăluit niciodată”. Şefia
lui Maior a fost marcată de cele mai multe anchete penale şi deşi, Băsescu era
preşedinte, fratele său Mircea, şi Elena Udrea au fost arestaţi atunci. A fost
vremea cînd unii „baroni” de fier au fost arestaţi şi
condamnaţi. Demisia lui Maior a venit după mutarea lui Iohannis în gazdă la
Cotroceni, în 2015. Astfel, avea să vină din nou Florian Coldea ca interimar la
conducerea SRI. La vremea aceea RTV a
vorbit despre un grup infracţional din interiorul SRI, care şantaja,
chefuia şi profita, Coldea nefiind străin de afacerea cu produse farmaceutice,
produse petroliere, foloase Asesoft. Coldea a rămas cunoscut pentru legăturile sale cu sistemul judiciar, dar şi
cu Cucuveaua mov..
Demisia lui Maior, îl aduce în prim plan,
pe fotoliul sus-pomeniţilor pe împricinatul Eduard Helvig, care a afirmat
public că instituţia SRI este bîntuită de fantoma Securităţii comuniste. Acesta
a dereticat puţin prin SRI, desfiinţînd prin programul „Regio” serviciile
judeţene ale SRI, înfiinţînd o axă de comandă mai rapidă. În concluzie, nu trebuie
să ne mai facem probleme. De la Băsescu încoace, SRI & STS au preluat pe
umerii lor zdraveni simulata democraţie internă, astfel că la alegeri, vom sta
liniştiţi iar, pentru că se ocupă aceste
instituţii de numărarea voturilor şi de cel care trebuie să cîştige. Un lucru
este limpede: Protocoale SRI-Justiţie au fost vii, sunt vii, iar artizanul
infestării instituţiilor statului cu sindromul SRI rămîne Băsescu! Schiorul a
luat în primire pîrtia şi manşa sistemului
pe care o foloseşte în funcţie de poruncile Înaltelor porţi sau chiar în
interese personal. Doar nu credeţi că Iohannis ar fi un înger trimis să cureţe
grajdurile corupţiei, bordelul politicii româneşti şi tarlalele de sparanghel
nemţesc prin feisbuc. El a fost pus pe oliţă la Cotroceni cu prea multele-i
slăbiciuni, incompatibile cu înalta funcţie în stat. I s-a ordonat să nu se
amestece în scandalul Udrea-Serviciile secrete şi ca să-şi umple timpul în mod
plăcut, a colidat lumea de la Nord la Sud, dela Est la Vest, a schiat, a decorat, a pedalat, a frecventat
săptămînal naveta Bucureşti-Sibiu la nevastă, a
ascultat toate poruncile din cască şi ghinion, a eşuat lamentabil în
propriile neputinţe. La fel ca Robinette Biden. Aşadar, cine conduce România? E
cumva vizibilă musca de pe căciula serviciilor? Să ne spună Regele Charles, cel
care are fantezii erotice cu Transilvania noastră, comisionar în cazul de faţă
- de ce a vrut musai să-l vadă pe Helvig
cînd a pus piciorul din nou în România, după încoronare? I-o fi adus firmanul
de mazilire?
Aranjament grafic – I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu