PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - ÎNTÂMPLARE CU O CĂPRIOARĂ

 

DESPRE O EXPRESĂ ÎNTÂMPLARE CU O CĂPRIOARĂ,

DIN SECETOASA VARĂ

 

 

~*~

 

Tu, cel care nu te bărberești, numai te aranjezi, Ben Todică-"

- ce zici despre Grigore Vieru?

despre ABECEDARUL MEU, DREPT DUMNEZEU,

tu ce comentezi/ despre tânărul și, nativul Labiș

care a scris

despre sufletul meu,

despre moartea și, nu despre salvarea căprioarei

ori despre salvarea lui Eminescu/ un mare proscris, căruia Eminescu

i s-a spus mai presus de Iisus, Eminescu, după Eminovici,

i s-a spus: Eminescu, un albastru de-al nostru, din tezaurul nostru,

că Eminescu,

i-a spus alt român, Iosif Vulcan,

după cum ne-a rămas, în scris/ni s-a zis teribil/impecabil, acceptabil captatibil, mega undă verde,

magna cum laude-forte,

verde, mega magma cum laude a faptelor bune,

nota bene,

pentru a le salva pe cele două lebede,

niște lebede aflate undeva pe lacul înghețat peste noapte,

în ger, în liber arbitru sub cer, zgriburite,

în frig,

pe făcute covrig

pe tărâmul înghețat, făcute ghem/covrig, fă cute de ger făcute de frig,

dar un anonim,

cel care a telefonat la 112 și, pe mutele lebede, le-a salvat,

însă mutele lebede, nu știu,

să-i..., mutele lebede,

nu pot sa mulțumească anonimului salvator,

că pe amândouă le-a salvat,

dar ele, lebedele

nu știu salvatorului să mulțumească,

pentru  că au fost salvate amândouă,

că au fost din ger de oameni și, de cer salvate,

că n-au murit

ca, în acea secetoasă vară biata inimoară de căprioară 

a murit,

în acea vară într-o anumită, renumită și minunată țară.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE